ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4698/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj reclamanta SC F. SRL Gorj a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului Gorj - Serviciul

Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări Autovehicule,

obligarea acesteia la înmatricularea unui autoturism în lipsa documentului

necesar conform legislației incidente pentru înmatriculare.

Prin sentința

nr. 2278 din 7 decembrie 2009, Tribunalul Gorj a admis acțiunea reclamantei SC

F. SRL Gorj și a obligat pârâta Instituția Prefectului Județului Gorj -

Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări

Autovehicule să procedeze la înmatricularea autoturismului, fără plata taxei de

poluare.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs pârâta Instituția Prefectului Județului Gorj

- Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări

Autovehicule.

In fața

instanței de recurs, intimata-reclamanta SC F. SRL Gorj a formulat cerere de

sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebarea preliminară cu

privire la compatibilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu dispozițiile

Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene sau suspendarea cauzelor

aflate pe rolul acestei instanțe în care s-a formulat deja întrebare

preliminară.

Prin

încheierea din 15 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, s-a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a

Uniunii Europene privind cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare,

întemeiată pe dispozițiile art. 267 alin. (3) (fost art. 234 TCE) din Tratatul

de Funcționare U.E. și s-a amânat judecarea cauzei la data de 14 septembrie

2010.

Împotriva

aceste încheieri a declarat recurs reclamanta SC F. SRL Gorj, arătând că, în

mod greșit i s-a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii

Europene cu trei întrebări preliminare invocând dispozițiile art. 304 punctele

8 și 9 C. proc. civ.

Înainte de a

proceda la analizarea motivelor de recurs Înalta Curte constată că recursul

este inadmisibil pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 147 C. proc. civ. „Dezbaterile urmate în ședință se vor

trece în încheierea de ședință, care va fi semnată de judecători și

grefier".

Prin urmare,

încheierea de ședință este actul procedural în care se consemnează conținutul

dezbaterilor în cadrul unei ședințe de judecată.

Încheierile de

ședință preced, în mod firesc hotărârea finală, motiv pentru care art. 268

alin. (1) C. proc. civ. le numește „încheieri premergătoare", iar în alin.

(2) al aceluiași articol se prevede că „Judecătorii nu sunt legați prin aceste

încheieri" .

Analizând

conținutul încheierii atacate cu prezentul recurs, în raport de dispozițiile

legale și interpretarea doctrină expusă mai sus, Înalta Curte constată că prin

această încheiere instanța de recurs a respins cererea de sesizare a Curții de

Justiție a Uniunii Europene și a amânat judecarea cauzei pentru, fiind astfel

vorba de o încheiere premergătoare.

Potrivit dispozițiilor

art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile date fără drept de apel, cele date

în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională sunt supuse recursului".

Din enumerarea

limitativă a textului legal, rezultă că pot face obiectul recursului hotărârile

judecătorești pentru care legea nu prevede calea de atac a apelului, dar o

prevede pe cea a recursului, precum și cele pronunțate în apel. Or, încheierea

din 15 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova nu se încadrează în nici una dintre

ipoteze.

Pe de altă

parte, potrivit dispozițiilor art. 316 C. proc. civ., dispozițiile procedurale

privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care

nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul recursului.

In acest

context, dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. sunt pe deplin

aplicabile în speță, prin acestea stabilindu-se că „împotriva încheierilor

premergătoare nu se poate face apel (n.r. recurs) decât odată cu fondul, în afară

de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății".

Cum încheierea

recurată nu face parte din categoria de excepție a celor care întrerup cursul

judecății și pentru care există dispoziții procedurale exprese în ceea ce

privește atacarea lor, rezultă că aceasta urmează regimul juridic comun al

tuturor încheierilor premergătoare, care ca regulă, nu pot fi atacate decât

odată cu fondul cauzei.

Prin urmare,

textul art. 282 alin. (2) C. proc. civ. consacră regula inadmisibilității

atacării separate cu apel sau recurs a încheierilor premergătoare cum este și

cea recurată în acest dosar.

Pentru

argumentele juridice și de fapt expuse mai sus, Înalta Curte constată că

recursul formulat în cauză este inadmisibil și, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC F. SRL Gorj împotriva încheierii din 15 iunie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010.