ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5767/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 45/CA din 3 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului F.S.L. formulată în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și, în consecință, au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 17.564 lei reprezentând drepturi salariale neacordate, actualizate cu indicele de inflație la data plății.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat prin acțiunea introductivă obligarea Autorității Naționale a Vămilor și Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale la plata sumei reprezentând actualizarea sumei de 12.601 lei achitată în august –septembrie 2008 ca diferență de drepturi salariale aferentă perioadelor 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2006 și 1 ianuarie 2007 -10 aprilie 2007, la plata diferenței de drepturi salariale corespunzătoare funcției de șef vamă pentru restul perioadei în care a îndeplinit funcția de șef Birou Vamal Sculeni, la plata sumei reprezentând actualizarea până la momentul plății efective a tuturor diferențelor de drepturi salariale cuvenite și neachitate, inclusiv a sporurilor de conducere și pentru condiții vătămătoare pentru perioada 27 iunie 2005 – 10 aprilie 2007. Instanța de fond a reținut faptul că, deși prin ordinul vicepreședintelui A.N.A.F.

nr. 6469 din 4 august 2008 s-a prevăzut acordarea salariului corespunzător funcției publice de inspector vamal grad profesional superior numai pentru șase luni, mutarea reclamantului pe aceeași funcție de conducere s-a prelungit succesiv, căci acesta a exercitat și după trecerea celor 6 luni de la numire aceleași atribuții ale funcției de conducere. Instanța a concluzionat că, deși nu au fost menționate expres în ordinele emise ulterior celui în discuție drepturile salariale aferente funcției de conducere, reclamantul a exercitat efectiv atribuțiile de șef al Biroului Vamal Sculeni și ca atare este îndreptățit la plata sumelor pretinse. Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs atât reclamantul cât și pârâții.

În motivarea recursului formulat de recurentul-reclamant F.S.L. se susține în esență că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la primul capăt de cerere privind reactualizarea sumei de 12601 lei, respectiv suma de 11355 lei stabilită prin raportul de expertiză, reprezentând diferență drepturi salariale acordate pentru perioadele 1 ianuarie 2006-30 iunie 2006 și 1 ianuarie 2007 și 10 aprilie 2007. Consideră recurentul că în mod greșit instanța de fond a acordat suma de 17564 lei reprezentând drepturi salariale efective fără a obliga pârâta și la plata sumelor reprezentând reactualizarea acestora, până la data pronunțării hotărârii. Prin recursul formulat de către recurenta-pârâtă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor se solicită în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului susținându-se în esență că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nici temeiurile legale, instanța de fond preluând doar argumentele reclamantului și fără a examina obiecțiunile formulate de intimată cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză. Consideră recurenta că în mod greșit prin sentința atacată i-au fost acordate reclamantului sumele reprezentând drepturi salariale întrucât acesta nu putea beneficia de indemnizația de conducere pe perioada 1 iulie 2006 31 decembrie 2006, acesta fiind delegat să coordoneze activitatea corespunzătoare funcției de șef birou vamal, în perioada 1 iulie 2006 – 31 decembrie 2006, iar neacordarea sporului pentru condiții vătămătoare s-a datorat neîndeplinirii condițiilor legale.

Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare la recursul reclamantului solicitând respingerea acestuia ca fiind nefondat și admiterea recursului formulat de acesta cu consecința modificării hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă susținând în esență că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea sa și a dispus obligarea acesteia la plata drepturilor actualizate. Examinând cauza din perspectiva ambelor cereri de recurs a probatoriului existent și a normelor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține ca nefondate criticile aduse de recurentul-reclamant F.S.L.

și ca fondate cele formulate de recurenta-pârâtă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor. Astfel, se constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea recurentului-reclamant, însușindu-și concluziile raportului de expertiză, deși din probatoriul administrat în cauză, respectiv ordinele privind încadrarea acestuia pe perioada reclamată (fila 21-29 dosar fond) precum și dispozițiile legale incidente respectiv dispozițiile art. 92 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, rezultă netemeinicia acesteia.

În fapt, reclamantul s-a adresat instanței solicitând obligarea instituției pârâte la pata unor diferențe salariale reprezentând salarii și sporuri inclusiv indemnizația de conducere, corespunzătoare funcției de șef de vamă pentru perioada 27 iunie 2005 – 31 decembrie 2005 și 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006, acordarea sporului pentru condiții vătămătoare (10%) neacordat în perioada 27 iunie 2005 – 10 aprilie 2007 precum și actualizarea tuturor diferențelor de drepturi salariale cuvenite și neachitate aferente perioadei 27 iunie 2005 – 10 aprilie 2007, precum și a sumei restituite în lunile august și septembrie 2008. Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că recurentul –reclamant a contestat în termenul legal ordinele prin care a fost mutat temporar și numit temporar în funcția de șef birou vamal, respectiv Ordinul vicepreședintelui A.N.A.F.

