ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 654/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

N.L. I.F.N. SA a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând

instanței suspendarea executării H.G. nr. 760 din 21 iulie 2010 privind

înființarea societăților comerciale S.E.B. SA, S.E.D. SA, S.E.M. SA, S.E.O. SA,

S.E.M.M. SA, prin reorganizarea Societății Comerciale F.Î.S.E.E.S. SA,

publicată în M. Of. nr. 557/06.08.2010.

A menționat

reclamanta că la data de 10 septembrie 2010, în temeiul art. 7 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, s-a adresat Guvernului României cu o

cerere prealabilă, prin care a solicitat revocarea H.G. nr. 760 din 21 iulie

2010, cerere ce a fost înregistrată la Registratura Guvernului României în 10

februarie 2010.

În fapt, a arătat

reclamanta că este o societate de leasing, care în anul 2008 a participat la o

licitație publică organizată de SC F.Î.S.E.E.S. SA pentru achiziționarea de

utilaje și mijloace auto. Ca urmare a câștigării acestei licitații, în calitate

de locator, a încheiat cu această societate, în calitate de utilizator, trei

contracte de leasing financiar, având ca obiect transmiterea către utilizator,

pentru o durată de 36 de luni, prin leasing financiar a dreptului de folosința

a mai multor utilaje și autoturisme, proprietate a sa, contracte în derulare.

A susținut că prin

H.G. nr. 760/2010 s-a stabilit că toate cele cinci noi societăți înființate au

ca unic acționar SC E. SA și că SC F.Î.S.E.E.S. SA, supusă reorganizării, își

va continua existența ca filială a SC E. SA, având în componență doar trei

sucursale, respectiv S.I.S.E. Transilvania Sud, S.I.S.E. Transilvania Nord și

S.I.S.E. Muntenia Nord.

La art. 4 s-a

stabilit că toate cele cinci societăți comerciale nou-înființate preiau toate

drepturile și își asumă toate obligațiile corespunzătoare patrimoniului preluat

de la SC F.Î.S.E.E.S. SA și se subrogă în drepturile și obligațiile ce decurg

din raporturile juridice ale acesteia în relațiile cu terții, inclusiv în

litigiile în curs. De asemenea, către aceste noi societăți se transferă și

datoria la bugetul consolidat al statului, conform înregistrărilor contabile de

înființare.

A arătat reclamanta

că, motivul pentru care a fost emisă această hotărâre de guvern, îl reprezintă

sustragerea de la plata obligației asumate prin contractele de leasing

financiar, fiind evident că aceste societăți nou-înființate nu dispun de

capacitatea financiară sau un patrimoniu care să poată asigura acoperirea

datoriilor acumulate de către SC F.Î.S.E.E.S. SA.

Prin H.G. nr. 760 din

21 iulie 2010 SC F.Î.S.E.E.S. SA, se reorganizează prin divizare în sensul

transferării unor active ale societății către cinci societăți comerciale care

se înființează prin același act normativ.

Prin separarea și

respectiv înființarea celor cinci societăți care așa cum rezultă și din Nota de

Fundamentare a hotărârii de guvern atacată, se încearcă în mod premeditat

nașterea a cinci societăți de stat falimentare încă de la înființarea lor, care

urmează să preia toate drepturile și obligațiile SC F.Î.S.E.E.S. SA, respectiv

obligațiile de plată atât către bugetul de stat cât și către celelalte

societăți comerciale care au de încasat sume importante de bani de la aceasta.

Mai menționează

reclamanta că din cuprinsul acestei hotărâri de guvern au fost omise elemente

esențiale care atrag nulitatea absolută, respectiv stabilirea capitalului

social și patrimoniul celor cinci societăți ce urmează a fi înființate, în condițiile

în care în Hotărârea de înființare a SC F.Î.S.E.E.S. SA nr. 74/2005 a fost

stabilit capitalul social, iar nota de fundamentare la această hotărâre

conținea protocolul patrimoniului societății astfel înființate.

Se impunea ca

stabilirea capitalului social și a patrimoniului celor cinci societăți

nou-create să se facă după o expertiză prealabilă, care să aibă în vedere

valoarea reală și actuală de piață a SC F.Î.S.E.E.S. SA, pentru că s-ar evita

crearea unor societăți "umflate" în ceea ce privește valoarea din

documente, față de cât valorează acestea în realitate, tocmai în sensul de a

induce în eroare atât bugetul de stat cât și creditorii societății.

b) Întâmpinarea

formulată în cauză

Pârâtul Guvernul

României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei și, pe fond, a solicitat respingerea cererii de

suspendare a H.G. nr. 760/2010 ca neîntemeiată.

c) Sentința și

considerentele primei instanțe

Prin Sentința nr.

