ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 179/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 179/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 31

august 2011 Tribunalul Mureș

a

dispus condamnarea inculpatului S.A., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani

interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art. 174

alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art.

320

Y

C. proc. pen.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen.

s-au interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza

art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 72

din 14 februarie 2008 a Judecătoriei Reghin și s-a dispus executarea acesteia

alăturat pedepsei de 7 ani închisoare, în final inculpatul având de executat

pedeapsa de 10 ani închisoare, pe care o va executa în regim de detenție,

alături de care s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii

exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 2

ani și cu aplicarea și a dispozițiilor art. 71 C. pen., interzicând

inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei

aplicate, reținerea și arestarea preventivă a inculpatului, din data de 23

aprilie 2011 la zi și s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia, conform

prevederilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160

b

alin. (3)

C. proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

7 alin. (1) din Legea 76/2008 și punctul 1 din Anexa la Legea 76/2008.

S-a admis în parte, conform

prevederilor art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen.,

acțiunea civilă exercitată de partea civilă R.B. și a fost obligat inculpatul

să plătească acesteia suma de 10.000 lei daune morale și suma de 4.361,50 lei

daune materiale. S-au respins restul pretențiilor civile.

S-a admis acțiunea civilă exercitată

de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș și a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 23.475,19 lei cu dobânda legală (rata de

scont a BNR) aferentă de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea

integrală a sumei, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile

aferente îngrijirilor medicale și spitalizării acordate victimei G.E.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

192 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că la data de 23 aprilie 2011 ofițerul de serviciu de la

Poliția Reghin a fost anunțat cu privire la faptul că într-un apartament din

Reghin a fost găsită o persoană în stare gravă, care a fost transportată de

urgență la spital. La fața locului în jurul orei 12,45 s-a deplasat mai întâi o

patrulă de poliție, ulterior, întrucât starea victimei era foarte gravă, a fost

anunțat procurorul criminalist care a format echipa operativă și s-a deplasat

la Clinica ATI Tg. Mureș, unde se afla victima, constatând că aceasta este

intubată și fusese supusă unei operații, astfel că nu se putea comunica cu ea.

S-a solicitat prezența medicului legist care, în urma examinării victimei,

făcută la Clinica ATI Tg. Mureș a constatat că victima a prezentat la internare

diagnosticul: traumatism toraco-abdominal închis cu fracturi costale multiple,

hemoperitoneu prin ruptură de splină operată (splenectomie); hematoame

periorbitale multiple; plăgi contuze multiple fronto-temporo-parietale,

fractură de piramidă nazală, fractură zigomatică stângă. Leziunile traumatice

s-au putut produce la data de 22/23 aprilie 2011 prin mecanismul de loviri

directe repetate cu corp dur contondent, iar pentru vindecare, victima necesita

30-35 zile de îngrijiri medicale, în condițiile unei evoluții favorabile. S-a

mai menționat că în urma leziunilor traumatice suferite viața victimei a fost

pusă în primejdie direct și imediat.

Având în vedere aceste concluzii și

ținând cont și de primele date de anchetă, s-a apreciat că există indicii de

săvârșire a unei tentative la omor, motiv pentru care echipa operativă s-a

deplasat la fața locului. Astfel, apartamentul în care a fost găsită persoana

respectivă situat în Reghin jud. Mureș și din primele investigații a reieșit că

în acel apartament locuia singur numitul G.E.

Inculpatul S.A. a dat o declarație

olografă anterior începerii urmăririi penale, ocazie cu care a recunoscut că în

după amiaza zilei de 23 aprilie 2011 a fost în vizită la victimă, prima dată în

jurul orei 15,00, când a fost sunat de E., care 1-a chemat la el, i-a dat 15

lei și 1-a trimis să cumpere 2 1 de vin. Inculpatul a luat vinul, s-a întors la

locuința victimei, unde a mai stat 30 minute și a băut un pahar cu vin, plecând

apoi acasă. A mai afirmat că în jurul orei 20,30 a fost sunat de către M.I.,

care 1-a chemat acasă la victimă, menționând că acesta 1-a invitat să bea ceva.

