ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 965/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 965/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față :

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța formulată de reclamanta SC D. T.

& T. SRL CONSTANȚA, s-a solicitat instanței de judecată să dispună

evacuarea pârâtei SC B.T.C. SRL

OVIDIU din

spațiul comercial situat în incinta

Complexului Dacia Constanța,

proprietatea reclamantei, precum și

obligarea

pârâtei la plata către reclamantă a daunelor interese în cuantum

de 100

Euro /zi echivalent în lei la data plății, plus penalități de 1% pe

zi, până la predarea efectivă a spațiului

comercial. Se arată în motivarea

acțiunii că, prin contractul încheiat

între părți nr. 302 din 01 mai 2006,

reclamanta

a închiriat pârâtei spațiul comercial pentru o durată de 2 ani.

Cu

notificările din datele de 03 și 14 martie 2008, reclamanta a făcut

cunoscut pârâtei încetarea contractului și faptul

că nu este de acord cu

prelungirea contractului de închiriere, somând

pârâta să părăsească spațiul, obligație căreia pârâta nu i s-a conformat, motiv

pentru care a fost formulată prezenta acțiune.

La data de 05

iunie 2008, pârâta SC B.T.C. SRL

a depus

întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinarea depusă, se solicită

respingerea acțiunii, menționând că, deși în cuprinsul contractului de

închiriere nr. 302 din 01 mai 2008, se preciza că termenul de

închiriere

este de 2 ani, urmare discuțiilor purtate între părți s-a stabilit ca durata

contractului să fie de 5 ani, în intervalul 01 mai 2006 -01 mai 2011, pentru a

crea posibilitatea chiriașului să amortizeze investițiile făcute în spațiul

comercial, în valoare de 100.000 Euro. In acest sens s-a și prevăzut în

contractul de închiriere posibilitatea

prelungirii

duratei cu acordul ambelor părți. Deși a oferit reclamantei o

chirie în

valoare de 5.000 Euro, aceasta refuză în mod constant prelungirea contractului

de închiriere.

Pe calea cererii reconvenționale, pârâta reclamantă SC B.T.C. SRL

OVIDIU a solicitat, în principal, obligarea

reclamantei pârâte la prelungirea efectelor contractului

de închiriere, iar î

n subsidiar, obligarea

acesteia la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de

despăgubiri

reprezentând investiția efectuată în spațiul comercial.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 12 iunie 2008, pârâta

reclamantă a modificat cererea

reconvențională, arătând că, urmare solicitării reprezentantului reclamantei

pârâte SC D. T. & T. SRL., ENEL a întrerupt furnizarea curentului electric

în spațiul

comercial începând cu data de 06

iunie 2008, aspect ce îi cauzează pierderi

în valoare de 3.000 lei pe

zi, solicitând obligarea reclamantei pârâte la plata acestora.

La data de 16 iulie 2008, pârâta - reclamantă SC B.T.C. SRL

a modificat din nou cererea

reconvențională, în sensul că nu mai solicită obligarea reclamantei pârâte la

prelungirea contractului de închiriere, ci doar obligarea acesteia la plata

sumei de 46.000 lei, reprezentând beneficiul nerealizat în intervalul 01 mai

2008 -

16 iunie 2008, când reclamanta pârâtă

i-a interzis accesul în spațiu și la

obligarea acesteia să îi restituie

bunuri rămase în spațiul comercial, care nu au putut fi ridicate de către

pârâta reclamantă la părăsirea acestuia.

La data de 24

iulie 2008, reclamanta pârâtă SC D. T. & T. SRL

. OVIDIU a formulat o cerere pentru întregirea acțiunii, prin care a

solicitat obligarea pârâtei - reclamante la plata daunelor interese pentru

neîndeplinirea

obligației de a părăsi spațiul închiriat la data de

01 mai 2008 și pentru folosirea în continuare a spațiului până la data

de

12 iunie 2008, în valoare de 4.500 Euro, precum și pentru

distrugerile provocate de către pârâta reclamantă pârâtă la părăsirea

spațiului, în valoare de 30.000 lei.

Prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din data de

25.09.2008,

instanța a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale

formulate de

pârâta reclamantă SC B.T.C. SRL,

dispunând

anularea cererii reconvenționale ca netimbrată, față de împrejurarea că pârâta

- reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei

judiciare de timbru, deși la termenul anterior de judecată i se pusese

în vedere îndeplinirea acestei obligații. Prin aceeași încheiere, s-a dispus

admiterea

cererii de suspendare a judecării cauzei formulată de pârâta SC B.T.C. SRL,

dispunându-se suspendarea judecării cauzei până la soluționarea prin hotărâre

definitivă, a cauzei penale înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Constanța sub nr. 6620/P/2008, având ca obiect plângerea penală

formulată față de G.N.K., administratorul SC

B.T.C. SRL sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt

calificat și

distrugere.

La data de 08

aprilie 2010, reclamanta SC D. T. & T. SRL. a

formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, față de împrejurarea că,

prin

ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr.

6620/P/2008 din data de 27 noiembrie 2009,

confirmată prin rezoluția prim-

procurorului din data de 04 martie 2010,

s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului K.G.M., cercetat sub

aspectul infracțiunilor de furt calificat și distrugere.

La termenul de

judecată din data de 20 mai 2010, reclamanta a făcut precizări asupra

obiectului cererii de chemare în judecată, arătând că solicită doar obligarea

pârâtei la plata contravalorii distrugerilor cauzate la momentul părăsirii

spațiului comercial, evaluate, urmare

efectuării

expertizei judiciare, la valoarea de 38.126 lei.

Prin sentința civilă nr. 5985 din 28 octombrie 2010, Tribunalul

Constanța, secția comercială, a admis acțiunea modificată formulată de

reclamanta SC D. T. & T. SRL., a

obligat pârâta SC B.T.C. SRL la plata către reclamanta SC D. T&T SRL

a sumei de 38.126 lei.; a anulat cererea

reconvențională formulată

de pârâta SC B.T.C. SRL ca netimbrată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că la părăsirea spațiului

comercial, pârâta SC

B.T.C. SRL a cauzat degradări și distrugeri componentelor spațiului comercial,

prin această faptă ilicită cauzând reclamantei SC D. T&T SRL un prejudiciu

în valoare de 38.126 lei. Potrivit dispozițiilor art. 5.5 din

contractul de închiriere valabil întocmit între

părți, chiriașul are obligația

să

lase spațiul în aceeași stare de funcționare la expirarea contractului ca

în

momentul intrării în vigoare a contractului. Pe cale de consecință,

instanța a reținut că pârâta, prin propria

acțiune, a încălcat dispozițiile

contractuale, care constituie legea

părților, în conformitate cu

prevederile

art. 969 C. civ., potrivit cărora, convențiile legal făcute au putere de lege

între părțile contractante, astfel încât se impune obligarea

pârâtei la

repararea prejudiciului cauzat reclamantei.

Pentru aceste

considerente, instanța a apreciat acțiunea formulată de reclamanta SC D. T.

& T. SRL. întemeiată, cu consecința obligării pârâtei la plata către

reclamantă a sumei de 38.126 lei,

reprezentând

contravaloarea lucrărilor necesare a fi efectuate de către

reclamantă

pentru aducerea spațiului comercial în starea de funcționalitate avută la

momentul închirierii acestuia pârâtei SC B.T.C. SRL.

