ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 186/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 775 din 14 aprilie 2010, Tribunalul Gorj a admis acțiunea reclamantului S.P. în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări Autovehicule și a obligat pârâta să procedeze la înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare, respectiv autoturismul marca Volvo, număr de identificare culoare albastru, an de fabricație 1999. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Instituția Prefectului Județului Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări Autovehicule. In fața instanței de recurs, intimatul-reclamant S.P.

a formulat cerere de sesizare a Curții de Justiție Europene cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, întemeiată pe dispozițiile art. 267 (fost art. 234TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Prin încheierea din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins atât cererea de amânare formulată de avocatul intimatului-reclamant S.P., cât și cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, întemeiată pe dispozițiile art. 267 ( fost art. 234 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, după care a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.

Împotriva aceste încheieri a declarat recurs S.P., arătând, în esență, că în mod greșit i s-a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene Înainte de a proceda la analizarea motivelor de recurs Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele pe care le vom expune în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 147 C. proc. civ. „Dezbaterile urmate în ședință se vor trece în încheierea de ședință, care va fi semnată de judecători și grefier". Prin urmare, încheierea de ședință este actul procedural în care se consemnează conținutul dezbaterilor în cadrul unei ședințe de judecată. Încheierile de ședință preced, în mod firesc hotărârea finală, motiv pentru care art. 268 alin. (1) C. proc.

civ. le numește „încheieri premergătoare", iar în alin. (2) al aceluiași articol se prevede că „Judecătorii nu sunt legați prin aceste încheieri". Interpretând dispozițiile art. 268 alin. (1)-(4) C. proc. civ., doctrina a distins între două categorii de încheieri premergătoare: încheierile preparatorii și încheierile interlocutorii. Primele sunt acelea prin care instanța adoptă măsuri necesare soluționării cauzei, fără ca prin acestea să anticipeze asupra soluției finale, în timp ce prin încheierile interlocutorii se adoptă măsuri decisive pentru soarta procesului asupra acestora instanța nemaiputând reveni.

Analizând conținutul încheierii atacate cu prezentul recurs, în raport de dispozițiile legale și interpretarea doctrină expusă mai sus, Înalta Curte constată că prin această încheiere, Curtea de Apel Craiova a dispus o măsură necesară soluționării pricinii, respectiv respingerea cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a dispus amânarea pronunțării hotărârii, fără însă a se pronunța asupra vreunui aspect care să anticipeze soluția finală. Prin urmare, încheierea recurată are caracter vădit preparator, nici măcar interlocutor. Fiind stabilită natura încheierii atacate, urmează să analizăm dacă acest act procedural poate face obiectul unei căi de atac, în speță a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului". Din enumerarea limitativă a textului legal, rezultă că pot face obiectul recursului hotărârile judecătorești pentru care legea nu prevede calea de atac a apelului, dar o prevede pe cea a recursului, precum și cele pronunțate în apel. Or, încheierea din 27 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova nu se încadrează în nici una dintre ipoteze. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 316 C. proc. civ., dispozițiile procedurale privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul recursului.

In acest context, dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile în speță, prin acestea stabilindu-se că „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel (n.r. recurs) decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății". Cum încheierea recurată nu face parte din categoria de excepție a celor care întrerup cursul judecății și pentru care există dispoziții procedurale exprese în ceea ce privește atacarea lor, rezultă că aceasta urmează regimul juridic comun al tuturor încheierilor premergătoare, care ca regulă, nu pot fi atacate decât odată cu fondul cauzei. Prin urmare, textul art. 282 alin. (2) C. proc. civ. consacră regula inadmisibilității atacării separate cu apel sau recurs a încheierilor premergătoare cum este și cea recurată în acest dosar.

Pentru argumentele juridice și de fapt expuse mai sus, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.P. împotriva încheierii din 27 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2011.