ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 965/2012

Asupra recursului de față : Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța formulată de reclamanta SC D. T. & T. SRL CONSTANȚA, s-a solicitat instanței de judecată să dispună evacuarea pârâtei SC B.T.C. SRL OVIDIU din spațiul comercial situat în incinta Complexului Dacia Constanța, proprietatea reclamantei, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a daunelor interese în cuantum de 100 Euro /zi echivalent în lei la data plății, plus penalități de 1% pe zi, până la predarea efectivă a spațiului comercial. Se arată în motivarea acțiunii că, prin contractul încheiat între părți nr. 302 din 01 mai 2006, reclamanta a închiriat pârâtei spațiul comercial pentru o durată de 2 ani.

Cu notificările din datele de 03 și 14 martie 2008, reclamanta a făcut cunoscut pârâtei încetarea contractului și faptul că nu este de acord cu prelungirea contractului de închiriere, somând pârâta să părăsească spațiul, obligație căreia pârâta nu i s-a conformat, motiv pentru care a fost formulată prezenta acțiune. La data de 05 iunie 2008, pârâta SC B.T.C. SRL a depus întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinarea depusă, se solicită respingerea acțiunii, menționând că, deși în cuprinsul contractului de închiriere nr. 302 din 01 mai 2008, se preciza că termenul de închiriere este de 2 ani, urmare discuțiilor purtate între părți s-a stabilit ca durata contractului să fie de 5 ani, în intervalul 01 mai 2006 -01 mai 2011, pentru a crea posibilitatea chiriașului să amortizeze investițiile făcute în spațiul comercial, în valoare de 100.000 Euro.

In acest sens s-a și prevăzut în contractul de închiriere posibilitatea prelungirii duratei cu acordul ambelor părți. Deși a oferit reclamantei o chirie în valoare de 5.000 Euro, aceasta refuză în mod constant prelungirea contractului de închiriere. Pe calea cererii reconvenționale, pârâta reclamantă SC B.T.C. SRL OVIDIU a solicitat, în principal, obligarea reclamantei pârâte la prelungirea efectelor contractului de închiriere, iar î n subsidiar, obligarea acesteia la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri reprezentând investiția efectuată în spațiul comercial.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 12 iunie 2008, pârâta reclamantă a modificat cererea reconvențională, arătând că, urmare solicitării reprezentantului reclamantei pârâte SC D. T. & T. SRL., ENEL a întrerupt furnizarea curentului electric în spațiul comercial începând cu data de 06 iunie 2008, aspect ce îi cauzează pierderi în valoare de 3.000 lei pe zi, solicitând obligarea reclamantei pârâte la plata acestora. La data de 16 iulie 2008, pârâta - reclamantă SC B.T.C. SRL a modificat din nou cererea reconvențională, în sensul că nu mai solicită obligarea reclamantei pârâte la prelungirea contractului de închiriere, ci doar obligarea acesteia la plata sumei de 46.000 lei, reprezentând beneficiul nerealizat în intervalul 01 mai 2008 - 16 iunie 2008, când reclamanta pârâtă i-a interzis accesul în spațiu și la obligarea acesteia să îi restituie bunuri rămase în spațiul comercial, care nu au putut fi ridicate de către pârâta reclamantă la părăsirea acestuia.

La data de 24 iulie 2008, reclamanta pârâtă SC D. T. & T. SRL . OVIDIU a formulat o cerere pentru întregirea acțiunii, prin care a solicitat obligarea pârâtei - reclamante la plata daunelor interese pentru neîndeplinirea obligației de a părăsi spațiul închiriat la data de 01 mai 2008 și pentru folosirea în continuare a spațiului până la data de 12 iunie 2008, în valoare de 4.500 Euro, precum și pentru distrugerile provocate de către pârâta reclamantă pârâtă la părăsirea spațiului, în valoare de 30.000 lei. Prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din data de 25.09.2008, instanța a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale formulate de pârâta reclamantă SC B.T.C. SRL, dispunând anularea cererii reconvenționale ca netimbrată, față de împrejurarea că pârâta - reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși la termenul anterior de judecată i se pusese în vedere îndeplinirea acestei obligații.

Prin aceeași încheiere, s-a dispus admiterea cererii de suspendare a judecării cauzei formulată de pârâta SC B.T.C. SRL, dispunându-se suspendarea judecării cauzei până la soluționarea prin hotărâre definitivă, a cauzei penale înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța sub nr. 6620/P/2008, având ca obiect plângerea penală formulată față de G.N.K., administratorul SC B.T.C. SRL sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat și distrugere. La data de 08 aprilie 2010, reclamanta SC D. T. & T. SRL. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, față de împrejurarea că, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr. 6620/P/2008 din data de 27 noiembrie 2009, confirmată prin rezoluția prim- procurorului din data de 04 martie 2010, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului K.G.M., cercetat sub aspectul infracțiunilor de furt calificat și distrugere.

