ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2060/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la 18 septembrie 2009 pe rolul Tribunalului București, reclamanta I.M. a chemat în judecată pe pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Ministerul Administrației și Internelor solicitând: - anularea răspunsului din 31 iulie 2009 la cererea adresată Ministerului Administrației și Internelor cu nr. 5979/SRP din 03 iulie 2009, deoarece soluționarea cererii nu a fost făcută cu respectarea prevederilor legale; - să fie obligată agenția să analizeze cererea, să dispună control la Direcția de Poliție Comunitară sector 6, pentru a constata abuzul în serviciu al C.D., T.A.

și pasivitatea lui E.C.; - să analizeze modul de realizare a reevaluării performanțelor profesionale individuale pentru activitate pe anul 2008, să anuleze rapoartele de evaluare, deoarece acestea au fost întocmite fără respectarea legii; - să constate și să dispună că decizia de eliberare din funcție este abuziv eliberată, să recomande și să participe la revocarea sa în funcție; - să aprobe reluarea activității sale în cadrul Direcției, chiar și în alt compartiment. Prin sentința nr. 3402 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului București a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost dispusă declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

La termenul din 22 octombrie 2010, reclamanta a depus note scrise, după închiderea dezbaterilor, la Curtea de Apel solicitând: a) modificarea răspunsului înregistrat din 31 iulie 2009 la Agenția Funcționarilor Publici, la sesizarea sa înregistrată la Ministerului Administrației și Internelor cu nr. 5979/S.R.P. din 03 iulie 2009 cu adresele în completare înregistrate la Agenția Funcționarilor Publici. b) să fie obligată instituția să emită alt răspuns care să cuprindă în paralel descrierea legislației, care reflectă modul de desfășurare a evaluării performanțelor profesionale, modul de desfășurare a procedurii de evaluare în fapt, recunoașterea dreptului la apreciere corectă și la apărare în cursul etapelor de evaluare, criteriile de apreciere în vederea notării fiecărui obiectiv individual dar și pentru fiecare criteriu de performanță consemnate în raportul de evaluare a performanțelor profesionale a unui funcționar public în conformitate cu H.G.

nr. 611/2008, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999 și Constituția României, la eliberarea unui înscris din care sa rezulte calificativul "satisfăcător" sau "bun". Prin sentința civilă nr. 4072 din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibil capătul 1 de cerere, a admis excepția necompetenței materiale a capetelor 2-5 de cerere și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în privința acestora, constatând un conflict negativ de competență. Prin decizia nr. 639 din 3 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat conflictul negativ de competență, stabilind competența Curții de Apel București și pe capetele 2-5 de cerere. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 3607 din 20 mai 2010 a Curții de Apel București a admis excepția tardivității cererii formulate de reclamantă la 22 octombrie 2010 prin notele scrise și a respins această cerere ca tardiv formulată.

Instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta I.M. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Ministerul Administrației și Internelor. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că urmare a formulării cererii după închiderea dezbaterilor, va admite excepția tardivității cererii formulate de reclamantă la 22 octombrie 2010 prin notele scrise și va respinge această cerere ca tardiv formulată.

Instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, „autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice". Având în vedere prevederile legale invocate, instanța a reținut că în cauza dedusă judecății nu se poate opera și cu atât mai mult recomanda revocarea actului administrativ de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantei cu Direcția Generală de Poliție Comunitară Sector 6, București.

Singura cale de înlăturare retroactivă a efectelor produse de un act administrativ ilegal care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice este anularea acestuia de o instanță judecătorească, la cererea persoanei interesate și nu anularea de o instituție ierarhic superioară celei emitente. 3. Recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor Recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamantei și în contradictoriu cu această instituție, susținându-se faptul că M.A.I. nu are calitate procesuală pasivă. A precizat că a fost invocată excepția privind lipsa calității procesuale pasive la instanța de fond, însă aceasta a omis să se pronunțe cu privire la excepția invocată.

S-a susținut că reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției de Poliție comunitară sector 6, instituție subordonată conform legii de organizare primarilor, fără a exista vreun raport juridic între M.A.I. și reclamantă. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Înalta Curte analizând actele dosarului a constatat că la instanța de fond, la data de 28 octombrie 2010, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 371/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției Comunitare, cu modificările și completările ulterioare, Poliția Comunitară se înființează prin hotărâre a consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, după caz și se subordonează primarilor acestora.

Înalta Curte a constatat că între autoritățile publice locale și Ministerul Administrației și Internelor nu există nici un raport juridic, iar reclamanta nu se află în raport de serviciu cu M.A.I. Memoriul reclamantei adresat M.A.I., la care a făcut referire în cererea introductivă, a fost transmis spre competentă soluționare Primăriei sectorului 6 și Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, instituții cu personalitate juridică, astfel încât nici sub acest aspect nu este justificată calitatea procesuală pasivă a M.A.I. Văzând că cererea de recurs vizează exclusiv aspectul nesoluționării excepției invocate, privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, Înalta Curte a constatat întemeiată critica formulată și pentru aceste motive în temeiul art. 312 C. proc.

civ. va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite excepția invocată și va respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu M.A.I. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 3607 din 20 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei I.M. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2012.