Decizia nr. 2624/2011 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Acțiunea Reclamanta L.E. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea la plata sumei de 150.000 Euro cu titlu de despăgubiri morale pentru condamnarea politică a tatălui său, T.G.C., la 6 ani închisoare corecțională și 4 ani interdicție corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, cu aplicarea sechestrului asigurator pe averea sa mobilă. Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, la 24 martie 2009.

Instanța de fond Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 1432 din 13 octombrie 2009 a admis acțiunea așa cum a fost formulată. În motivarea acestei hotărâri instanța a reținut următoarele: În legătură cu excepțiile formulate de pârâtă s-a apreciat că această cauză în raport de obiectul său este de competența tribunalului în primă instanță, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. este scutită de taxă de timbru conform art. 15 lit. t) din Legea nr. 146/1997. Nefiind o cauză de contencios administrativ nu se impunea parcurgerea unei faze prealabile. Reclamanta are calitate procesuală activă în acțiunea în despăgubiri având în vedere că potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, și – în calitate de fiică a lui T.G.C., decedat în 2008, i-a fost pus la dispoziție spre studiu dosarul de urmărire al acestuia. Calitatea procesuală pasivă a Statului a fost apreciată în raport de cauza acțiunii condamnare determinată de regimul comunist care a impus măsurile de represiune a căror victimă a fost tatăl reclamantei. Acțiunea nu a fost considerată prescrisă în raport de data de 14 ianuarie 2009 când reclamantei i-a fost permis accesul la dosarul de urmărire a tatălui ei. Pe fondul cauzei, s-au reținut în esență următoarele: T.G.C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 257 din 22 mai 1958 a Tribunalului Militar Constanța la 6 ani închisoare corecțională și la 4 ani interdicție corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale deoarece a nutrit sentimente dușmănoase față de transformarea socialistă a agriculturii, a inițiat în satul Chiraftei comuna Măstăcani, raion Bujor, regiunea Galați, strângerea de cereri pentru ieșirea din colectiv și pentru că i-a îndemnat pe cetățeni la revoltă. S-a mai reținut că până la condamnarea sa T.G.C. a fost urmărit de securitate care a aplicat și măsuri de hărțuire familiei acestuia, iar după eliberarea din penitenciar, acesta a rămas în continuă supraveghere a organelor de securitate, evoluția socială a familiei fiind puternic afectată de cazierul tatălui. S-a constatat că reclamanta a putut afla mijloacele concrete prin care tatăl său a fost ținut permanent sub supraveghere de securitate și condamnat în lipsă de probe, din momentul în care a avut acces la dosarul de urmărire informativă a tatălui ei. Acțiunea reclamantei a fost analizată în contextul dispozițiilor legale ce statuează asupra răspunderii civile delictuale dar și având în vedere că Statul Român a edictat o serie de legi de recunoaștere a unor drepturi celor persecutați de dictatura comunistă așa cum este Legea nr. 221/2009. S-au avut în vedere documentele extrase din dosarul de urmărire informativă pentru a identifica legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptele angajatului statului prin aparatul de stat și ca urmare, au fost considerate îndreptățite pretențiile. În stabilirea cuantumului daunelor morale s-au avut în vedere criteriile referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost afectate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația formulată, profesională și socială. Acestor criterii de natură subiectivă deduse din situația de fapt, care au avut în vedere și perioada de detenție, le-au fost asociate criterii obiective bazate pe aprecierea rezonabilă - pe bază de echitate în cuantificarea prejudiciului moral suferit de reclamantă în calitate de moștenitoare a tatălui ei. Ca urmare s-a apreciat fondată cererea de despăgubiri morale și a fost obligat Statul Român la plata sumei de 150,00 Euro cu acest titlu.

Instanța de apel Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 82 A din 16 martie 2010 a admis apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâtul la plata sumei de 75.000 Euro în echivalent în lei la data plății. În motivarea acestei soluții s-au reținut următoarele: Argumentele pentru care instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârât au fost apreciate drept corecte iar potrivit art. 4 din Legea nr. 221/2009 competența materială a Tribunalului pentru judecarea acestor cauze a fost expres prevăzută - reclamanta invocând această reglementare pe parcursul judecării cauzei. S-a apreciat întemeiat apelul pârâtului sub aspectul cuantumului pretins de reclamantă. Astfel s-a constatat că nu există legătură de cauzalitate între represiunea suferită de tatăl acesteia prin condamnare și respectiv, imposibilitatea ei de a-și continua studiile sau anchetele la care a fost supusă familia. S-a reținut că art. 5 pct. 5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale prevede dreptul la reparație pentru orice persoană care este victima unei arestări sau a unei detenții în condiții contrare normelor stabilite de art. 5 pct. 1 al Convenției pentru respectarea dreptului la libertate și la siguranță, de art. 3 referitor la interzicerea torturii și pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante și art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței. S-a considerat întemeiată și critica obligației pârâtului la o plată în valută deși moneda națională este leul.