Cei doi au ajuns acasă la victimă înainte de ora 21,00, ocazie cu care victima

i-a dat din nou 10 lei, iar inculpatul a cumpărat o sticlă de vin și o pungă

„Pop-Corn". Apoi au consumat toți trei din vin, iar în jurul orei 21,30 a

apărut acolo o altă persoană, pe care inculpatul o știe doar din vedere și știa

că ar fi croitor, iar acea persoană a stat acolo cea. 30 minute, a băut cu ei

și apoi a plecat. Inculpatul a declarat că el cu victima și cu M. au rămas în

bucătărie și au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 24,00 și au

plecat întrucât victima a început să strige și să le ceară să iasă din casă. A

declarat că au plecat fără să fi fost vreun alt incident, iar la plecarea lor,

victima era în regulă, în casă nu erau urme de sânge și nici unul dintre ei nu

a agresat victima.

Ulterior începerii urmăririi penale,

în prezența unui avocat din oficiu, inculpatului i-a fost adus la cunoștință

faptul că s-a început urmărirea penală față de el pentru tentativă la omor. Cu

această ocazie, S.A. a înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere prevăzut în

art. 70 alin. (2) C. proc. pen., refuzând astfel că dea o declarație în

legătură cu acuzația care i se aduce, la fel făcând și în momentul luării

declarației de inculpat.

La data de 13 mai 2011, victima G.E. a

decedat la Clinica ATI Tg. Mureș și fiind efectuată autopsia medico-legală, s-a

stabilit - în concluziile provizorii - că între leziunile suferite și deces

există legătură de cauzalitate.

Urmare a decesului părții vătămate și

având în vedere concluziile medico-legale, la data de 17 mai 2011 s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., în cea prevăzută

și pedepsită de art. 174 C. pen. Inculpatului i s-a adus la cunoștință - în

prezența avocatului din oficiu - noua încadrare juridică, acesta prevalându-se

din nou de dreptul de a nu da nici o declarație.

