ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 654/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC N.L. I.F.N. SA a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând instanței suspendarea executării H.G. nr. 760 din 21 iulie 2010 privind înființarea societăților comerciale S.E.B. SA, S.E.D. SA, S.E.M. SA, S.E.O. SA, S.E.M.M. SA, prin reorganizarea Societății Comerciale F.Î.S.E.E.S. SA, publicată în M. Of. nr. 557/06.08.2010. A menționat reclamanta că la data de 10 septembrie 2010, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, s-a adresat Guvernului României cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat revocarea H.G.

nr. 760 din 21 iulie 2010, cerere ce a fost înregistrată la Registratura Guvernului României în 10 februarie 2010. În fapt, a arătat reclamanta că este o societate de leasing, care în anul 2008 a participat la o licitație publică organizată de SC F.Î.S.E.E.S. SA pentru achiziționarea de utilaje și mijloace auto. Ca urmare a câștigării acestei licitații, în calitate de locator, a încheiat cu această societate, în calitate de utilizator, trei contracte de leasing financiar, având ca obiect transmiterea către utilizator, pentru o durată de 36 de luni, prin leasing financiar a dreptului de folosința a mai multor utilaje și autoturisme, proprietate a sa, contracte în derulare. A susținut că prin H.G.

nr. 760/2010 s-a stabilit că toate cele cinci noi societăți înființate au ca unic acționar SC E. SA și că SC F.Î.S.E.E.S. SA, supusă reorganizării, își va continua existența ca filială a SC E. SA, având în componență doar trei sucursale, respectiv S.I.S.E. Transilvania Sud, S.I.S.E. Transilvania Nord și S.I.S.E. Muntenia Nord. La art. 4 s-a stabilit că toate cele cinci societăți comerciale nou-înființate preiau toate drepturile și își asumă toate obligațiile corespunzătoare patrimoniului preluat de la SC F.Î.S.E.E.S. SA și se subrogă în drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile juridice ale acesteia în relațiile cu terții, inclusiv în litigiile în curs. De asemenea, către aceste noi societăți se transferă și datoria la bugetul consolidat al statului, conform înregistrărilor contabile de înființare.

A arătat reclamanta că, motivul pentru care a fost emisă această hotărâre de guvern, îl reprezintă sustragerea de la plata obligației asumate prin contractele de leasing financiar, fiind evident că aceste societăți nou-înființate nu dispun de capacitatea financiară sau un patrimoniu care să poată asigura acoperirea datoriilor acumulate de către SC F.Î.S.E.E.S. SA. Prin H.G. nr. 760 din 21 iulie 2010 SC F.Î.S.E.E.S. SA, se reorganizează prin divizare în sensul transferării unor active ale societății către cinci societăți comerciale care se înființează prin același act normativ. Prin separarea și respectiv înființarea celor cinci societăți care așa cum rezultă și din Nota de Fundamentare a hotărârii de guvern atacată, se încearcă în mod premeditat nașterea a cinci societăți de stat falimentare încă de la înființarea lor, care urmează să preia toate drepturile și obligațiile SC F.Î.S.E.E.S.

SA, respectiv obligațiile de plată atât către bugetul de stat cât și către celelalte societăți comerciale care au de încasat sume importante de bani de la aceasta. Mai menționează reclamanta că din cuprinsul acestei hotărâri de guvern au fost omise elemente esențiale care atrag nulitatea absolută, respectiv stabilirea capitalului social și patrimoniul celor cinci societăți ce urmează a fi înființate, în condițiile în care în Hotărârea de înființare a SC F.Î.S.E.E.S. SA nr. 74/2005 a fost stabilit capitalul social, iar nota de fundamentare la această hotărâre conținea protocolul patrimoniului societății astfel înființate. Se impunea ca stabilirea capitalului social și a patrimoniului celor cinci societăți nou-create să se facă după o expertiză prealabilă, care să aibă în vedere valoarea reală și actuală de piață a SC F.Î.S.E.E.S.

