ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2624/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Reclamanta L.E. a

chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru

obligarea la plata sumei de 150.000 Euro cu titlu de despăgubiri morale pentru

condamnarea politică a tatălui său, T.G.C., la 6 ani închisoare corecțională și

4 ani interdicție corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii

sociale, cu aplicarea sechestrului asigurator pe averea sa mobilă.

Acțiunea a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, la 24 martie 2009.

Tribunalul Galați

prin sentința civilă nr. 1432 din 13 octombrie 2009 a admis acțiunea așa cum a fost formulată.

În motivarea acestei

hotărâri instanța a reținut următoarele:

În legătură cu

excepțiile formulate de pârâtă s-a apreciat că această cauză în raport de

obiectul său este de competența tribunalului în primă instanță, potrivit art. 2

pct. 1 lit. b) C. proc. civ. este scutită de taxă de timbru conform art. 15

lit. t) din Legea nr. 146/1997. Nefiind o cauză de contencios administrativ nu

se impunea parcurgerea unei faze prealabile.

Reclamanta are

calitate procesuală activă în acțiunea în despăgubiri având în vedere că

potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, și – în calitate de fiică a lui T.G.C., decedat în

2008, i-a fost pus la dispoziție spre studiu dosarul de urmărire al acestuia.

Calitatea procesuală

pasivă a Statului a fost apreciată în raport de cauza acțiunii condamnare

determinată de regimul comunist care a impus măsurile de represiune a căror

victimă a fost tatăl reclamantei.

Acțiunea nu a fost

considerată prescrisă în raport de data de 14 ianuarie 2009 când reclamantei

i-a fost permis accesul la dosarul de urmărire a tatălui ei.

Pe fondul cauzei,

s-au reținut în esență următoarele:

T.G.C. a fost

condamnat prin sentința penală nr. 257 din 22 mai 1958 a Tribunalului Militar Constanța la 6 ani închisoare corecțională și la 4 ani interdicție

corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale deoarece a nutrit

sentimente dușmănoase față de transformarea socialistă a agriculturii, a

inițiat în satul Chiraftei comuna Măstăcani, raion Bujor, regiunea Galați,

strângerea de cereri pentru ieșirea din colectiv și pentru că i-a îndemnat pe

cetățeni la revoltă.

S-a mai reținut că

până la condamnarea sa T.G.C. a fost urmărit de securitate care a aplicat și

măsuri de hărțuire familiei acestuia, iar după eliberarea din penitenciar,

acesta a rămas în continuă supraveghere a organelor de securitate, evoluția

socială a familiei fiind puternic afectată de cazierul tatălui.

S-a constatat că

reclamanta a putut afla mijloacele concrete prin care tatăl său a fost ținut

permanent sub supraveghere de securitate și condamnat în lipsă de probe, din

momentul în care a avut acces la dosarul de urmărire informativă a tatălui ei.

Acțiunea reclamantei

a fost analizată în contextul dispozițiilor legale ce statuează asupra

răspunderii civile delictuale dar și având în vedere că Statul Român a edictat

o serie de legi de recunoaștere a unor drepturi celor persecutați de dictatura

comunistă așa cum este Legea nr. 221/2009.

S-au avut în vedere

documentele extrase din dosarul de urmărire informativă pentru a identifica

legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptele angajatului statului prin

aparatul de stat și ca urmare, au fost considerate îndreptățite pretențiile.

În stabilirea

cuantumului daunelor morale s-au avut în vedere criteriile referitoare la

consecințele negative suferite de cei în cauză în plan fizic și psihic,

importanța valorilor lezate, măsura în care au fost afectate aceste valori,

intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a

fost afectată situația formulată, profesională și socială.

Acestor criterii de

natură subiectivă deduse din situația de fapt, care au avut în vedere și

perioada de detenție, le-au fost asociate criterii obiective bazate pe

aprecierea rezonabilă - pe bază de echitate în cuantificarea prejudiciului

moral suferit de reclamantă în calitate de moștenitoare a tatălui ei.

Ca urmare s-a

apreciat fondată cererea de despăgubiri morale și a fost obligat Statul Român

la plata sumei de 150,00 Euro cu acest titlu.

Curtea de Apel Galați

prin decizia civilă nr. 82 A din 16 martie 2010 a admis apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a schimbat în parte

sentința atacată în sensul că a obligat pârâtul la plata sumei de 75.000 Euro

în echivalent în lei la data plății.

În motivarea acestei

soluții s-au reținut următoarele:

Argumentele pentru

care instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârât au fost apreciate

drept corecte iar potrivit art. 4 din Legea nr. 221/2009 competența materială a

Tribunalului pentru judecarea acestor cauze a fost expres prevăzută -

reclamanta invocând această reglementare pe parcursul judecării cauzei.

S-a apreciat

întemeiat apelul pârâtului sub aspectul cuantumului pretins de reclamantă.

Astfel s-a constatat

că nu există legătură de cauzalitate între represiunea suferită de tatăl

acesteia prin condamnare și respectiv, imposibilitatea ei de a-și continua

studiile sau anchetele la care a fost supusă familia.

S-a reținut că art. 5

pct. 5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților

fundamentale prevede dreptul la reparație pentru orice persoană care este

victima unei arestări sau a unei detenții în condiții contrare normelor

stabilite de art. 5 pct. 1 al Convenției pentru respectarea dreptului la

libertate și la siguranță, de art. 3 referitor la interzicerea torturii și

pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante și art. 8 referitor la

dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a

corespondenței.