La termenul de judecată din data de 20 mai 2010, reclamanta a făcut precizări asupra obiectului cererii de chemare în judecată, arătând că solicită doar obligarea pârâtei la plata contravalorii distrugerilor cauzate la momentul părăsirii spațiului comercial, evaluate, urmare efectuării expertizei judiciare, la valoarea de 38.126 lei. Prin sentința civilă nr. 5985 din 28 octombrie 2010, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis acțiunea modificată formulată de reclamanta SC D. T. & T. SRL., a obligat pârâta SC B.T.C. SRL la plata către reclamanta SC D. T&T SRL a sumei de 38.126 lei.; a anulat cererea reconvențională formulată de pârâta SC B.T.C. SRL ca netimbrată. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că la părăsirea spațiului comercial, pârâta SC B.T.C.

SRL a cauzat degradări și distrugeri componentelor spațiului comercial, prin această faptă ilicită cauzând reclamantei SC D. T&T SRL un prejudiciu în valoare de 38.126 lei. Potrivit dispozițiilor art. 5.5 din contractul de închiriere valabil întocmit între părți, chiriașul are obligația să lase spațiul în aceeași stare de funcționare la expirarea contractului ca în momentul intrării în vigoare a contractului. Pe cale de consecință, instanța a reținut că pârâta, prin propria acțiune, a încălcat dispozițiile contractuale, care constituie legea părților, în conformitate cu prevederile art. 969 C. civ., potrivit cărora, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, astfel încât se impune obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat reclamantei.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat acțiunea formulată de reclamanta SC D. T. & T. SRL. întemeiată, cu consecința obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 38.126 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare a fi efectuate de către reclamantă pentru aducerea spațiului comercial în starea de funcționalitate avută la momentul închirierii acestuia pârâtei SC B.T.C. SRL. In ceea ce privește susținerile pârâtei SC B.T.C. SRL, în sensul că toate bunurile și amenajările spațiului comercial au fost vândute de SC N.E.C. SRL (primul chiriaș) către SC M.E.T. SRL, care ulterior le-a închiriat către SC B.T.C. SRL - acesta fiind motivul pentru care pârâta a luat din spațiul comercial toate aceste amenajări la expirarea contractului de închiriere, instanța a apreciat că nu pot fi avute în vedere, pentru următoarele considerente: potrivit contractului încheiat între SC M.E.T.

SRL - în calitate de proprietar și SC B.T.C. SRL - în calitate de chiriaș (fila 146 - 149 dosar) și anexei la acest contract, obiectul închirierii l-au constituit obiecte de inventar, mijloace fixe, mobilier, aparatură, utilaje - constând în mobilier, aparate de aer condiționat, lustre mari și aplice, aparatură folosită în bucătărie, mochete, etc. Ori, atât în cuprinsul raportului extrajudiciar întocmit de I.L.C., cât și ulterior, în cuprinsul raportului de expertiză judiciară întocmit de expert B.M., au fost avute în vedere componentele spațiului comercial integrate în finisajele imobilului, precum și instalațiile aferente spațiului comercial văzut ca mijloc fix, fără de care acesta nu poate funcționa independent, în mod corespunzător.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel pârâta, iar Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 33/COM din 10 martie 2011 a admis apelul declarat de pârâta SC B.T.C. SRL OVIDIU, a schimbat în parte hotărârea atacată și a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 38.126 lei cu consecința înlăturării și a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.343 lei ; a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv ordonanța din 27 noiembrie 2009, emisă în cauza nr. 6620/P/2008, prin s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului K.G.M., cercetat pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

și de art. 217 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., nu au fost constatate distrugeri în interiorul spațiului comercial, iar bunurile reclamate ca fiind sustrase aparțineau în realitate domnului K.G.M. In ceea ce privește prejudiciul produs reclamantei, Curtea a constatat că din probele administrate în cauză a rezultat că pârâta era îndreptățită să-și ridice bunurile menționate în contractul de închiriere, ori prin ridicarea acestora, nu se poate reține că imobilul pârâtului ar fi suportat distrugeri. De asemenea, s-a reținut că refacerea contorului electric a fost reținută greșit, casetele de iluminat și spoturile nu rezultă că ar fi fost predate pârâtei, iar lucrările de vopsitorie la interior și exterior, reparații la ziduri și stâlpi nu erau în sarcina pârâtei.

