ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4021/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal și precizată ulterior, reclamanta SC C.T. SRL a

solicitat,în contradictoriu cu pârâții M.T.I., prin D.I.T.R., și A.R.R.,

constatarea dreptului de a efectua cursa, conform autorizației pentru un

serviciu regulat internațional nr. 00302, pe ruta Plopii - Slăyitești - Turnu

Măgurele - Alexandria - București - Giurgiu – Ruse, precum și recunoașterea

dreptului de a efectua transport de persoane, conform acestei autorizații.

Reclamanta a arătat că

cele două pârâte nu îi recunosc dreptul de a efectua servicii pe ruta

menționată în autorizația de transport regulat internațional de persoane.

Aceste autorități publice impun niște condiții și restricții nelegale,

permițându-i doar să ia călători pentru îmbarcare de pe teritoriul României și

să-i debarce la întoarcere în România.

Arată reclamanta că, în

legislația europeană care reglementează transporturile, nu se face o asemenea

distincție.

A.R.R. a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă,

pentru lipsa procedurii prealabile și, pe fond, respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

M.T.I. a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile.

Prin sentința nr. 4370

din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată

de A.R.R. și M.T.I. și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.T. SRL

ca neîntemeiată.

Referitor la excepția

neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, Curtea a reținut că cele

două răspunsuri, prin care A.R.R. și M.T.I. refuză recunoașterea dreptului

pretins de reclamantă, constituie acte administrative asimilate, în sensul art.

2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că, potrivit art. 7, în acest caz nu

este obligatorie plângerea prealabilă.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că, în baza autorizației de transport internațional, se poate efectua

doar îmbarcarea de pe teritoriul național, din stațiile menționate și

debarcarea pe teritoriul străin, respectiv îmbarcarea la Russe și debarcarea pe teritoriul României.

În opinia primei

instanțe, faptul că prin autorizația de transport internațional este aprobată

ruta Plopii - Slăvitești - Turnu Măgurele - Alexandria - București - Giurgiu -

Ruse și întors nu înseamnă ca reclamanta are dreptul, în aceeași cursă, de a

îmbarca și debarca persoane pe teritoriul României, întrucât, în acest caz, transportul

nu ar mai putea fi considerat ca fiind internațional.

Împotriva sentinței nr.

4370 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs M.T.I. și SC C.T. SRL.

Recurentul M.T.I. a solicitat

modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibile,

urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.

În motivarea căii de atac, încadrată

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 2 alin.

(2) și art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:

În speța dedusă judecății, nu este

vorba despre un refuz nejustificat de soluționarea a cererii recurentei - reclamante,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată.

În concret, pentru a putea reține

existența unui exces de putere, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din legea

aflată în discuție, judecătorul fondului trebuia să analizeze legislația

aplicabilă în materie și să constate că aceasta nu permite soluționarea

favorabilă a cererii recurentei - reclamante.

Recurenta SC C.T. SRL a solicitat

modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost

formulată.

În primul motiv de recurs, încadrat

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susține că sentința contestată cuprinde motive contradictorii și străine de natura

pricinii, deoarece prima instanță nu a înțeles care sunt serviciile pe care

societatea are dreptul să le presteze, în baza autorizației pe care o deține.

În cel de-al doilea motiv de recurs,

fondat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că prima

instanță a interpretat în mod eronat actul juridic dedus judecății, fiind vorba

despre normele europene aplicabile în cauză.

În cel de-al treilea motiv de

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea judecătorească atacată este lipsită de temei legal și

că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor europene,

respectiv a Regulamentului Uniunii Europene nr. 684/1992, precum și a

Regulamentului Uniunii Europene nr. 2121/1998, care trebuiau aplicate cu

prioritate.

Recurentul - pârât M.T.I. a formulat

întâmpinare la recursul recurentei - reclamante în care a solicitat respingerea

acestuia ca nefondat.