In ceea ce

privește susținerile pârâtei SC B.T.C. SRL, în sensul că toate bunurile și

amenajările spațiului comercial au fost vândute de SC N.E.C. SRL (primul

chiriaș) către SC M.E.T. SRL, care ulterior le-a închiriat către SC B.T.C. SRL

-

acesta fiind motivul pentru care pârâta a

luat din spațiul comercial toate

aceste amenajări la expirarea

contractului de închiriere, instanța a

apreciat

că nu pot fi avute în vedere, pentru următoarele considerente:

potrivit

contractului încheiat între SC M.E.T. SRL - în calitate de proprietar și SC

B.T.C. SRL - în calitate de chiriaș (fila 146 - 149 dosar) și anexei la acest

contract, obiectul închirierii l-au constituit

obiecte de inventar, mijloace

fixe, mobilier, aparatură, utilaje -

constând în mobilier, aparate de aer condiționat, lustre mari și aplice,

aparatură folosită în bucătărie,

mochete,

etc. Ori, atât în cuprinsul raportului extrajudiciar întocmit de

I.L.C.,

cât și ulterior, în cuprinsul raportului de expertiză judiciară întocmit de

expert B.M., au fost avute în vedere componentele spațiului comercial integrate

în finisajele imobilului, precum și instalațiile aferente spațiului comercial

văzut ca

mijloc fix, fără de care acesta nu

poate funcționa independent, în mod

corespunzător.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel pârâta, iar Curtea de

Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă

nr. 33/COM din 10 martie

2011 a admis

apelul declarat de pârâta SC B.T.C. SRL OVIDIU, a schimbat în parte hotărârea

atacată și a respins cererea

privind obligarea pârâtei la plata sumei de

38.126 lei cu consecința

înlăturării și a

cheltuielilor de judecată în sumă de 4.343 lei ; a menținut

restul

dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că din probele administrate

în cauză,

respectiv ordonanța din 27 noiembrie 2009, emisă în cauza nr.

6620/P/2008, prin s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a

învinuitului

K.G.M., cercetat pentru infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

și de art. 217 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

nu au fost

constatate distrugeri în interiorul spațiului comercial, iar

bunurile reclamate ca fiind sustrase aparțineau în realitate domnului K.G.M.

In ceea ce

privește prejudiciul produs reclamantei, Curtea a

constatat că din probele administrate în cauză a rezultat că pârâta era

îndreptățită să-și ridice bunurile menționate în contractul de

închiriere,

ori prin ridicarea acestora, nu

se poate reține că imobilul pârâtului ar fi

suportat distrugeri.

De asemenea,

s-a reținut că refacerea contorului electric a fost reținută greșit, casetele

de iluminat și spoturile nu rezultă că ar fi fost predate pârâtei, iar

lucrările de vopsitorie la interior și exterior, reparații la ziduri și stâlpi

nu erau în sarcina pârâtei.

Curtea, a

constatat că expertiza judiciară a avut în vedere și o expertiză extrajudiciară

efectuată la cererea reclamantei și în lipsa pârâtei, chiar dacă organul de

cercetare penală nu a constatat distrugeri și sustrageri de bunuri din imobilul

respectiv.

Împotriva

acestei decizii, pronunțată în apel a declarat recurs

reclamanta SC D. T & T SRL CONSTANȚA, în temeiul motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., prin

care

a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul

respingerii apelului declarat de pârâtă și menținerea sentinței de fond.

In preambulul cererii de recurs, recurenta prezintă istoricul cauzei,

iar în consecință înalta Curte urmează a nu reda această prezentare.

In ceea ce

privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

recurenta-reclamantă a susținut că motivarea hotărârii este contradictorie și

străină de natura pricinii, cu privire la situația de fapt invocată de către

pârâtă.

Din acest punct de vedere, recurenta a arătat că instanța de apel a

preluat susținerile pârâtei, cu privire la unele bunuri mobile, închiriate de

la o altă societate, pentru

desfășurarea activității de restaurant, care nici nu s-au aflat în dotarea

spațiului închiriat.

Toate

celelalte argumente prezentate de către instanța de apel, nu vizează sentința

apelată.

