ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1960/2011

Asupra

recursului de față

în baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 22/P din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul S.F. împotriva rezoluției nr. 511/P/2010 din 10 decembrie 2010, a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

S-au reținut,

în esență, următoarele:

Prin rezoluția

din data de 10 decembrie 2010 emisă de parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea în dosarul nr. 511/P/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de doamnele judecător F.M., B.E., M.S., M.Z., T.F., P.A., doamna grefier P.L. și

domnul grefier C.I., din cadrul Curții de Apel Oradea, pentru săvârșirea

infracțiunii prev. și ped. de art. 246 C. pen., întrucât lipsește elementul

material al infracțiunii.

Pentru a

pronunța această rezoluție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a

reținut că judecătorii și grefierii reclamați și-au îndeplinit întocmai

atribuțiile de serviciu, motiv pentru care în sarcina acestora nu a putut fi

reținută fapta pentru care au fost reclamați. O asemenea verificare este

prevăzută ca făcând parte din căile ordinare și extraordinare de atac. Dacă

s-ar admite o altă posibilitate s-ar ajunge în situația inacceptabilă de a

adăuga nelegal o nouă cale de atac de competența unui organ de urmărire penală

care să se erijeze într-o instanță supremă de atac.

Prin rezoluția

din 6 ianuarie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în

dosarul penal nr. 741/ll.2/2010, s-a respins ca neîntemeiată plângerea

petentului S.F., împotriva soluției dată în dosarul nr. 511/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Împotriva

acestor rezoluții a formulat plângere la instanță petentul S.F., solicitând

casarea în totalitate a rezoluțiilor date de parchet ca fiind nelegale și

netemeinice, întrucât nu au motivat infracțiunea sesizată.

S-a reținut că

motivele invocate de către petent în plângere nu sunt fondate și așa cum

rezultă din

rezoluțiile

atacate,

judecătorii și grefierii și-au făcut doar datoria, în considerentele deciziei

invocate de petent au fost arătate aspectele de fapt și de drept pe care s-a

bazat această decizie, iar exemplarul hotărârii judecătorești comunicate nu

este semnat de judecător pentru că în conformitate cu prevederile art. 110

alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești,

doar cele două exemplare care stau la baza hotărârilor date într-o cauză sunt

semnate de către judecător și grefier, restul exemplarelor hotărârilor

judecătorești comunicate poartă o viză de conformitate.

Î

mpotriva sentinței a declarat recurs

petiționarul.

Recursul

declarat de petiționar împotriva sentinței este inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) C. proc. pen.,împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției

de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi

penale, date de procuror, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit

dispozițiilor

art. 278

1

alin. (7)

și (89 din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre

soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8).

Conform

prevederilor art. 278

1

alin. (10), astfel cum a fost modificat prin

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26

octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

În cauză,

hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 16 februarie

2011, ulterior

intrării

în vigoare a

Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului

împotriva acestor hotărâri.

În raport de

considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționar, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar S.F. împotriva

sentinței penale nr. 22/P din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 12 mai 2011.