ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 135/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 135/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 10 septembrie 2010
contestatoarea SC H.B. SRL Brașov a formulat contestație în anulare împotriva
deciziei nr. 840 din 3 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
comercială, precizând ca temei de drept dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
Prin cererea formulată a solicitat
admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate și în rejudecarea
recursului, admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul
respingerii apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
După prezentarea situației de fapt
și un scurt istoric al cauzei a arătat că dezlegarea dată prin decizia nr. 840
din 3 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este rezultatul unor
greșeli materiale evidente, care determină anularea hotărârii și rejudecarea
recursului întrucât au rămas nesoluționate motivele de recurs pe toate
aspectele de nelegalitate abordate.
A arătat că prin recursul formulat a
invocat prevederile art. 969 și art. 970 C. civ., potrivit cărora convențiile
legal făcute au putere de lege, astfel că a fost indicat acest motiv de
nelegalitate precum și cel referitor la încălcarea art. 1169 C. civ. potrivit
căruia cel ce face o afirmație în fața judecății trebuie să o dovedească.
A mai arătat că apărările formulate
în recurs nu au fost reținute de instanța care a pronunțat hotărârea atacată,
și că instanța s-a antepronunțat cu privire la soluție prin admiterea cererii
de suspendare a executării silite pornite de aceasta, fiind evident că i-a fost
încălcat dreptul la apărare precum și dispozițiile legale referitoare le
incompatibilitatea judecătorilor.
A susținut în continuare că instanța
care a judecat recursul a reținut prevederile Ordinului nr. 163/2007 al MAI,
inaplicabile în speță, întrucât nu mai erau în vigoare la data încheierii
contractului, executării sale și nici la data incendiului, fiind încălcat
principiul neretroactivității legii consacrat de art. 1 C. civ.
Contestația în anulare este
nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin decizia nr. 840 din 3 martie
2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nulitatea cererii de
recurs formulată de reclamanta SC H.B. SRL Brașov, reținând că recurenta nu s-a
conformat dispozițiilor art. 302
1
alin. (1) lit. c) întrucât în recurs
nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,
criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de
nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, și că întrucât recursul nu
este o cale de atac devolutivă recurenta trebuia să-și exprime nemulțumirea în
tiparele fixate de lege.
De asemenea a mai reținut că în
cauză nu sunt incidente motive de ordine publică spre a face aplicarea
prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Raportând motivele invocate, la
dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile
instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată
este rezultatul unei greșeli materiale, se constată că în speță greșelile materiale
vizate sunt neanalizarea dispozițiilor art. 969, art. 970 art. 1169 C. civ.,
invocate în recurs și aplicarea de către instanță a Ordinului nr. 167/2007 care
nu mai era în vigoare.
Noțiunea de greșeală materială
vizează acele greșeli de fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor
elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, neobservarea de
către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio
judecată, greșeala materială neavând ca și consecință o reexaminare a fondului
sau o reapreciere a probelor ci, aceasta este în legătură cu aspectele formale
ale judecării recursului, dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ. având un
câmp limitat de aplicare, cu o interpretare restrictivă pentru a nu se deschide
calea unui recurs la recurs.
De reținut este că prin recursul
formulat, recurenta SC H.B. SRL Brașov a invocat doar dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și
aplicarea greșită a legii, fără a preciza în ce constă încălcarea și aplicarea
greșită a legii, susținerile sale din contestația în anulare cu privire la
încălcarea textelor de lege mai sus menționate, neavând corespondent în
motivele de recurs care fac obiectul dosarului nr. 4132/62/2007 al Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția comercială, împrejurare față de care cererea nu
are suport legal, urmând a fi respinsă.
Greșelile materiale la care a făcut
referire contestatoarea nu pot fi puse în sarcina instanței care a soluționat
recursul, întrucât încălcarea dispozițiilor legale menționate în contestația în
anulare nu au făcut obiectul motivelor din recurs.
Cea care a greșit a fost recurenta
care nu a invocat în cererea de recurs motivele de nelegalitate a hotărârii din
apel, toate motivele din recurs, analizate de instanță, vizând netemeinicia
hotărârii. Prin contestația în anulare declarată contestatoarea dorește o
reanalizare a recursului în lumina dispozițiilor art. 969, art. 970, art. 1169 C.
civ., menționate doar în această cale extraordinară de atac, ceea ce ar
deschide calea unui recurs la recurs, situație care nu poate fi circumscrisă
prevederilor art. 318 teza I C. proc. civ.
Constatând că în cauză dezlegarea
dată nu este rezultatul unei greșeli materiale, Curtea va respinge contestația
în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de S.C. H.B. S.R.L. Brașov împotriva deciziei civile nr. 840 din 3
martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca
nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13
ianuarie 2011.