ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 546/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantul P.F. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Instituția Prefectului Județului Gorj, Serviciul Public Comunitar Regim

Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule, obligarea acesteia la

înmatricularea fără plata taxei de poluare a autovehiculului marca O.A. G C. cu

seria de șasiu X.

Prin sentința nr. 512 din 12 martie 2010

Tribunalul Gorj a admis acțiunea reclamantului P.F. și a obligat pârâta

Instituția Prefectului Județului Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim

Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule să procedeze la

înmatricularea autoturismului reclamantului, fără plata taxei de poluare.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

pârâta Instituția Prefectului Județului Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim

Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule.

În fața instanței de recurs, la termenul din

9 septembrie 2010, intimatul-reclamant P.F. a formulat cerere de sesizare a

Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri

preliminare întemeiată pe dispozițiile art. 267 TUE cu privire la interpretarea

dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunităților Europene (TCE), în prezent

art. 110 din Tratatul Uniunii Europene (TUE).

A mai solicitat intimatul amânarea judecării

cauzei în vederea comunicării cererii sale către recurenta-pârâtă.

Prin încheierea din data de 9 septembrie

2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins cererea formulată de către recurentul P.F. privind sesizarea Curții de

Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare,

precum și cererea de amânare a judecării cauzei, arătând că, în speță,

legislația internă este suficient de clară și conformă cu legislația europeană.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

P.F., solicitând casarea acesteia, pentru motive pe care le-a încadrat în

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., și admiterea cererii sale.

În motivarea căii de atac, recurentul a

susținut că instanța în fața căreia s-a formulat cererea de sesizare a Curții

de Justiție a Uniunii Europene, în calitate de instanță de recurs, avea

obligația de a suspenda judecarea cauzei și a adresa Curții solicitarea de

pronunțare a unei hotărâri preliminare, că întrebările formulate sunt

pertinente și utile în condițiile în care practica judecătorească în problema

dedusă judecății este neunitară și că nerespectarea obligației de trimitere a

cererii sale atrage răspunderea statului român.

Examinând actele și lucrările dosarului, în

raport de legislația incidentă în speță, Înalta Curte constată că recursul este

inadmisibil, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 147 C. proc.

civ., încheierea de ședință este actul procedural în care se consemnează

conținutul dezbaterilor în cadrul unei ședințe de judecată.

Încheierile de ședință preced, în mod firesc

hotărârea finală, motiv pentru care art. 268 alin. (1) C. proc. civ. le numește

"încheieri premergătoare", iar în alin. (2) al aceluiași articol se

prevede că "Judecătorii nu sunt legați prin aceste încheieri".

Interpretând dispozițiile art. 268 alin. (1)

- (4) C. proc. civ., doctrina a distins între două categorii de încheieri

premergătoare: încheierile preparatorii și încheierile interlocutorii. Primele

sunt acelea prin care instanța adoptă măsuri necesare soluționării cauzei, fără

ca prin acestea să anticipeze asupra soluției finale, în timp ce prin

încheierile interlocutorii se adoptă măsuri decisive pentru soarta procesului

asupra acestora instanța nemaiputând reveni.

Analizând conținutul încheierii atacate cu

prezentul recurs, în raport de dispozițiile legale și interpretarea doctrinară

expusă mai sus, Înalta Curte constată că prin această încheiere instanța de

fond a dispus o măsură necesară soluționării pricinii, (respingerea cererii de

sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a cererii de amânare a

judecării cauzei), conținutul încheierii și motivarea acestor măsuri arătând

însă că nu s-a pronunțat asupra vreunui aspect care să anticipeze soluția

finală sau asupra căruia nu ar mai fi putut reveni, cursul judecății nefiind

întrerupt, instanța intrând la aceeași dată în pronunțare pe fondul cererii de

recurs.

Dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ.

stabilesc că "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel

decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul

judecății", aceste dispoziții aplicându-se, potrivit art. 299 alin. (1),

în mod corespunzător, și judecății în recurs.

Textul art. 282 alin. (2) C. proc. civ.

consacră regula inadmisibilității atacării separate cu apel sau recurs a

încheierilor premergătoare, preparatorii, cum este și cea recurată în acest

dosar.

Cum încheierea recurată nu face parte din

categoria de excepție a celor care întrerup cursul judecății și pentru care

există dispoziții procedurale exprese în ceea ce privește atacarea lor, rezultă

că aceasta urmează regimul juridic comun al tuturor încheierilor premergătoare,

care ca regulă, nu pot fi atacate decât odată cu fondul cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte

constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil și, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de P.F. împotriva

Încheierii din data de 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

februarie 2011.

Procesat

de GGC - CL