ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4021/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal și precizată ulterior, reclamanta SC C.T. SRL a solicitat,în contradictoriu cu pârâții M.T.I., prin D.I.T.R., și A.R.R., constatarea dreptului de a efectua cursa, conform autorizației pentru un serviciu regulat internațional nr. 00302, pe ruta Plopii - Slăyitești - Turnu Măgurele - Alexandria - București - Giurgiu – Ruse, precum și recunoașterea dreptului de a efectua transport de persoane, conform acestei autorizații. Reclamanta a arătat că cele două pârâte nu îi recunosc dreptul de a efectua servicii pe ruta menționată în autorizația de transport regulat internațional de persoane.

Aceste autorități publice impun niște condiții și restricții nelegale, permițându-i doar să ia călători pentru îmbarcare de pe teritoriul României și să-i debarce la întoarcere în România. Arată reclamanta că, în legislația europeană care reglementează transporturile, nu se face o asemenea distincție. A.R.R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. M.T.I. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile. Prin sentința nr. 4370 din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de A.R.R.

și M.T.I. și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.T. SRL ca neîntemeiată. Referitor la excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, Curtea a reținut că cele două răspunsuri, prin care A.R.R. și M.T.I. refuză recunoașterea dreptului pretins de reclamantă, constituie acte administrative asimilate, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că, potrivit art. 7, în acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă. Pe fondul cauzei, s-a reținut că, în baza autorizației de transport internațional, se poate efectua doar îmbarcarea de pe teritoriul național, din stațiile menționate și debarcarea pe teritoriul străin, respectiv îmbarcarea la Russe și debarcarea pe teritoriul României.

În opinia primei instanțe, faptul că prin autorizația de transport internațional este aprobată ruta Plopii - Slăvitești - Turnu Măgurele - Alexandria - București - Giurgiu - Ruse și întors nu înseamnă ca reclamanta are dreptul, în aceeași cursă, de a îmbarca și debarca persoane pe teritoriul României, întrucât, în acest caz, transportul nu ar mai putea fi considerat ca fiind internațional. Împotriva sentinței nr. 4370 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs M.T.I. și SC C.T. SRL. Recurentul M.T.I. a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibile, urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (2) și art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate: În speța dedusă judecății, nu este vorba despre un refuz nejustificat de soluționarea a cererii recurentei - reclamante, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată. În concret, pentru a putea reține existența unui exces de putere, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din legea aflată în discuție, judecătorul fondului trebuia să analizeze legislația aplicabilă în materie și să constate că aceasta nu permite soluționarea favorabilă a cererii recurentei - reclamante.

Recurenta SC C.T. SRL a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. În primul motiv de recurs, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susține că sentința contestată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, deoarece prima instanță nu a înțeles care sunt serviciile pe care societatea are dreptul să le presteze, în baza autorizației pe care o deține. În cel de-al doilea motiv de recurs, fondat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că prima instanță a interpretat în mod eronat actul juridic dedus judecății, fiind vorba despre normele europene aplicabile în cauză.

În cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea judecătorească atacată este lipsită de temei legal și că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor europene, respectiv a Regulamentului Uniunii Europene nr. 684/1992, precum și a Regulamentului Uniunii Europene nr. 2121/1998, care trebuiau aplicate cu prioritate. Recurentul - pârât M.T.I. a formulat întâmpinare la recursul recurentei - reclamante în care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de M.T.I.

este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Prin precizarea cererii introductive de instanță, aflată la dosar fond, recurenta - reclamantă a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.T.I. și A.R.R.: 1) - să se constate dreptul său de a efectua cursa, conform Autorizației pentru un serviciu regulat internațional nr. 003028, pe ruta Plopii – Slăvitești – Turnu Măgurele – Alexandria – București – Giurgiu – Ruse; 2) - să se recunoască dreptul său de a efectua transport de persoane, conform acestei autorizații.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual cu caracter normativ trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia; cererea poate fi formulată oricând. De asemenea, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevede că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente trebuie să se facă numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile. Ca atare, în materia contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor este aceea că respectarea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii.

Reglementarea cuprinsă în art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalității: particularul are posibilitatea de a obține revocarea actului printr-o procedură administrativă simplă, derulată înainte de momentul sesizării instanței de contencios administrativ. Din probele administrate în cauză, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă SC C.T. SRL a îndeplinit procedura administrativă prealabilă. Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. 43/309 din 20 ianuarie 2009, recurenta - reclamantă a solicitat recunoașterea M.T.I. recunoașterea dreptului său de a utiliza și în traficul național autorizația în baza căreia efectuează transport rutier public de persoane prin servicii regulate, pe traseul Plopii – Slăvitești – Turnu Măgurele – Alexandria – București – Giurgiu – Ruse.

Prin adresa nr. 43/309 din 29 ianuarie 2009, recurentul - pârât M.T.I. a respins solicitarea recurentei - reclamante, în raport de dispozițiile din O.U.G. nr. 109/2005, modificată și de cele ale Regulamentului C.E.E. nr. 684/1992, modificat privind regulile comune pentru transportul internațional de călători cu autocarul și autobuzul. Ulterior, recurenta - reclamantă s-a adresat cu o cerere similară și A.R.R., cerere la care a primit răspuns (a se vedea adresa nr. 1992 din 3 februarie 2009). Recurenta - reclamantă a promovat recursul administrativ, reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, prin cererea înregistrată sub nr. 1003 din 24 februarie 2009, cerere la care a primit răspuns de la A.R.R.

(a se vedea adresa nr. 5909 din 4 martie 3009). Ca atare, în raport de cele anterior expuse, Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dezvoltat în cererea de recurs formulată de M.T.I., este nefondat. Recursul declarat de recurenta - reclamantă va fi anulat, ca netimbrat, pentru următoarele motive: În temeiul dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, modificată, cererile în contencios administrativ se timbrează cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei. Conform art. 11 alin. (1) din legea anterior individualizată, cererea de recurs se timbrează cu 50 % din taxa datorată pentru cererea soluționată de prima instanță. De asemenea, art. 20 alin. (2) din legea în discuție prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anulara acțiunii sau a cererii.

În speța de față, recurenta - reclamantă a fost citată cu mențiunea timbrării cererii de recurs cu taxă judiciară de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, obligație legală pe care această parte a refuzat să o îndeplinească. În consecință, față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.T.I. și va anula recursul promovat de SC C.T. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.T.I. împotriva sentinței nr. 4370 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Anulează recursul declarat de SC C.T. SRL împotriva aceleiași sentințe ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2010.