La data de 24 mai 2011, inculpatul a

solicitat să fie reaudiat, ocazie cu care a recunoscut că în seara respectivă

i-a aplicat victimei mai multe palme peste față, aceasta a căzut și inculpatul

a căzut peste ea. A declarat că a rămas singur în apartament cu victima, a

ridicat-o de unde căzuse și a pus-o în pat. în legătură cu restul leziunilor, a

declarat că nu-și amintește dacă 1-a mai lovit, în afară de cele trei palme

aplicate. A afirmat că a ajuns la apartamentul victimei prima dată înainte de

amiază, fiind chemat telefonic de către victimă. Aceasta din urmă i-a dat niște

bani și a cumpărat 2,5 1 vin, inculpatul a băut două pahare, apoi a plecat

acasă, unde a mai băut niște bere. în jurul orelor 20,00 - 20,30 s-a dus din

nou la victimă, la scurt timp a apărut și martorul M.I.T., zis N. Inculpatul a

primit din nou bani de la victimă și a luat alte două bidoane de câte 2,5 1

vin. Au băut toți trei în bucătărie, iar după o jumătate de oră a apărut acolo

și martorul A.I., care a băut și el cu ei. Inculpatul a menționat că ar fi

apărut o ceartă între acest din urmă martor și victimă, că i-a aplicat o palmă

victimei, precizând că nu mai știe exact din ce motiv și a reținut că martorul

A. (zis C.) a plecat din apartament, iar la scurt timp inculpatul a vrut să

meargă la baie, dar a constatat că ușa băii este încuiată. I-a cerut victimei

cheia, dar aceasta a refuzat să-i descuie, cerându-le imediat lui și martorului

M. să plece din apartament. De asemenea, a recunoscut faptul că victima le

ceruse și anterior să plece, dar el a refuzat spunând că va pleca numai după ce

va bea și băutura care a mai rămas. A declarat că s-a enervat întrucât victima

a refuzat să-i deschidă ușa de la baie și i-a aplicat „două sau trei palme

peste față". Victima s-a dezechilibrat și a căzut, agățându-se însă de

inculpat, împrejurare în care acesta a căzut peste victimă. în urma acestei

căderi, s-a spart ghiveciul de flori de pe hol și inculpatul s-ar fi tăiat la

mâna dreaptă și la șoldul drept, în urma spargerii ghiveciului. S-a ridicat de

pe victimă, dar sesizând că aceasta nu se poate ridica singură, i-a cerut lui

N. să-1 ajute pentru a o ridica. Inculpatul a mai declarat că a întrebat-o pe

victimă dacă vrea să o ducă la spital, însă aceasta a refuzat. A mai afirmat că

după aceste momente martorul Marian a zis că el nu se mai bagă și, imediat după

aceea, a ieșit din apartament. Rămas singur cu victima, inculpatul a ridicat-o

și a târât-o în dormitorul în care a fost găsită ulterior. A declarat că a

întrebat victima dacă să încuie ușa de la apartament, dar aceasta a zis că nu e

nevoie. A lăsat victima în pat și a mai stat cca. 10 minute în bucătărie, unde

a mai băut vin. La întrebările procurorului a menționat că după ce s-a ridicat

de pe victimă a văzut că acesteia îi curgea sânge din zona gâtului. Referitor

la alte acte de agresiune comise în acea noapte asupra victimei, inculpatul a

arătat că nu-și mai amintește dacă a lovit-o de mai multe ori, dacă a agresat-o

și în alte spații din apartament, după agresiunea din hol, menționând că nu-și

amintește din cauza stării avansate de ebrietate în care se afla.

La data de 12 iulie 2011 a sosit la

dosarul cauzei raportul de autopsie medico-legală din care a reieșit că victima

a fost internată de urgență în stare foarte gravă (ventilat mecanic, instabil

hemodinamic și respirator, comă GCS-3 puncte). Au fost efectuate intervenții

chirurgicale, însă cu toate acestea victima a decedat la 13 mai 2011. În raport

au fost descrise aceleași leziuni constatate cu ocazia primei examinări

medico-legale iar în concluzii s-a stabilit că moartea numitului G.E. a fost

violentă și s-a datorat unui politraumatism cu plăgi contuze cranio-faciale,

fractură piramidă nazală, fractură temporo-zigomatică stângă, fracturi costale

stângi, ruptură de splină operată, hemoperitoneu (500 ml), complicat în

evoluție cu bromhopneumonie și bronșiolită bilaterală. S-a menționat că

leziunile traumatice se puteau produce prin loviri directe repetate cu corp dur

contondent (posibil pumn și picior încălțat), că grupa sanguină a victimei este

0(1) și că între leziunile suferite și decesul victimei există legătură de

cauzalitate directă, întârziată.

La data de 16 mai 2011 s-a dispus

efectuarea unei expertize biocriminalistice asupra unor obiecte de îmbrăcăminte

ridicate de la inculpat. Este vorba de un tricou cu mânecă scurtă de culoare

albastră și un jerseu de culoare kaki. Pe tricoul respectiv, despre care

inculpatul a declarat că 1-a purtat în seara de 23 aprilie 2011 au fost găsiți

stropi de sânge uman de grupa sanguină 0(1). A fost examinată și geaca de blugi

găsită pe cuierul din apartament, pe suprafața acesteia găsindu-se mai multe

pete de sânge uman, de aceeași grupă sanguină cu cea a victimei G.E., respectiv

0(1) - (fila 193).

Dintre urmele papilare ridicate de la

fața locului, au putut fi examinate câteva care au fost găsite pe sticla de

plastic de 2 litri, găsită pe iarbă, în fața geamului de la bucătărie. S-a

stabilit în raportul de constatare tehnico-științifică de natură dactiloscopică

- întocmit de Serviciul Criminalistic al IPJ Mureș - că opt urme de pe acel

flacon au fost create de inculpatul S.A.

Inculpatul S.A. a fost examinat de

medicul legist la data de 24 aprilie 2011 stabilindu-se că prezenta un hematom

pe fața dorsală a mâinii stângi, o plagă contuză la fesa dreaptă și o plagă

tăiată la palma dreaptă, echimoză cot drept. S-a arătat că leziunea de pe fața

dorsală a mâinii s-a putut produce prin loviri repetate de corp dur contondent,

neexcluzându-se posibilitatea producerii în contextul lovirii victimei cu

pumnul. Plaga tăiată s-a putut produce în condițiile unei căderi și a lovirii

unui ciob de sticlă, iar celelalte leziuni s-au produs prin cădere și lovire de

suprafață dură.