Analizând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de M.T.I. este nefondat

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin precizarea cererii introductive

de instanță, aflată la dosar fond, recurenta - reclamantă a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții M.T.I. și A.R.R.:

1) - să se constate dreptul său de a

efectua cursa, conform Autorizației pentru un serviciu regulat internațional nr.

003028, pe ruta Plopii – Slăvitești – Turnu Măgurele – Alexandria – București –

Giurgiu – Ruse;

2) - să se recunoască dreptul său de

a efectua transport de persoane, conform acestei autorizații.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual cu

caracter normativ trebuie să solicite autorității publice emitente sau

autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în

parte, a acestuia; cererea poate fi formulată oricând.

De asemenea, art. 109 alin. (2) C. proc.

civ., prevede că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței

competente trebuie să se facă numai după îndeplinirea unei proceduri

prealabile.

Ca atare, în materia contenciosului

administrativ, regula generală stabilită de legiuitor este aceea că respectarea

procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție de admisibilitate a

acțiunii.

Reglementarea cuprinsă în art. 7 din

Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin justificată, întrucât instituie

o cale mai rapidă de restabilire a legalității: particularul are posibilitatea

de a obține revocarea actului printr-o procedură administrativă simplă,

derulată înainte de momentul sesizării instanței de contencios administrativ.

Din probele administrate în cauză,

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă SC C.T. SRL a îndeplinit procedura

administrativă prealabilă.

Astfel, prin cererea înregistrată

sub nr. 43/309 din 20 ianuarie 2009, recurenta - reclamantă a solicitat

recunoașterea M.T.I. recunoașterea dreptului său de a utiliza și în traficul

național autorizația în baza căreia efectuează transport rutier public de

persoane prin servicii regulate, pe traseul Plopii – Slăvitești – Turnu

Măgurele – Alexandria – București – Giurgiu – Ruse.

Prin adresa nr. 43/309 din 29

ianuarie 2009, recurentul - pârât M.T.I. a respins solicitarea recurentei - reclamante,

în raport de dispozițiile din O.U.G. nr. 109/2005, modificată și de cele ale

Regulamentului C.E.E. nr. 684/1992, modificat privind regulile comune pentru

transportul internațional de călători cu autocarul și autobuzul.

Ulterior, recurenta - reclamantă s-a

adresat cu o cerere similară și A.R.R., cerere la care a primit răspuns (a se

vedea adresa nr. 1992 din 3 februarie 2009).

Recurenta - reclamantă a promovat

recursul administrativ, reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

modificată, prin cererea înregistrată sub nr. 1003 din 24 februarie 2009,

cerere la care a primit răspuns de la A.R.R. (a se vedea adresa nr. 5909 din 4

martie 3009).

Ca atare, în raport de cele anterior

expuse, Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dezvoltat în cererea de recurs formulată de M.T.I., este nefondat.

Recursul declarat de recurenta - reclamantă

va fi anulat, ca netimbrat, pentru următoarele motive:

În temeiul dispozițiilor art. 3 lit.

m) din Legea nr. 146/1997, modificată, cererile în contencios administrativ se

timbrează cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei.

Conform art. 11 alin.

(1) din legea anterior individualizată, cererea de recurs se timbrează cu 50 %

din taxa datorată pentru cererea soluționată de prima instanță.

De asemenea, art. 20 alin. (2) din

legea în discuție prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anulara acțiunii sau a cererii.

În speța de față, recurenta - reclamantă

a fost citată cu mențiunea timbrării cererii de recurs cu taxă judiciară de

timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, așa cum rezultă din dovada de

îndeplinire a procedurii de citare, obligație legală pe care această parte a

refuzat să o îndeplinească.

În consecință, față de cele mai sus

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.T.I. și va anula recursul

promovat de SC C.T. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.T.I. împotriva sentinței nr. 4370 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Anulează recursul

declarat de SC C.T. SRL împotriva aceleiași sentințe ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2010.