SA, pentru că s-ar evita crearea unor societăți "umflate" în ceea ce privește valoarea din documente, față de cât valorează acestea în realitate, tocmai în sensul de a induce în eroare atât bugetul de stat cât și creditorii societății. b) Întâmpinarea formulată în cauză Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și, pe fond, a solicitat respingerea cererii de suspendare a H.G. nr. 760/2010 ca neîntemeiată. c) Sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința nr. 3866 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC „N.L.

I.F.N.” SA, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, „Creditorii societăților care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecție adecvată a intereselor lor. Orice astfel de creditor, a cărui creanță este anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare și care nu este scadentă la data publicării, poate face opoziție, în condițiile art. 62”.

Iar potrivit art. 243 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, „Opoziția suspendă executarea fuziunii sau a divizării până la data la care hotărârea judecătorească devine irevocabilă, în afară de cazurile în care societatea debitoare face dovada plății datoriilor sau oferă garanții acceptate de creditori ori încheie cu aceștia un acord pentru plata datoriilor". S-a avut în vedere că instanța de drept comercial va verifica îndeplinirea tuturor condițiilor legale aplicabile în cazul divizării societății comerciale, inclusiv cele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 31/1990, referitoare la conținutul actului constitutiv. Legalitatea operațiunii divizării societății comerciale este supusă în exclusivitate competenței de analiză și apreciere a instanței de drept comercial, Guvernul acționând în acest caz în calitate de acționar unic al unei societăți comerciale și nu de autoritate publică.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC. „N.L. I.F.N." S.A. București. a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că H.G. nr. 760 din 21 iulie 2010 este nelegală pentru că aceasta contravine dispozițiilor art. 8 lit. d), e) și f) din Legea nr. 31/1990. De asemenea, s-a arătat că prin înființarea a cinci societăți comerciale, ca urmare a divizării SC F.Î.S.E.E.S. SA se ajunge la fraudarea creditorilor acestei societăți și că în speță creditorii societății vor fi în situația de a suferi grave prejudicii. A precizat recurenta că instanța de fond a considerat greșit că Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 760/2010 în calitate de acționar al societății, acționarul unic fiind SC.

”E.S.” SA. b) Examinarea motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe și legislația aplicabilă, reține: Situația de fapt Prin H.G. nr. 760/2010 s-a reorganizat SC F.Î.S.E.E.S. SA, în cinci societăți comerciale, SC F.Î.S.E.E.S. SA urmând să-și continue existența ca filială a S.C.D.F.E.E. „E.” SA. Reclamanta-recurentă a încheiat cu societatea supusă divizării mai multe contracte de leasing financiar, aflate în executare și a apreciat că divizarea societății este de natură a o prejudicia, pentru că în actul de constituire nu s-a prevăzut patrimoniul fiecărei societăți.

Legislația aplicabilă Legea nr. 554/2004 art. 2 alin. (1) - În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: Lit. c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; Art. 14 alin. (1) - (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Analiza sentinței instanței de fond relevă că la soluționarea cererii s-a avut în vedere că emitentul actului a cărui suspendare s-a cerut, respectiv Guvernul României nu a acționat în calitate de autoritate publică, ci în exercitarea altor prerogative stabilite de lege în competența sa. Pentru aceste motive, instanța de fond a considerat că H.G. nr. 760/2010 este supusă cenzurii instanței comerciale. Înalta Curte arată că instanța de contencios administrativ, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, are competența de a soluționa cererile și acțiunile care au ca obiect acte administrative. Prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În cauză, H.G. a cărei suspendare s-a solicitat, nu a fost emisă în regim de putere publică, și nici pentru executarea în concret a legii, astfel că aceasta nu poate forma obiectul controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ. Întrucât hotărârea de guvern nu poate forma obiectul analizei de legalitate pe calea contenciosului administrativ, nici cererea de suspendare nu poate fi cercetată în această procedură. Potrivit art. 8 din H.G. nr. 760/2010, hotărârea de divizare și proiectul de divizare se supun publicării în M. Of., iar împotriva acesteia creditorii societății au dreptul de a formula opoziție. Așadar, creditorii societății își pot valorifica drepturile numai pe calea opoziției, care este suspensivă de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 243 din Legea nr. 31/1990.

În consecință, motivele de recurs sunt nefondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC. „N.L. I.F.N." S.A. București împotriva Sentinței nr. 3866 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2011