ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 179/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 118 din 31 august 2011 Tribunalul Mureș a dispus condamnarea inculpatului S.A., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320 Y C. proc. pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 72 din 14 februarie 2008 a Judecătoriei Reghin și s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei de 7 ani închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare, pe care o va executa în regim de detenție, alături de care s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 2 ani și cu aplicarea și a dispozițiilor art. 71 C. pen., interzicând inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate, reținerea și arestarea preventivă a inculpatului, din data de 23 aprilie 2011 la zi și s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia, conform prevederilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 și punctul 1 din Anexa la Legea 76/2008. S-a admis în parte, conform prevederilor art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată de partea civilă R.B. și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 10.000 lei daune morale și suma de 4.361,50 lei daune materiale. S-au respins restul pretențiilor civile.

S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 23.475,19 lei cu dobânda legală (rata de scont a BNR) aferentă de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a sumei, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile aferente îngrijirilor medicale și spitalizării acordate victimei G.E. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. (1) C. proc. pen. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data de 23 aprilie 2011 ofițerul de serviciu de la Poliția Reghin a fost anunțat cu privire la faptul că într-un apartament din Reghin a fost găsită o persoană în stare gravă, care a fost transportată de urgență la spital.

La fața locului în jurul orei 12,45 s-a deplasat mai întâi o patrulă de poliție, ulterior, întrucât starea victimei era foarte gravă, a fost anunțat procurorul criminalist care a format echipa operativă și s-a deplasat la Clinica ATI Tg. Mureș, unde se afla victima, constatând că aceasta este intubată și fusese supusă unei operații, astfel că nu se putea comunica cu ea. S-a solicitat prezența medicului legist care, în urma examinării victimei, făcută la Clinica ATI Tg. Mureș a constatat că victima a prezentat la internare diagnosticul: traumatism toraco-abdominal închis cu fracturi costale multiple, hemoperitoneu prin ruptură de splină operată (splenectomie); hematoame periorbitale multiple; plăgi contuze multiple fronto-temporo-parietale, fractură de piramidă nazală, fractură zigomatică stângă.

Leziunile traumatice s-au putut produce la data de 22/23 aprilie 2011 prin mecanismul de loviri directe repetate cu corp dur contondent, iar pentru vindecare, victima necesita 30-35 zile de îngrijiri medicale, în condițiile unei evoluții favorabile. S-a mai menționat că în urma leziunilor traumatice suferite viața victimei a fost pusă în primejdie direct și imediat. Având în vedere aceste concluzii și ținând cont și de primele date de anchetă, s-a apreciat că există indicii de săvârșire a unei tentative la omor, motiv pentru care echipa operativă s-a deplasat la fața locului. Astfel, apartamentul în care a fost găsită persoana respectivă situat în Reghin jud. Mureș și din primele investigații a reieșit că în acel apartament locuia singur numitul G.E.

Inculpatul S.A. a dat o declarație olografă anterior începerii urmăririi penale, ocazie cu care a recunoscut că în după amiaza zilei de 23 aprilie 2011 a fost în vizită la victimă, prima dată în jurul orei 15,00, când a fost sunat de E., care 1-a chemat la el, i-a dat 15 lei și 1-a trimis să cumpere 2 1 de vin. Inculpatul a luat vinul, s-a întors la locuința victimei, unde a mai stat 30 minute și a băut un pahar cu vin, plecând apoi acasă. A mai afirmat că în jurul orei 20,30 a fost sunat de către M.I., care 1-a chemat acasă la victimă, menționând că acesta 1-a invitat să bea ceva. Cei doi au ajuns acasă la victimă înainte de ora 21,00, ocazie cu care victima i-a dat din nou 10 lei, iar inculpatul a cumpărat o sticlă de vin și o pungă „Pop-Corn". Apoi au consumat toți trei din vin, iar în jurul orei 21,30 a apărut acolo o altă persoană, pe care inculpatul o știe doar din vedere și știa că ar fi croitor, iar acea persoană a stat acolo cea.