În baza actelor premergătoare și de

urmărire penală efectuate în cauză, s-a apreciat astfel că există probe cu

privire la faptul că autor al agresiunii exercitate asupra lui G.E. este

inculpatul S.A. Primul pas de la care s-a pornit în acest sens, a fost

declarația pe care a dat-o numitul B.V., persoană care a găsit victima. Acesta

a declarat că a găsit victima culcată pe patul din camera mică, cu fața către

perete, a scuturat-o și apoi a început s-o întrebe cine a bătut-o așa de tare.

Victima a rostit numele „A.". În continuare, s-a observat că inculpatul

avusese un comportament impulsiv și chiar violent, inclusiv în prezența lui A.I.

Acesta a confirmat faptul că victima i-a cerut inculpatului să plece, dar că

acesta a refuzat, devenind agresiv. Aceste declarații s-au coroborat și cu cele

afirmate de M.I.T., acesta descriind și el reacțiile violente ale inculpatului.

Marian a arătat că a deschis ușa pentru a pleca, iar în acel moment a început

inculpatul să agreseze victima. în aceste împrejurări, martorul a putut vedea

că pe hol sunt trei persoane și că una din ele este căzută și lovită.

Declarația acestei persoane cum că două persoane îl loveau pe cel căzut s-a apreciat

că trebuie privită cu rezervă, ea însăși afirmând că nu vedea foarte clar,

întrucât se uita pe vizor. Este posibil să fi văzut momentul în care M. a

încercat să ridice victima. S-a reținut că toate probele administrate îl indică

ca autor pe S.A., comportamentul violent din acea seară al acestuia fiind

conturat în declarațiile celorlalți doi prezenți. Este relevant și faptul că în

declarația olografă, în mod evident, inculpatul a făcut afirmații nereale.

Astfel, a declarat că ar fi băut împreună cu ceilalți trei și în camera

mijlocie, cameră care în realitate, era încuiată și în care era curățenie,

neexistând nici o urmă care să indice că, recent, niște persoane ar fi băut și

fumat în acel spațiu. în aceeași declarație, S.A. nu a arătat că la ușă ar fi

apărut poliția sau că, pe timpul cât au stat acolo, au existat certuri și chiar

acte de violență. Aceasta în condițiile în care a afirmat că a stat în

apartamentul victimei până în jurul orei 24,00. Asemenea declarații vin în

contradicție nu numai cu afirmațiile celorlalți doi prezenți în apartament, dar

și cu declarațiile martorelor O.A. și M.G., ambele, în momente și din poziții

diferite, sesizând acte de violență petrecute în apartament în seara

respectivă. Aceste neconcordanțe nu au putut fi lămurite inițial cu ocazia

audierii de către procuror, în condițiile în care S. a refuzat să dea

declarație de învinuit sau de inculpat.

S-a reținut că prin declarația din

data de 24 mai 2011, inculpatul a recunoscut parțial comiterea faptei, afirmând

că inițial i-a dat două - trei palme peste față, iar apoi a căzut peste victimă

și prin cădere i-a provocat alte leziuni. A afirmat că nu a lovit-o niciodată

cu pumnii sau cu picioarele, dar pe de altă parte a declarat că nu-și amintește

tot ce a făcut - datorită stării avansate de ebrietate -, nu-și amintește dacă

a lovit victima și în dormitor sau în alte spații din apartament. A mai

declarat că a rămas singur în apartament după ce a aplicat acele palme

victimei, întrucât M.I. a plecat. Din declarația inculpatului a reieșit că nici

o altă persoană nu a agresat victima în noaptea respectivă.

Inculpatul a arătat în fața instanței

de judecată că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., în sensul recunoașterii faptelor așa cum au fost ele descrise în

rechizitoriul care i s-a prezentat pe scurt, declarând că dorește să fie

judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că nu

solicită ale probe și că este și de acord doar în parte cu pretențiile civile

ale părților civile, fiind vorba de sume de bani foarte mari; totodată, el a

regretat cele întâmplate.

