ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1560/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

La data de 23 martie 2010 s-a înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, cererea de chemare în judecată formulată de A.I. în

contradictoriu cu C.S.M., Serviciul de inspecție judiciară pentru judecători.

Astfel învestită cu

judecarea cererii, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de ședință din 23

noiembrie 2010, suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a stat în

nelucrare până la data de 6 decembrie 2011, când instanța a dispus repunerea pe

rol, din oficiu, în vederea discutării perimării, fixându-se în acest scop

termen de judecată la data de 7 februarie 2012.

La termenul de

judecată din data de 7 februarie 2012 cauza a fost amânată la solicitarea

reclamantului A.I., care, prin petiția înregistrată la grefa instanței în data

de 6 februarie 2012, a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea sa de

prezentare motivată de condițiile meteo nefavorabile.

Instanța a admis

această cerere în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ. și a

stabilit un nou termen de judecată în cauză la data de 6 martie 2012.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 23 noiembrie 2010,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 11 mai 2011, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., niciuna din părți nu s-a preocupat de repunerea cauzei pe rol în vederea

continuării judecății, în sensul dispozițiilor legale.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimată cererea de chemare în judecată formulată de A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

cererea formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâtul C.S.M. -

Serviciul de inspecție judiciară pentru judecători

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2012.