ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 274/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele;

Prin încheierea din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel

București, secția l-a penală, investită cu

soluționarea apelurilor

declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către

inculpații Z.S. și

Z.Y. împotriva sentinței

penale nr. 110 din

12 februarie 2010 a Tribunalului București, secția

a ll-a penală, a

menținut, ca fiind legală și temeinică, măsura arestării preventive a

inculpatului Z.S. (fiul lui Z. și I.Z.).

Pentru a pronunța

această încheiere, instanța a reținut că

temeiurile inițiale avute în

vedere la luarea măsurii de arestare

preventivă

a inculpatului Z.S. continuă să existe, astfel

că, chiar dacă pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță

nu înfrânge prezumția de nevinovăție de care beneficiază

apelanți

intimații inculpați, că este îndeplinită cerința prevăzută de

art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că

există probe din

care rezultă presupunerea rezonabilă că apelanții

inculpați au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.

De asemenea, Curtea

a apreciat, referitor la inculpatul Z.S., că sunt întrunite și condițiile

prevăzute de art. 148 alin. (1)

lit.

f) C. proc. pen., respective, pedeapsa stabilită de lege

pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia,

este închisoarea mai

mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă un

pericol concret

pentru ordinea publică. În aprecierea

acestei din urmă cerințe, Curtea

a

avut în vedere natura și gravitatea faptelor de care este acuzat

inculpatul, fapte prin care se aduce atingere

valorii fundamentale

apărate de legea

penală, respective, viața persoanei.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în

termen

legal, prezentul recurs, solicitând,

prin apărător, casarea încheierii

atacate

și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care

inculpatul este arestat, instanța

legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea

de

libertate, instața dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării

preventive.

Pe de altă parte prin art. 5 alin. (1) lit. c) din C.

E.D.O. s-a stabilit că o persoană poate fi

lipsită

de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o

infracțiune.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că inculpatul

fost

arestat în baza art. 148 lit. f) C. proc.

pen. existând motive

temeinice de a

bănui că împreună cu inculpatul Z.Y. au comis

tentativa la omor

calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 -

175 lit. i) C. pen., iar prima instanță l-a condamnat deja la 5 ani

închisoare

pentru această infracțiune.

În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se

constată că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă a

inculpatului

subzistă și că lăsarea acestuia în libertate prezintă un

pericol concret și actual pentru ordinea publică,

avându-se în vedere

gravitatea infracțiunii la care a participat.

Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară

menținerea arestării preventive a inculpatului Z.S.

Recursul declarat

învederându-se, așadar, nefondat, urmează

ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul va fi

obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul Z.S. împotriva încheierii din 8 decembrie 2010

a Curții de Apel

București, secția I penală,

pronunțată în Dosarul nr. 5542/3/2009

(839/2010).

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

M.J.

Onorariul interpretului de

limba chineză se va plăti din fondul

Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

ianuarie 2011.