ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2938/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.N.M., reprezentată de Sindicatul Administrației Publice „Forța Legii” a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Lupeni și Agenția Națională a Funcționarilor Publici solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate îndeplinirea de către reclamantă a condițiilor prevăzute de lege pentru promovarea în clasă, în funcția publică deținută și să dispună ca pârâta A.N.F.P. să acorde avizul pentru promovarea în clasă a reclamantei, iar pârâtul Primarul Municipiului Lupeni să emită actul administrativ în acest sens.

În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată. De asemenea, pârâta a invocat și excepția lipsei de obiect a acțiunii, cu motivarea arătată în acest act procesual, aflată la filele 33-34 dosar. În speță, a depus întâmpinare și pârâtul Primarul Municipiului Lupeni, care a considerat că acțiunea a rămas fără obiect, argumentele care sprijină această opinie fiind relevate la fila 30 dosar.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6 din 11 ianuarie 2011, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Lupeni, ridicată din oficiu și a respins acțiunea reclamantei pe acest considerent, a admis excepția lipsei procedurii administrative prealabile și, în consecință, a respins acțiunea față de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici ca inadmisibilă. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Litigiul dintre părți se referă, în esență, la neacordarea avizului sau, mai precis, la acordarea acestuia, condiționat de constatarea faptului că, la momentul absolvirii examenului de licență, reclamanta avea calitatea de funcționar public.

Avizul solicitat era necesar pentru transformarea postului de funcționar public deținut de persoana fizică aflată în discuție. Pârâtul Primarul Municipiului Lupeni nu are atribuții delegate în legătură cu emiterea avizului solicitat de reclamantă, astfel că această instituție publică locală nu are legitimare procesuală pasivă. Cât privește excepția lipsei procedurii administrative prealabile, reclamanta, prin reprezentant, nu a făcut o asemenea dovadă. Solicitarea reclamantei de emitere a avizului necondiționat, fără proba comunicării acestei cereri pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau a înregistrării acesteia la pârâtă nu echivalează cu îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M.N.M., reprezentată de Sindicatul Administrației Publice „Forța Legii”, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii. În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate: Instanța de fond nu a ținut seama de situația de fapt și de drept existentă în cauză și anume de faptul că recurenta este beneficiara dreptului de promovare în clasă, în funcția publică deținută de la data absolvirii examenului organizat pentru promovarea în clasă, prin îndeplinirea cumulativă a celor 3 condiții prevăzute de lege: calitatea de funcționar public, absolvirea studiilor de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea și absolvirea examenului de promovare. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Lupeni este greșit soluționată, deoarece instanța a fost investită cu două capete de cerere în acțiunea introductivă.

Mai precis, s-a solicitat acordarea avizului pentru promovarea în clasă, care este opozabil A.N.F.P., întrucât această autoritate publică are atribuții legale de avizare în situația stabilirii sau modificării structurii funcțiilor publice. Al doilea capăt de cerere avea ca obiect obligarea pârâtului Primarul Municipiului Lupeni să emită actul administrativ de trecere a reclamantei într-o clasă superioară, conform art. 63 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală. De asemenea, excepția lipsei procedurii prealabile este eronat soluționată, având în vedere faptul că art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevede obligativitatea sa numai în cazul actelor administrative.

Or, prin natura sa, avizul A.N.F.P. nu se încadrează în această categorie. Pe de altă parte, recurenta arată că a îndeplinit o procedură prealabilă cu A.N.F.P., prin adresa nr. 2255 din 24 noiembrie 2010, transmisă prin fax, prin care a solicitat reanalizarea avizului nr. 483137 din 19 iulie 2010 și emiterea unui aviz favorabil. Sub acest aspect, recurenta amintește faptul că această instituție a răspuns demersului său prin două adrese cu nr. 511766 din 9 decembrie 2010 și nr. 512107 din 20 decembrie 2010, în care și-a exprimat punctul de vedere. În opinia recurentei, la data la care a promovat examenul (28 mai 2010), un astfel de aviz era necesar și obligatoriu. Această cerință a fost eliminată abia la data de 11 iulie 2010, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 140/2010, care a modificat și completat Legea nr. 188/1999, republicată.