In raport de motivul de nelegal itate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

, recurenta a

susținut încălcarea dispozițiilor art. 969 C. civ., respectiv a dispozițiilor

art. 5.5 din contract, iar situația

distrugerilor

a fost constatată prin raport de expertiză extrajudiciară,

necontestat

de pârâtă și prin raportul de expertiză tehnică judiciară. Această probă se

coroborează cu declarații de martori, cu înscrisuri, planșe foto, probe care nu

au fost contestate de către pârâtă, nefiind efectuată dovada contrarie.

Recursul este

fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

In examinarea motivelor de recurs, înalta Curte găsește întemeiat

motivul de modificare, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

teza a II-a invocată de recurentă,

care vizează aplicarea greșită a legii. Din această perspectivă s-a pus în

discuție aplicarea greșită a art. 969

C.

civ. In sprijinul acestei critici, recurenta a arătat că sunt îndeplinite

condițiile pentru angajarea răspunderii civile

contractuale, fiind făcută

dovada creanței, a prejudiciului, vinovăției

și raportului de cauzalitate.

Cu privire la

acest motiv, Înalta Curte arată că în cadrul răspunderii contractuale,

contractul este singurul care dovedește

preexistenta

obligației, față de culpa debitorului de a nu o fi executat. Cu

alte cuvinte,

chestiunea probei în cadrul acestei răspunderi, impune stabilirea culpei

contractuale și stabilirea întinderii prejudiciului.

Din acest punct de vedere, se constată că prin art. 5.5. din contract,

părțile au stipulat obligația

chiriașului, de a lăsa spațiul la expirarea contractului în aceeași stare de

funcționare, ca în momentul intrării în vigoare a contractului. De asemenea, la

art. 6 din contract, părțile au stabilit că toate îmbunătățirile rămân de drept

proprietarului după expirarea contractului.

In ceea ce privește considerentele care au condus la pronunțarea

soluției în apel, se constată că a fost greșit stabilită situația de fapt, prin

reținerea lipsei

prejudiciului cauzat reclamantei, ca urmare a soluției

pronunțată în cauza nr. 6620/P/2008 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria

Constanța, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului

K.G.M., patronul restaurantului Beirut.

Astfel,

raportul juridic a cărei violare generează obligația de plată a despăgubirii

este reprezentat de contractul de închiriere nr. 302 din 1 mai 2008. Înalta

Curte, constată că pârâta, a încălcat dispozițiile contractuale, în

conformitate cu dispozițiile art. 969 C. civ., fapta ilicită a pârâtei și

prejudiciul rezultând din probele administrate în

cauză, respectiv omologarea raportului de expertiză judiciară realizat

de

expert B.M., raport care a avut în vedere constatările efectuate de

raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert I.L.C.

În raport de aceste considerente, se constată îndeplinirea condițiilor

cerute pentru atragerea răspunderii

civile contractuale, respectiv fapta

ilicită

a debitorului, care constă în neexecutarea obligației contractuale a

pârâtei

prin distrugerile provocate, și prejudiciul reprezentat de valoarea de înlocuire

a compartimentelor distruse.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C.

proc. civ.

, urmează a

admite recursul reclamantei, a modifica decizia recurată în sensul respingerii

apelului declarat de pârâtă, împotriva sentinței fondului.

Constatând

culpa procesuală a pârâtei, în declanșarea litigiului de

față, în temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a

obliga intimata-

pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au

fost solicitate de către recurenta - reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta SC D. T. & T. SRL.

CONSTANȚA

împotriva deciziei civile nr. 33/COM din 10 martie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, modifică decizia recurată

în sensul că respinge

apelul declarat de pârâta SC B.T.C. SRL OVIDIU împotriva sentinței civile nr.

5985 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Constanța, secția comercială.

Obligă

intimata SC B.T.C. SRL OVIDIU la plata sumei de 1932 cheltuieli de judecată în

favoarea recurentei SC D. T & T SRL CONSTANȚA.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 24 februarie 2012.