Curtea, a constatat că expertiza judiciară a avut în vedere și o expertiză extrajudiciară efectuată la cererea reclamantei și în lipsa pârâtei, chiar dacă organul de cercetare penală nu a constatat distrugeri și sustrageri de bunuri din imobilul respectiv. Împotriva acestei decizii, pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta SC D. T & T SRL CONSTANȚA, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă și menținerea sentinței de fond. In preambulul cererii de recurs, recurenta prezintă istoricul cauzei, iar în consecință înalta Curte urmează a nu reda această prezentare.

In ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că motivarea hotărârii este contradictorie și străină de natura pricinii, cu privire la situația de fapt invocată de către pârâtă. Din acest punct de vedere, recurenta a arătat că instanța de apel a preluat susținerile pârâtei, cu privire la unele bunuri mobile, închiriate de la o altă societate, pentru desfășurarea activității de restaurant, care nici nu s-au aflat în dotarea spațiului închiriat. Toate celelalte argumente prezentate de către instanța de apel, nu vizează sentința apelată. In raport de motivul de nelegal itate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , recurenta a susținut încălcarea dispozițiilor art. 969 C. civ., respectiv a dispozițiilor art. 5.5 din contract, iar situația distrugerilor a fost constatată prin raport de expertiză extrajudiciară, necontestat de pârâtă și prin raportul de expertiză tehnică judiciară.

Această probă se coroborează cu declarații de martori, cu înscrisuri, planșe foto, probe care nu au fost contestate de către pârâtă, nefiind efectuată dovada contrarie. Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: In examinarea motivelor de recurs, înalta Curte găsește întemeiat motivul de modificare, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., teza a II-a invocată de recurentă, care vizează aplicarea greșită a legii. Din această perspectivă s-a pus în discuție aplicarea greșită a art. 969 C. civ. In sprijinul acestei critici, recurenta a arătat că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale, fiind făcută dovada creanței, a prejudiciului, vinovăției și raportului de cauzalitate.

Cu privire la acest motiv, Înalta Curte arată că în cadrul răspunderii contractuale, contractul este singurul care dovedește preexistenta obligației, față de culpa debitorului de a nu o fi executat. Cu alte cuvinte, chestiunea probei în cadrul acestei răspunderi, impune stabilirea culpei contractuale și stabilirea întinderii prejudiciului. Din acest punct de vedere, se constată că prin art. 5.5. din contract, părțile au stipulat obligația chiriașului, de a lăsa spațiul la expirarea contractului în aceeași stare de funcționare, ca în momentul intrării în vigoare a contractului. De asemenea, la art. 6 din contract, părțile au stabilit că toate îmbunătățirile rămân de drept proprietarului după expirarea contractului.

In ceea ce privește considerentele care au condus la pronunțarea soluției în apel, se constată că a fost greșit stabilită situația de fapt, prin reținerea lipsei prejudiciului cauzat reclamantei, ca urmare a soluției pronunțată în cauza nr. 6620/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului K.G.M., patronul restaurantului Beirut. Astfel, raportul juridic a cărei violare generează obligația de plată a despăgubirii este reprezentat de contractul de închiriere nr. 302 din 1 mai 2008. Înalta Curte, constată că pârâta, a încălcat dispozițiile contractuale, în conformitate cu dispozițiile art. 969 C. civ., fapta ilicită a pârâtei și prejudiciul rezultând din probele administrate în cauză, respectiv omologarea raportului de expertiză judiciară realizat de expert B.M., raport care a avut în vedere constatările efectuate de raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert I.L.C.

În raport de aceste considerente, se constată îndeplinirea condițiilor cerute pentru atragerea răspunderii civile contractuale, respectiv fapta ilicită a debitorului, care constă în neexecutarea obligației contractuale a pârâtei prin distrugerile provocate, și prejudiciul reprezentat de valoarea de înlocuire a compartimentelor distruse. Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. , urmează a admite recursul reclamantei, a modifica decizia recurată în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă, împotriva sentinței fondului. Constatând culpa procesuală a pârâtei, în declanșarea litigiului de față, în temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga intimata- pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost solicitate de către recurenta - reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta SC D. T. & T. SRL. CONSTANȚA împotriva deciziei civile nr. 33/COM din 10 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC B.T.C. SRL OVIDIU împotriva sentinței civile nr. 5985 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Constanța, secția comercială. Obligă intimata SC B.T.C. SRL OVIDIU la plata sumei de 1932 cheltuieli de judecată în favoarea recurentei SC D. T & T SRL CONSTANȚA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2012.