30 minute, a băut cu ei și apoi a plecat. Inculpatul a declarat că el cu victima și cu M. au rămas în bucătărie și au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 24,00 și au plecat întrucât victima a început să strige și să le ceară să iasă din casă. A declarat că au plecat fără să fi fost vreun alt incident, iar la plecarea lor, victima era în regulă, în casă nu erau urme de sânge și nici unul dintre ei nu a agresat victima. Ulterior începerii urmăririi penale, în prezența unui avocat din oficiu, inculpatului i-a fost adus la cunoștință faptul că s-a început urmărirea penală față de el pentru tentativă la omor. Cu această ocazie, S.A. a înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere prevăzut în art. 70 alin. (2) C. proc.

pen., refuzând astfel că dea o declarație în legătură cu acuzația care i se aduce, la fel făcând și în momentul luării declarației de inculpat. La data de 13 mai 2011, victima G.E. a decedat la Clinica ATI Tg. Mureș și fiind efectuată autopsia medico-legală, s-a stabilit - în concluziile provizorii - că între leziunile suferite și deces există legătură de cauzalitate. Urmare a decesului părții vătămate și având în vedere concluziile medico-legale, la data de 17 mai 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., în cea prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen. Inculpatului i s-a adus la cunoștință - în prezența avocatului din oficiu - noua încadrare juridică, acesta prevalându-se din nou de dreptul de a nu da nici o declarație.

La data de 24 mai 2011, inculpatul a solicitat să fie reaudiat, ocazie cu care a recunoscut că în seara respectivă i-a aplicat victimei mai multe palme peste față, aceasta a căzut și inculpatul a căzut peste ea. A declarat că a rămas singur în apartament cu victima, a ridicat-o de unde căzuse și a pus-o în pat. în legătură cu restul leziunilor, a declarat că nu-și amintește dacă 1-a mai lovit, în afară de cele trei palme aplicate. A afirmat că a ajuns la apartamentul victimei prima dată înainte de amiază, fiind chemat telefonic de către victimă. Aceasta din urmă i-a dat niște bani și a cumpărat 2,5 1 vin, inculpatul a băut două pahare, apoi a plecat acasă, unde a mai băut niște bere. în jurul orelor 20,00 - 20,30 s-a dus din nou la victimă, la scurt timp a apărut și martorul M.I.T., zis N. Inculpatul a primit din nou bani de la victimă și a luat alte două bidoane de câte 2,5 1 vin.

Au băut toți trei în bucătărie, iar după o jumătate de oră a apărut acolo și martorul A.I., care a băut și el cu ei. Inculpatul a menționat că ar fi apărut o ceartă între acest din urmă martor și victimă, că i-a aplicat o palmă victimei, precizând că nu mai știe exact din ce motiv și a reținut că martorul A. (zis C.) a plecat din apartament, iar la scurt timp inculpatul a vrut să meargă la baie, dar a constatat că ușa băii este încuiată. I-a cerut victimei cheia, dar aceasta a refuzat să-i descuie, cerându-le imediat lui și martorului M. să plece din apartament. De asemenea, a recunoscut faptul că victima le ceruse și anterior să plece, dar el a refuzat spunând că va pleca numai după ce va bea și băutura care a mai rămas.

A declarat că s-a enervat întrucât victima a refuzat să-i deschidă ușa de la baie și i-a aplicat „două sau trei palme peste față". Victima s-a dezechilibrat și a căzut, agățându-se însă de inculpat, împrejurare în care acesta a căzut peste victimă. în urma acestei căderi, s-a spart ghiveciul de flori de pe hol și inculpatul s-ar fi tăiat la mâna dreaptă și la șoldul drept, în urma spargerii ghiveciului. S-a ridicat de pe victimă, dar sesizând că aceasta nu se poate ridica singură, i-a cerut lui N. să-1 ajute pentru a o ridica. Inculpatul a mai declarat că a întrebat-o pe victimă dacă vrea să o ducă la spital, însă aceasta a refuzat. A mai afirmat că după aceste momente martorul Marian a zis că el nu se mai bagă și, imediat după aceea, a ieșit din apartament.

Rămas singur cu victima, inculpatul a ridicat-o și a târât-o în dormitorul în care a fost găsită ulterior. A declarat că a întrebat victima dacă să încuie ușa de la apartament, dar aceasta a zis că nu e nevoie. A lăsat victima în pat și a mai stat cca. 10 minute în bucătărie, unde a mai băut vin. La întrebările procurorului a menționat că după ce s-a ridicat de pe victimă a văzut că acesteia îi curgea sânge din zona gâtului. Referitor la alte acte de agresiune comise în acea noapte asupra victimei, inculpatul a arătat că nu-și mai amintește dacă a lovit-o de mai multe ori, dacă a agresat-o și în alte spații din apartament, după agresiunea din hol, menționând că nu-și amintește din cauza stării avansate de ebrietate în care se afla.