Starea de fapt descrisă se probează cu

următoarele mijloace de probă: - procesul-verbal de cercetare la fața locului

și planșele foto (filele 1-93); - declarațiile de învinuit/inculpat (filele

130, 131, 133-135); - declarațiile de martori (filele 136-153, 254); -

declarațiile de părți civile (filele 154-157); - raportul de autopsie

medico-legală și planșă foto anexată (filele 163-182); - raportul de constatare

medico-legală (filele 158-162, 185, 186, 189,190); -raportul de expertiză

medico-legală biocriminalistică (filele 191-193); - raportul de constatare

tehnico-științifică de natură dactiloscopică (filele 217-233); - proces-verbal

de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 121); - proces-verbal de

prezentare a materialului de urmărire penală (fila 255).

În atare context, prima instanță a

apreciat că din concluziile actelor științifice coroborate cu materialul

probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal, vinovăția

inculpatului, în privința săvârșirii infracțiunii de omor sub aspectul

comiterii cărora a fost deferit justiției, este pe deplin dovedită.

Așadar, în raport cu afirmațiile

constante ale inculpatului și ale martorilor, dar și cu modalitatea concretă de

exercitare a agresiunii asupra victimei și cu zona vizată și lezată, instanța a

apreciat că, în drept, fapta inculpatului S.A. de a aplica victimei G.E. mai

multe lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și peste corp cauzându-i

leziuni grave, apoi de abandona victima în stare de inconștiență într-un

apartament, toate acestea cu intenția de a-i suprima viața, urmare care s-a și

produs ulterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța

a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume - gradul de

pericol social concret, ilustrat de împrejurările care compun conținutul

constitutiv al infracțiunii de omor, dar și extrinseci acesteia, cum sunt, în

esență, acțiunea inculpatului, natura intenției sale în realizarea rezultatului

dorit și urmările efectiv produse, locul și timpul comiterii activității

infracționale, urmările cauzate, concretizate în lezarea unui drept fundamental

al victimei - dreptul la viață - toate acestea imprimând acțiunii sale un

anumit grad de pericol social.

De asemenea, s-a ținut cont și de

persoana inculpatului care era un cunoscut al victimei, că acesta era un

obișnuit vizitator al locuinței respective, unde, și anterior, a consumat

împreună cu victima băuturi alcoolice, că ambii erau sub influența băuturilor

alcoolice la acea dată, toate acestea putând contura personalitatea și

comportamentul obișnuit al inculpatului și al victimei.

S-a apreciat că relevantă a fost și

atitudinea sa în raport de infracțiunea săvârșită, faptul că a recunoscut și a

regretat cele petrecute, dar și comportamentul său de pe parcursul desfășurării

procesului penal și celelalte circumstanțe personale ale inculpatului, inclusiv

cele referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului,

respectiv cele care țin de vârsta acestuia, de mediul social și de cel

familial, de relațiile sale cu victima, de felul în care este perceput de către

comunitatea din care face parte, toate acestea fiind conturate de probele

cauzei, dar și de celelalte probe ale cauzei, în speță declarațiile martorilor,

aspecte au fost avute în vedere în procesul de individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpatul S.A.

și a

solicitat reducerea pedepsei aplicate precum și reducerea cuantumului daunelor

morale, raportat la fapta comisă și la comportamentul de recunoaștere și regret

al acestei fapte penale, pedeapsa aplicată este mult prea mare iar cuantumul

daunelor morale este exagerat.

Prin decizia penală nr. 57/A din 7 octombrie

2011 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondat, apelul promovat de

către inculpatul S.A.

împotriva

sentinței penale nr. 118/31 august 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, a

menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa rezultantă

aplicată acestuia perioada arestului scursă de la data pronunțării hotărârii

criticate, respectiv 31 august 2011 la zi. A obligat inculpatul să achite

statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 300 lei.

A constatat instanța de apel că starea

de fapt, astfel cum a fost reținută și dovedită, este corectă și că la

stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate probele administrate în cauză,

din coroborarea cărora rezultă, în mod indubitabil, că inculpatul S.A. a fost

cel care prin aplicarea de lovituri repetate victimei G.E. s-a ajuns la decesul

acesteia. Inculpatul a recunoscut în final comiterea faptei și s-a prevalat de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., respectiv a recunoscut fapta

și probele administrate astfel cum au fost reținute în rechizitoriu.