3866 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității

procesuale active; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta

SC „N.L. I.F.N.” SA, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că potrivit art. 243 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990, „Creditorii societăților care iau parte la fuziune sau la

divizare au dreptul la o protecție adecvată a intereselor lor. Orice astfel de

creditor, a cărui creanță este anterioară datei publicării proiectului de

fuziune sau de divizare și care nu este scadentă la data publicării, poate face

opoziție, în condițiile art. 62”.

Iar potrivit art. 243

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, „Opoziția suspendă executarea fuziunii sau a

divizării până la data la care hotărârea judecătorească devine irevocabilă, în

afară de cazurile în care societatea debitoare face dovada plății datoriilor

sau oferă garanții acceptate de creditori ori încheie cu aceștia un acord

pentru plata datoriilor".

S-a avut în vedere că

instanța de drept comercial va verifica îndeplinirea tuturor condițiilor legale

aplicabile în cazul divizării societății comerciale, inclusiv cele prevăzute de

art. 8 din Legea nr. 31/1990, referitoare la conținutul actului constitutiv.

Legalitatea

operațiunii divizării societății comerciale este supusă în exclusivitate

competenței de analiză și apreciere a instanței de drept comercial, Guvernul

acționând în acest caz în calitate de acționar unic al unei societăți

comerciale și nu de autoritate publică.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs SC. „N.L. I.F.N." S.A. București.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că H.G. nr. 760 din 21 iulie 2010 este nelegală pentru că aceasta

contravine dispozițiilor art. 8 lit. d), e) și f) din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, s-a

arătat că prin înființarea a cinci societăți comerciale, ca urmare a divizării

SC F.Î.S.E.E.S. SA se ajunge la fraudarea creditorilor acestei societăți și că

în speță creditorii societății vor fi în situația de a suferi grave prejudicii.

A precizat recurenta

că instanța de fond a considerat greșit că Guvernul a adoptat Hotărârea nr.

760/2010 în calitate de acționar al societății, acționarul unic fiind SC.

”E.S.” SA.

b) Examinarea

motivelor de recurs

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe și legislația

aplicabilă, reține:

Situația de fapt

Prin H.G. nr.

760/2010 s-a reorganizat SC F.Î.S.E.E.S. SA, în cinci societăți comerciale, SC

F.Î.S.E.E.S. SA urmând să-și continue existența ca filială a S.C.D.F.E.E. „E.”

SA.

Reclamanta-recurentă

a încheiat cu societatea supusă divizării mai multe contracte de leasing

financiar, aflate în executare și a apreciat că divizarea societății este de

natură a o prejudicia, pentru că în actul de constituire nu s-a prevăzut

patrimoniul fiecărei societăți.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 554/2004

art. 2 alin. (1) - În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai

jos au următoarele semnificații:

Lit. c) act

administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o

autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică

sau stinge raporturi juridice;

Art. 14 alin. (1) -

(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond.

Analiza sentinței

instanței de fond relevă că la soluționarea cererii s-a avut în vedere că

emitentul actului a cărui suspendare s-a cerut, respectiv Guvernul României nu

a acționat în calitate de autoritate publică, ci în exercitarea altor

prerogative stabilite de lege în competența sa.

Pentru aceste motive,

instanța de fond a considerat că H.G. nr. 760/2010 este supusă cenzurii

instanței comerciale.

Înalta Curte arată că

instanța de contencios administrativ, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004,

are competența de a soluționa cererile și acțiunile care au ca obiect acte

administrative.

Prin act

administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ

emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea executării

în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În cauză, H.G. a

cărei suspendare s-a solicitat, nu a fost emisă în regim de putere publică, și

nici pentru executarea în concret a legii, astfel că aceasta nu poate forma

obiectul controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ.

Întrucât hotărârea de

guvern nu poate forma obiectul analizei de legalitate pe calea contenciosului

administrativ, nici cererea de suspendare nu poate fi cercetată în această

procedură.

Potrivit art. 8 din

H.G. nr. 760/2010, hotărârea de divizare și proiectul de divizare se supun

publicării în M. Of., iar împotriva acesteia creditorii societății au dreptul

de a formula opoziție.

Așadar, creditorii

societății își pot valorifica drepturile numai pe calea opoziției, care este

suspensivă de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 243 din Legea

nr. 31/1990.

În consecință,

motivele de recurs sunt nefondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ.,

recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC. „N.L. I.F.N." S.A. București împotriva Sentinței nr. 3866

din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 februarie 2011