S-a considerat

întemeiată și critica obligației pârâtului la o plată în valută deși moneda

națională este leul.

Pârâtul Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de apel.

În drept au fost

invocate motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În fapt s-a susținut

că decizia curții de apel este nelegală pentru următoarele considerente:

S-a reținut calitatea

procesuală activă a reclamantei fără să se facă dovada descendenței acesteia

pentru a se justifica aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 221/2009.

S-a mai arătat că

simpla invocare a Legii nr. 221/2009 nu poate conduce automat la acordarea

despăgubirilor, impunându-se verificarea tuturor aspectelor prevăzute de

legiuitor și administrarea unui probatoriu complet.

S-a mai arătat faptul

că stabilirea cuantumului despăgubirilor la 75.000 Euro în echivalent în lei

trebuie raportată atât la întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale

cât și la criteriile generale de acordare a acestora sub rezerva dovedirii lor

potrivit art. 1169 C. civ.

S-a mai arătat că

prin modificările aduse Legii nr. 221/2009 prin O.U.G. nr. 62/2010 s-a

cuantificat acordarea daunelor morale dispoziții care se aplică tuturor

cererilor care nu au fost soluționate definitiv până la 1 iulie 2010, cum este

și cazul în speță.

Intimata reclamantă a

formulat la 20 ianuarie 2011 o întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat în raport de probele administrate în cauză – acte de

stare civilă care îi dovedesc calitatea și respectiv acte din dosarul de

urmărire informativă la care a avut acces în calitatea de fiică a condamnatului

politic T.G.C. numai din anul 2009 prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 24

din 5 martie 2008.

de recurs

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate în susținerea motivelor de recurs

invocate se reține că aceasta este legală și temeinică - recursul urmând a fi,

pe cale de consecință, respins.

Instanța de apel în

mod corect a constatat că argumentele instanței de fond menționate în sentința

nr. 1432 din 13 octombrie 2004 a Tribunalului Galați pentru respingerea

excepțiilor invocate sunt corecte și instanța făcând aplicarea dispozițiilor

legale incidente cauzei.

Criticile privind

calitatea procesuală activă a reclamantei sunt infirmate de înscrisurile

referitoare la calitatea acesteia de fiică a recurentului T.G.C. (certificat de

moștenire nr. 722929 seria N.m.) reclamanta născută T. purtând în prezent

numele de L. ca urmare a căsătoriei (certificat de căsătorie nr. 081400 seria

C.3.) Conform certificatului de deces seria DR nr. 665012 T.C. a decedat la 6

martie 2003.

În calitate de

moștenitoare a defunctului său tată reclamanta a purtat corespondență cu C.N.S.A.S.

și a beneficiat de documentația existentă în dosarul de urmărire informativă a

tatălui său, documente depuse la dosarul acțiunii cu care a investit instanța

de fond în justificarea pretențiilor de despăgubiri.

În privința

criticilor referitoare la fondul cauzei se constată că instanța în mod corect,

la situația de fapt dedusă judecății a aplicat dispozițiile art. 1 din Legea

nr. 221/2009, tatăl reclamantei fiind condamnat pentru uneltire contra ordinii

sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. o) C. pen., infracțiune expres

menționată de art. 1 alin. (2) lit. a) din Lege ca fiind de drept condamnare

politică.

Instanța de apel

soluționând apelul pârâtului la data de 16 martie 2010 (când s-a pronunțat

decizia nr. 82/A) nu a putut în mod obiectiv avea în vedere dispozițiile O.U.G.

nr. 62/2010 care a modificat lit. a de la art. 5 din Legea nr. 221/2009

deoarece această ordonanță a apărut la o dată ulterioară fiind publicată în M.Of.

nr. 446 din 1 iulie 2010.

Cuantumul

despăgubirilor reduse în apel la 75.000 Euro este susținut atât de probele

administrate cât și de argumentarea instanței pentru această pentru această

reducere instanța menținând în mod expres criteriile de apreciere ca fiind

condițiile răspunderii civile delictuale – cu principii speciale care

reglementează răspunderea civilă și criteriile Legii nr. 211/2009.

Cu privire la temeiul

de drept al acțiunii, se constată că aceasta a fost introdusă la 24 martie

2009, înainte de apariția Legii nr. 221/2009 (publicată în M.Of. nr. 396 din 11

iunie 2009).

Ca temei de drept în

acțiune s-a făcut trimitere la o serie de acte normative emise de Statul Român

din 1990 până în 2001 pentru recunoașterea unor drepturi celor persecutați de

dictatura comunistă (Decretul-lege nr. 118/1990; Legea nr. 189/2000; O.U.G. nr.

214/1999, Legea nr. 563 din 19 octombrie 2001). În notele scrise depuse la

instanța de fond s-a invocat și Legea nr. 221/2009 apărută între timp – iar la

cuvântul acordat de instanță părților prezente s-a discutat aplicare

dispozițiilor Legii nr. 221/2009 (conform celor consemnate în practicaua

sentinței civile nr. 1432/2009 a Tribunalului Galați).

Ca urmare, instanțele

de fond și respectiv de apel, în raport de petitul acțiunii și precizate

pârâții în contextul probelor administrate a făcut în mod corect aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 211/2009.

Pentru considerentele

arătate se constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. acesta a fost respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva

deciziei nr. 82A din 16 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 martie 2011.