ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1960/2011

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22/P din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.F. împotriva rezoluției nr. 511/P/2010 din 10 decembrie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin rezoluția din data de 10 decembrie 2010 emisă de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 511/P/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de doamnele judecător F.M., B.E., M.S., M.Z., T.F., P.A., doamna grefier P.L. și domnul grefier C.I., din cadrul Curții de Apel Oradea, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.

de art. 246 C. pen., întrucât lipsește elementul material al infracțiunii. Pentru a pronunța această rezoluție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a reținut că judecătorii și grefierii reclamați și-au îndeplinit întocmai atribuțiile de serviciu, motiv pentru care în sarcina acestora nu a putut fi reținută fapta pentru care au fost reclamați. O asemenea verificare este prevăzută ca făcând parte din căile ordinare și extraordinare de atac. Dacă s-ar admite o altă posibilitate s-ar ajunge în situația inacceptabilă de a adăuga nelegal o nouă cale de atac de competența unui organ de urmărire penală care să se erijeze într-o instanță supremă de atac. Prin rezoluția din 6 ianuarie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul penal nr. 741/ll.2/2010, s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului S.F., împotriva soluției dată în dosarul nr. 511/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Împotriva acestor rezoluții a formulat plângere la instanță petentul S.F., solicitând casarea în totalitate a rezoluțiilor date de parchet ca fiind nelegale și netemeinice, întrucât nu au motivat infracțiunea sesizată. S-a reținut că motivele invocate de către petent în plângere nu sunt fondate și așa cum rezultă din rezoluțiile atacate, judecătorii și grefierii și-au făcut doar datoria, în considerentele deciziei invocate de petent au fost arătate aspectele de fapt și de drept pe care s-a bazat această decizie, iar exemplarul hotărârii judecătorești comunicate nu este semnat de judecător pentru că în conformitate cu prevederile art. 110 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, doar cele două exemplare care stau la baza hotărârilor date într-o cauză sunt semnate de către judecător și grefier, restul exemplarelor hotărârilor judecătorești comunicate poartă o viză de conformitate.

Î mpotriva sentinței a declarat recurs petiționarul. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) C. proc. pen.,împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) și (89 din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8). Conform prevederilor art. 278 1 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of.

nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. În cauză, hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 16 februarie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri. În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar S.F. împotriva sentinței penale nr. 22/P din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2011.