În condițiile în care recurenta a promovat examenul organizat de autoritatea publică locală în perioada 26-28 mai 2010, această parte consideră că cererea de chemare în judecată nu a rămas fără obiect, deoarece, prin dispoziția nr. 1974 din 10 decembrie 2010, i-a fost recunoscut dreptul de promovare în clasă. Pe această linie de idei, recurenta consideră că dreptul său a luat naștere în momentul absolvirii examenului de promovare în clasă și, din acel moment, trebuia să beneficieze de recunoașterea lui, de o încadrare, respectiv salarizare corespunzătoare. În cauză, a fost administrată de către recurentă proba cu înscrisuri (filele 5-6 dosar) pentru a justifica îndeplinirea procedurii prealabile.

Intimatul Primarul Municipiului Lupeni a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 12-13). Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. În primul rând, critica referitoare la soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Lupeni nu poate fi primită de instanța de control judiciar. Așa cum a reținut și curtea de apel, litigiul de contencios administrativ se referă, în esență, la neacordarea avizului recurentei pentru promovarea în clasă.

Acest aviz se acordă doar de către A.N.F.P., potrivit legislației aplicabile în materie. În al doilea rând, critica referitoare la analizarea greșită a excepției lipsei procedurii administrative prealabile este nefondată. Obiectul litigiului de față vizează: - constatarea îndeplinirii de către recurentă a condițiilor prevăzute de lege pentru promovarea în clasă, în funcția publică deținută; - obligarea intimatei A.N.F.P. să acorde avizul pentru promovarea în clasă a recurentei; - obligarea intimatului Primarul Municipiului Lupeni să emită actul administrativ pentru promovarea în clasă, în funcția publică deținută.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Din cele expuse mai sus, rezultă că această cerință de admisibilitate a acțiunii este impusă numai în cazul revocării actului administrativ contestat. Or, în speța de față, Înalta Curte consideră că nu este incidentă această dispoziție normativă, în raport de obiectul acțiunii.

Incontestabil, în acest litigiu de contencios administrativ se impune o cerere prealabilă prin care recurenta-reclamantă să adreseze autorității publice solicitările sale. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că avizul nu întrunește cerințele impuse de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru a fi considerat un act administrativ. Mai precis, acest act constituie o operațiune administrativă. Pe cale de consecință, refuzul de avizare nu poate fi încadrat, la rândul său, în noțiunea de act administrativ. În plus, refuzul emiterii unui act administrativ poate fi echivalat cu noțiunea de refuz nejustificat de a soluționa o cerere, astfel cum a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. i) teza I din Legea contenciosului administrativ.

Prin urmare, și în această situație nu se impunea aplicarea art. 7 din legea anterior enunțată. Potrivit art. 7 alin. (5) din aceeași reglementare, nu este obligatorie plângerea prealabilă în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) din lege, care se referă la actele administrative asimilate: refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim și nesoluționarea în termenul legal a cererii. Inexistența unei cereri prealabile sesizării instanței de judecată constituie un fine de primire a acțiunii în contencios administrativ, ceea ce atrage respingerea acesteia ca inadmisibilă. Înalta Curte constată că actele existente la filele 15-16 dosar fond nu fac dovada comunicării cererii adresate de recurentă autorităților publice intimate, prin intermediul faxului.

În același timp, adresele aflate la filele 5 și 6 dosar recurs nu sunt suficiente pentru a atrage nelegalitatea sentinței atacate. În raport de soluția adoptată, celelalte critici formulate de recurentă pe fondul cauzei nu se mai impun a fi analizate de instanța de control judiciar. Față de împrejurarea că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Sindicatul Administrației Publice Forța Legii Dolj, în calitate de reprezentant legal al reclamantei M.N.M. împotriva sentinței nr. 6 din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2011.