La data de 12 iulie 2011 a sosit la dosarul cauzei raportul de autopsie medico-legală din care a reieșit că victima a fost internată de urgență în stare foarte gravă (ventilat mecanic, instabil hemodinamic și respirator, comă GCS-3 puncte). Au fost efectuate intervenții chirurgicale, însă cu toate acestea victima a decedat la 13 mai 2011. În raport au fost descrise aceleași leziuni constatate cu ocazia primei examinări medico-legale iar în concluzii s-a stabilit că moartea numitului G.E. a fost violentă și s-a datorat unui politraumatism cu plăgi contuze cranio-faciale, fractură piramidă nazală, fractură temporo-zigomatică stângă, fracturi costale stângi, ruptură de splină operată, hemoperitoneu (500 ml), complicat în evoluție cu bromhopneumonie și bronșiolită bilaterală.

S-a menționat că leziunile traumatice se puteau produce prin loviri directe repetate cu corp dur contondent (posibil pumn și picior încălțat), că grupa sanguină a victimei este 0(1) și că între leziunile suferite și decesul victimei există legătură de cauzalitate directă, întârziată. La data de 16 mai 2011 s-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice asupra unor obiecte de îmbrăcăminte ridicate de la inculpat. Este vorba de un tricou cu mânecă scurtă de culoare albastră și un jerseu de culoare kaki.

Pe tricoul respectiv, despre care inculpatul a declarat că 1-a purtat în seara de 23 aprilie 2011 au fost găsiți stropi de sânge uman de grupa sanguină 0(1). A fost examinată și geaca de blugi găsită pe cuierul din apartament, pe suprafața acesteia găsindu-se mai multe pete de sânge uman, de aceeași grupă sanguină cu cea a victimei G.E., respectiv 0(1) - (fila 193). Dintre urmele papilare ridicate de la fața locului, au putut fi examinate câteva care au fost găsite pe sticla de plastic de 2 litri, găsită pe iarbă, în fața geamului de la bucătărie. S-a stabilit în raportul de constatare tehnico-științifică de natură dactiloscopică - întocmit de Serviciul Criminalistic al IPJ Mureș - că opt urme de pe acel flacon au fost create de inculpatul S.A.

Inculpatul S.A. a fost examinat de medicul legist la data de 24 aprilie 2011 stabilindu-se că prezenta un hematom pe fața dorsală a mâinii stângi, o plagă contuză la fesa dreaptă și o plagă tăiată la palma dreaptă, echimoză cot drept. S-a arătat că leziunea de pe fața dorsală a mâinii s-a putut produce prin loviri repetate de corp dur contondent, neexcluzându-se posibilitatea producerii în contextul lovirii victimei cu pumnul. Plaga tăiată s-a putut produce în condițiile unei căderi și a lovirii unui ciob de sticlă, iar celelalte leziuni s-au produs prin cădere și lovire de suprafață dură. În baza actelor premergătoare și de urmărire penală efectuate în cauză, s-a apreciat astfel că există probe cu privire la faptul că autor al agresiunii exercitate asupra lui G.E.

este inculpatul S.A. Primul pas de la care s-a pornit în acest sens, a fost declarația pe care a dat-o numitul B.V., persoană care a găsit victima. Acesta a declarat că a găsit victima culcată pe patul din camera mică, cu fața către perete, a scuturat-o și apoi a început s-o întrebe cine a bătut-o așa de tare. Victima a rostit numele „A.". În continuare, s-a observat că inculpatul avusese un comportament impulsiv și chiar violent, inclusiv în prezența lui A.I. Acesta a confirmat faptul că victima i-a cerut inculpatului să plece, dar că acesta a refuzat, devenind agresiv. Aceste declarații s-au coroborat și cu cele afirmate de M.I.T., acesta descriind și el reacțiile violente ale inculpatului.

Marian a arătat că a deschis ușa pentru a pleca, iar în acel moment a început inculpatul să agreseze victima. în aceste împrejurări, martorul a putut vedea că pe hol sunt trei persoane și că una din ele este căzută și lovită. Declarația acestei persoane cum că două persoane îl loveau pe cel căzut s-a apreciat că trebuie privită cu rezervă, ea însăși afirmând că nu vedea foarte clar, întrucât se uita pe vizor. Este posibil să fi văzut momentul în care M. a încercat să ridice victima. S-a reținut că toate probele administrate îl indică ca autor pe S.A., comportamentul violent din acea seară al acestuia fiind conturat în declarațiile celorlalți doi prezenți. Este relevant și faptul că în declarația olografă, în mod evident, inculpatul a făcut afirmații nereale.

