ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1827/2011

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin încheierea din 30 martie 2011, Curtea de Apel București,

secția l-a penală, investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul M.C.

împotriva sentinței penale nr. 61 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Giurgiu,

secția penală, a menținut, ca fiind legală și temeinică, măsura arestării

preventive a inculpatului M.C.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că

temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii

de arestare

preventivă a inculpatului M.C. continuă să existe, astfel

că, chiar dacă pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță nu

înfrânge prezumția de nevinovăție de care beneficiază apelantul intimat

inculpat, este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc.

pen., în sensul că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că

apelantul inculpat au săvârșit infracțiunea reținută în sarcina acestuia.

De asemenea, Curtea a apreciat , referitor la inculpat că

sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., respectiv, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea reținută în

sarcina acestuia, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. în aprecierea acestei din

urmă cerințe, Curtea a avut în vedere natura și gravitatea faptei de care este

acuzat inculpatul - fapte de corupție, precum și faptul că acesta a mai fost

condamnat anterior, pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat,

înșelăciune și dare de mită.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen

legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate

și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate,

instanța dispune , prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Pe de altă parte, prin

art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului

s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive

verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că inculpatul fost

arestat în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive temeinice de a

bănui că, la 25 noiembrie 2010, a oferit suma de 1900 lei unui agent de poliție

pentru ca acesta să facă un act contrar îndatoririlor de serviciu, în sensul de

a nu înregistra și a nu efectua cercetări într-o cauză penală, în care

inculpatul era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se

constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului

subzistă și că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret și

actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere fapta de care este acuzat -

infracțiune de dare de mită - faptă care generează în rândul membrilor

societății sentiment de insecuritate, precum și fătul că inculpatul este

multirecidivist, acesta suferind mai multe condamnări, ultima fiind tot pentru

dare de mită.

Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal

fac necesară menținerea

arestării preventive a inculpatului M.C.

Recursul declarat învederându-se , așadar, nefondat, urmează

ca,

în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva

încheierii din 30 martie 2011 a Curții de Apel București, secția

I

penală, pronunțată în dosarul nr. 4098/122/2010

(1151/2011).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 mai 2011.