Recursul Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs împotriva deciziei Curții de apel. În drept au fost invocate motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În fapt s-a susținut că decizia curții de apel este nelegală pentru următoarele considerente: S-a reținut calitatea procesuală activă a reclamantei fără să se facă dovada descendenței acesteia pentru a se justifica aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009. S-a mai arătat că simpla invocare a Legii nr. 221/2009 nu poate conduce automat la acordarea despăgubirilor, impunându-se verificarea tuturor aspectelor prevăzute de legiuitor și administrarea unui probatoriu complet. S-a mai arătat faptul că stabilirea cuantumului despăgubirilor la 75.000 Euro în echivalent în lei trebuie raportată atât la întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale cât și la criteriile generale de acordare a acestora sub rezerva dovedirii lor potrivit art. 1169 C. civ. S-a mai arătat că prin modificările aduse Legii nr. 221/2009 prin O.U.G. nr. 62/2010 s-a cuantificat acordarea daunelor morale dispoziții care se aplică tuturor cererilor care nu au fost soluționate definitiv până la 1 iulie 2010, cum este și cazul în speță. Intimata reclamantă a formulat la 20 ianuarie 2011 o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat în raport de probele administrate în cauză – acte de stare civilă care îi dovedesc calitatea și respectiv acte din dosarul de urmărire informativă la care a avut acces în calitatea de fiică a condamnatului politic T.G.C. numai din anul 2009 prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 24 din 5 martie 2008.

Analiza instanței de recurs Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate în susținerea motivelor de recurs invocate se reține că aceasta este legală și temeinică - recursul urmând a fi, pe cale de consecință, respins. Instanța de apel în mod corect a constatat că argumentele instanței de fond menționate în sentința nr. 1432 din 13 octombrie 2004 a Tribunalului Galați pentru respingerea excepțiilor invocate sunt corecte și instanța făcând aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei. Criticile privind calitatea procesuală activă a reclamantei sunt infirmate de înscrisurile referitoare la calitatea acesteia de fiică a recurentului T.G.C. (certificat de moștenire nr. 722929 seria N.m.) reclamanta născută T. purtând în prezent numele de L. ca urmare a căsătoriei (certificat de căsătorie nr. 081400 seria C.3.) Conform certificatului de deces seria DR nr. 665012 T.C. a decedat la 6 martie 2003. În calitate de moștenitoare a defunctului său tată reclamanta a purtat corespondență cu C.N.S.A.S. și a beneficiat de documentația existentă în dosarul de urmărire informativă a tatălui său, documente depuse la dosarul acțiunii cu care a investit instanța de fond în justificarea pretențiilor de despăgubiri. În privința criticilor referitoare la fondul cauzei se constată că instanța în mod corect, la situația de fapt dedusă judecății a aplicat dispozițiile art. 1 din Legea nr. 221/2009, tatăl reclamantei fiind condamnat pentru uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. o) C. pen., infracțiune expres menționată de art. 1 alin. (2) lit. a) din Lege ca fiind de drept condamnare politică. Instanța de apel soluționând apelul pârâtului la data de 16 martie 2010 (când s-a pronunțat decizia nr. 82/A) nu a putut în mod obiectiv avea în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 62/2010 care a modificat lit. a de la art. 5 din Legea nr. 221/2009 deoarece această ordonanță a apărut la o dată ulterioară fiind publicată în M.Of. nr. 446 din 1 iulie 2010. Cuantumul despăgubirilor reduse în apel la 75.000 Euro este susținut atât de probele administrate cât și de argumentarea instanței pentru această pentru această reducere instanța menținând în mod expres criteriile de apreciere ca fiind condițiile răspunderii civile delictuale – cu principii speciale care reglementează răspunderea civilă și criteriile Legii nr. 211/2009. Cu privire la temeiul de drept al acțiunii, se constată că aceasta a fost introdusă la 24 martie 2009, înainte de apariția Legii nr. 221/2009 (publicată în M.Of. nr. 396 din 11 iunie 2009). Ca temei de drept în acțiune s-a făcut trimitere la o serie de acte normative emise de Statul Român din 1990 până în 2001 pentru recunoașterea unor drepturi celor persecutați de dictatura comunistă (Decretul-lege nr. 118/1990; Legea nr. 189/2000; O.U.G. nr. 214/1999, Legea nr. 563 din 19 octombrie 2001). În notele scrise depuse la instanța de fond s-a invocat și Legea nr. 221/2009 apărută între timp – iar la cuvântul acordat de instanță părților prezente s-a discutat aplicare dispozițiilor Legii nr. 221/2009 (conform celor consemnate în practicaua sentinței civile nr. 1432/2009 a Tribunalului Galați). Ca urmare, instanțele de fond și respectiv de apel, în raport de petitul acțiunii și precizate pârâții în contextul probelor administrate a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor Legii nr. 211/2009. Pentru considerentele arătate se constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. acesta a fost respins.