Astfel, a declarat că ar fi băut împreună cu ceilalți trei și în camera mijlocie, cameră care în realitate, era încuiată și în care era curățenie, neexistând nici o urmă care să indice că, recent, niște persoane ar fi băut și fumat în acel spațiu. în aceeași declarație, S.A. nu a arătat că la ușă ar fi apărut poliția sau că, pe timpul cât au stat acolo, au existat certuri și chiar acte de violență. Aceasta în condițiile în care a afirmat că a stat în apartamentul victimei până în jurul orei 24,00. Asemenea declarații vin în contradicție nu numai cu afirmațiile celorlalți doi prezenți în apartament, dar și cu declarațiile martorelor O.A. și M.G., ambele, în momente și din poziții diferite, sesizând acte de violență petrecute în apartament în seara respectivă.

Aceste neconcordanțe nu au putut fi lămurite inițial cu ocazia audierii de către procuror, în condițiile în care S. a refuzat să dea declarație de învinuit sau de inculpat. S-a reținut că prin declarația din data de 24 mai 2011, inculpatul a recunoscut parțial comiterea faptei, afirmând că inițial i-a dat două - trei palme peste față, iar apoi a căzut peste victimă și prin cădere i-a provocat alte leziuni. A afirmat că nu a lovit-o niciodată cu pumnii sau cu picioarele, dar pe de altă parte a declarat că nu-și amintește tot ce a făcut - datorită stării avansate de ebrietate -, nu-și amintește dacă a lovit victima și în dormitor sau în alte spații din apartament. A mai declarat că a rămas singur în apartament după ce a aplicat acele palme victimei, întrucât M.I.

a plecat. Din declarația inculpatului a reieșit că nici o altă persoană nu a agresat victima în noaptea respectivă. Inculpatul a arătat în fața instanței de judecată că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., în sensul recunoașterii faptelor așa cum au fost ele descrise în rechizitoriul care i s-a prezentat pe scurt, declarând că dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că nu solicită ale probe și că este și de acord doar în parte cu pretențiile civile ale părților civile, fiind vorba de sume de bani foarte mari; totodată, el a regretat cele întâmplate.

Starea de fapt descrisă se probează cu următoarele mijloace de probă: - procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto (filele 1-93); - declarațiile de învinuit/inculpat (filele 130, 131, 133-135); - declarațiile de martori (filele 136-153, 254); - declarațiile de părți civile (filele 154-157); - raportul de autopsie medico-legală și planșă foto anexată (filele 163-182); - raportul de constatare medico-legală (filele 158-162, 185, 186, 189,190); -raportul de expertiză medico-legală biocriminalistică (filele 191-193); - raportul de constatare tehnico-științifică de natură dactiloscopică (filele 217-233); - proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 121); - proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 255). În atare context, prima instanță a apreciat că din concluziile actelor științifice coroborate cu materialul probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal, vinovăția inculpatului, în privința săvârșirii infracțiunii de omor sub aspectul comiterii cărora a fost deferit justiției, este pe deplin dovedită.

Așadar, în raport cu afirmațiile constante ale inculpatului și ale martorilor, dar și cu modalitatea concretă de exercitare a agresiunii asupra victimei și cu zona vizată și lezată, instanța a apreciat că, în drept, fapta inculpatului S.A. de a aplica victimei G.E. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și peste corp cauzându-i leziuni grave, apoi de abandona victima în stare de inconștiență într-un apartament, toate acestea cu intenția de a-i suprima viața, urmare care s-a și produs ulterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

și anume - gradul de pericol social concret, ilustrat de împrejurările care compun conținutul constitutiv al infracțiunii de omor, dar și extrinseci acesteia, cum sunt, în esență, acțiunea inculpatului, natura intenției sale în realizarea rezultatului dorit și urmările efectiv produse, locul și timpul comiterii activității infracționale, urmările cauzate, concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei - dreptul la viață - toate acestea imprimând acțiunii sale un anumit grad de pericol social. De asemenea, s-a ținut cont și de persoana inculpatului care era un cunoscut al victimei, că acesta era un obișnuit vizitator al locuinței respective, unde, și anterior, a consumat împreună cu victima băuturi alcoolice, că ambii erau sub influența băuturilor alcoolice la acea dată, toate acestea putând contura personalitatea și comportamentul obișnuit al inculpatului și al victimei.