De asemenea, a constat că încadrarea

juridică dată faptei săvârșită este corectă, iar în ceea ce privește

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului a considerat că aceasta s-a

făcut în conformitate cu criteriile stabilite de art. 72 C. pen., relativ la

gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a

fost comisă, de persoana inculpatului și urmarea ireversibilă a faptei

acestuia.

A mai constatat instanța de apel cu

privire la latura civilă a cauzei că daunele acordate părților civile B.S. și

R.B. au fost acordate în mod temeinic, cuantumul acestora fiind raportat la

suferințele psihice îndurate de părțile civile prin pierderea fratelui,

respectiv a concubinului, pierdere care s-a produs în mod brutal și violent, astfel

a apreciat că prima instanță a stabilit un cuantum care nu reprezintă o

îmbogățire fără temei a părților civile date fiind cele reținute mai sus.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul S.A.

și

solicitat admiterea recursului, in temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9

pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei prin aplicarea art. 74 si art. 76 C.

pen. și aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen.

Examinând decizia recurată în raport

de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu

conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6

alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul

declarat inculpatul S.A. este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc.

pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect

s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost

individualizată, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea

faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere

infracțiunea săvârșită - omor prevăzută de art. 174 C. pen., urmările produse

concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul

la viață, cât și starea de recidivă în care se afla inculpatul, prezenta

infracțiune fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, în cauză

fiind reținute dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

Din fișa de cazier judiciar a

inculpatului S.A., aflată la fila 128 dosar urmărire penală, rezultă că prin

sentința penală nr. 72 din 14 februarie 2008 a Judecătoriei Reghin inculpatul a

fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. g), e) C. pen.

De asemenea, Înalta Curte constată că

instanța de fond a aplicat inculpatului dispozițiile art. 320/1 alin. (7) C.

proc. pen., constatând că limitele de pedeapsă sunt între 6,8 ani închisoare și

13,4 ani închisoare, și a aplicat o pedeapsă de 7 ani închisoare, aceasta fiind

orientată spre minimul special și în conformitate cu criteriile stabilite de

art. 72 C. pen., relativ la gradul de pericol social al faptei săvârșite,

împrejurările în care aceasta a fost comisă, de persoana inculpatului și

urmarea ireversibilă a faptei acestuia.

Poziția de recunoaștere a faptei

valorificată de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen., în

raport de dispozițiile art. 72 C. pen., nu justifică reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și nici reducerea pedepsei, astfel cum

au fost solicitate de către apărare. Chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele

și și-a exprimat regretul, pedeapsa de 7 ani închisoare, astfel cum a fost

stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel, reflectă o

individualizare temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen.

Inculpatul a săvârșit fapta în stare

de recidivă postcondamnatorie, a acționat cu violență și brutalitate, a lovit

victima cauzându-i leziuni traumatice foarte grave și ulterior a abandonat-o.

La data de 13 mai 2011 victima a decedat, iar prin concluziile raportului

medico legal s-a stabilit că există legătură de cauzalitate între leziunile

suferite și decesul victimei și, totodată, că moartea acesteia s-a datorat unui

politraumatism cu plăgi contuze cranio-faciale, fractură piramidă nazală,

fractură temporo-zigomatică stângă, fracturi costale stângi, ruptură de splină

operată, hemoperitoneu, complicat în evoluție cu bromhopneumonie și bronșiolită

bilaterală.

Înalta Curte constată că nu se impune

reducerea pedepsei aplicată inculpatului, avându-se în vedere circumstanțele

reale și personale ale acestuia, întrucât pedeapsa de 7 ani închisoare, astfel

cum a fost individualizată de către instanța de fond și de instanța de apel,

față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale

de constrângere, de reeducare, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte, ținând seama de aceste

împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către

prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt

caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1

lit. b) C. proc. pen. va rspinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A.

împotriva deciziei penale nr. 57/A din 7 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu

Mureș.

Potrivit dispozițiilor art. 385/17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (39 C. proc. pen. raportat la art. 88 C.

pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.A., timpul reținerii și

arestării preventive de la 23 aprilie 2011 la 24 ianuarie 2012

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 57/A din 07 octombrie

2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 23 aprilie 2011 la

24 ianuarie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24

ianuarie 2012.