S-a apreciat că relevantă a fost și atitudinea sa în raport de infracțiunea săvârșită, faptul că a recunoscut și a regretat cele petrecute, dar și comportamentul său de pe parcursul desfășurării procesului penal și celelalte circumstanțe personale ale inculpatului, inclusiv cele referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, respectiv cele care țin de vârsta acestuia, de mediul social și de cel familial, de relațiile sale cu victima, de felul în care este perceput de către comunitatea din care face parte, toate acestea fiind conturate de probele cauzei, dar și de celelalte probe ale cauzei, în speță declarațiile martorilor, aspecte au fost avute în vedere în procesul de individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.A. și a solicitat reducerea pedepsei aplicate precum și reducerea cuantumului daunelor morale, raportat la fapta comisă și la comportamentul de recunoaștere și regret al acestei fapte penale, pedeapsa aplicată este mult prea mare iar cuantumul daunelor morale este exagerat. Prin decizia penală nr. 57/A din 7 octombrie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondat, apelul promovat de către inculpatul S.A. împotriva sentinței penale nr. 118/31 august 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia perioada arestului scursă de la data pronunțării hotărârii criticate, respectiv 31 august 2011 la zi.

A obligat inculpatul să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 300 lei. A constatat instanța de apel că starea de fapt, astfel cum a fost reținută și dovedită, este corectă și că la stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate probele administrate în cauză, din coroborarea cărora rezultă, în mod indubitabil, că inculpatul S.A. a fost cel care prin aplicarea de lovituri repetate victimei G.E. s-a ajuns la decesul acesteia. Inculpatul a recunoscut în final comiterea faptei și s-a prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., respectiv a recunoscut fapta și probele administrate astfel cum au fost reținute în rechizitoriu.

De asemenea, a constat că încadrarea juridică dată faptei săvârșită este corectă, iar în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului a considerat că aceasta s-a făcut în conformitate cu criteriile stabilite de art. 72 C. pen., relativ la gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, de persoana inculpatului și urmarea ireversibilă a faptei acestuia. A mai constatat instanța de apel cu privire la latura civilă a cauzei că daunele acordate părților civile B.S. și R.B. au fost acordate în mod temeinic, cuantumul acestora fiind raportat la suferințele psihice îndurate de părțile civile prin pierderea fratelui, respectiv a concubinului, pierdere care s-a produs în mod brutal și violent, astfel a apreciat că prima instanță a stabilit un cuantum care nu reprezintă o îmbogățire fără temei a părților civile date fiind cele reținute mai sus.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.A. și solicitat admiterea recursului, in temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei prin aplicarea art. 74 si art. 76 C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul S.A. este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită - omor prevăzută de art. 174 C. pen., urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul la viață, cât și starea de recidivă în care se afla inculpatul, prezenta infracțiune fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, în cauză fiind reținute dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului S.A., aflată la fila 128 dosar urmărire penală, rezultă că prin sentința penală nr. 72 din 14 februarie 2008 a Judecătoriei Reghin inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. g), e) C. pen. De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat inculpatului dispozițiile art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., constatând că limitele de pedeapsă sunt între 6,8 ani închisoare și 13,4 ani închisoare, și a aplicat o pedeapsă de 7 ani închisoare, aceasta fiind orientată spre minimul special și în conformitate cu criteriile stabilite de art. 72 C. pen., relativ la gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, de persoana inculpatului și urmarea ireversibilă a faptei acestuia.

Poziția de recunoaștere a faptei valorificată de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen., în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și nici reducerea pedepsei, astfel cum au fost solicitate de către apărare. Chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele și și-a exprimat regretul, pedeapsa de 7 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen. Inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, a acționat cu violență și brutalitate, a lovit victima cauzându-i leziuni traumatice foarte grave și ulterior a abandonat-o.

La data de 13 mai 2011 victima a decedat, iar prin concluziile raportului medico legal s-a stabilit că există legătură de cauzalitate între leziunile suferite și decesul victimei și, totodată, că moartea acesteia s-a datorat unui politraumatism cu plăgi contuze cranio-faciale, fractură piramidă nazală, fractură temporo-zigomatică stângă, fracturi costale stângi, ruptură de splină operată, hemoperitoneu, complicat în evoluție cu bromhopneumonie și bronșiolită bilaterală. Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale acestuia, întrucât pedeapsa de 7 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanța de fond și de instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va rspinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 57/A din 7 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș. Potrivit dispozițiilor art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (39 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.A., timpul reținerii și arestării preventive de la 23 aprilie 2011 la 24 ianuarie 2012 În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 57/A din 07 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 23 aprilie 2011 la 24 ianuarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.