nr. 1741 din 27 iunie 2005 prin care a fost mutat temporar și numit temporar în funcția de șef birou vamal al Biroului Vamal Sculeni cu o indemnizație de conducere de 40% în perioada 27 iunie 2005- 27 decembrie 2005, Ordinul nr. 7895 din 8 decembrie 2005 privind numirea temporară în aceeași funcție cu indemnizație de 40% pe perioada 1 ianuarie 2006 – 1 aprilie 2006, Ordinul nr. 4952 din 31 martie 2006 privind numirea temporară pe perioada 1 aprilie 2006 – 30 iunie 2006, cu o indemnizație de 40%. Începând cu data de 1 iulie 2006, prin Ordinul vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 6456 recurentul-reclamant a fost delegat la Biroul Vamal Sculeni urmând să coordoneze activitatea biroului pe perioada 1 iulie 2006 – 1 septembrie 2006, activitatea de coordonare în baza delegării fiind prelungită prin Ordinul A.N.A.F.

nr. 8147 din 4 septembrie 2006 pentru perioada 1 septembrie 2006- 31 decembrie 2006, iar prin Ordinul nr. 3 din 30 ianuarie 2007 se dispune ca pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 1 aprilie 2007, să coordoneze activitatea corespunzătoare funcției de șef birou vamal beneficiind și de indemnizația de conducere de 40% la salariul de bază, conform Ordinului nr. 245 din 12 ianuarie 2007. În perioada 1 aprilie 2007 - 11 aprilie 2007 prin ordinele vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 4674 din 2 aprilie 2007 și 4766 din 6 aprilie 2007 recurentul-reclamant a fost mutat temporar și promovat temporar în funcția publică de conducere de șef birou vamal cu o indemnizație de conducere de 40%. Urmare a cererii recurentului-reclamant,cu privire la neacordarea unor drepturi salariale ca și a indemnizației de conducere, prin Ordinul vicepreședintelui A.N.A.F.

nr. 6469 din 4 august 2008 i s-a acordat acestuia, pe durata promovării temporare în funcția publică de conducere de șef al Biroului Vamal Sculeni, salariul corespunzător funcției publice de inspector vamal, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1, conform dispozițiilor art. 92 alin. (5). În baza acestui ordin, drepturile salariale neacordate au fost calculate și acordate acestuia, plătindu-se în două tranșe suma de 12.601 RON respectiv în luna august și septembrie 2008, astfel cum recunoaște însăși reclamantul. Potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată promovarea temporară a unui funcționar public pe o funcție de conducere se poate face pe o perioadă de maximum 6 luni, iar această perioadă poate fi prelungită cu maximum 3 luni, cu avizul A.N.F.P., conform alin. (3) al aceluiași articol.

Având în vedere faptul că în urma emiterii Ordinului nr. 6469 din 4 august 2008 a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute de art. 92 alin. (5) salariul de bază al recurentului – reclamant corespunzător funcției publice de inspector vamal, gradul profesional superior treapta de salarizare 1 pentru perioadele 1 ianuarie – 21 ianuarie 2006, 1 februarie – 30 iunie 2006, 1 ianuarie-31 martie 2007 și 1 aprilie – 10 aprilie 2007 astfel cum s-a arătat anterior i-au fost recalculate și acordate drepturile salariale, cererea formulată de reclamant este neîntemeiată. În ceea ce privește neacordarea sporului pentru condiții vătămătoare Înalta Curte constată că în mod eronat instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiat și acest capăt de cerere întrucât parcurgerea procedurii de măsurare a radiațiilor, prevăzută de O.G.

nr. 6/2007, nu este suficientă pentru acordarea retroactivă a sporului respectiv pentru perioada 27 iunie 2005 - 10 aprilie 2007. Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză buletinul măsurătorilor electromagnetice în spațiul Direcției regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași aparat propriu și structuri subordonate a fost emis la data de 30 ianuarie 2009 fiind înregistrat la beneficiar D.R.A.O.V. Iași sub nr. 5279 din 10 martie 2009 (fila 14-16 dosar fond C.A. Iași) fără a fi avizat de către Institutul de Sănătate Publică Județean. Cum procedura de determinare a locurilor de muncă care presupun desfășurarea de activități în condiții vătămătoare nu a fost finalizată la data formulării acțiunii reclamantului, în mod neîntemeiat și cu nerespectarea prevederilor legale ale O.G.

nr. 2/2006 și O.U.G. nr. 6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată acordarea acestui spor de 10 % pentru o perioadă anterioară efectuării procedurii legale și fără a reține, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, faptul că pe perioada 27 iunie 2005 – 10 aprilie 2007 sporul pentru condiții vătămătoare nu a fost acordat personalului din sistemul vamal, nefiind emis nici un act administrativ al ordonatorului de principal credite, prin care să fie stabilite categoriile de funcționari publici nici cuantumul sporului de până la 10 %și nici condițiile de acordare, conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G.

nr. 6/2007. Având în vedere toate aceste considerente, reținând că în cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant F.S.L. ca nefondat și va admite recursul declarat de D.R.A.V. Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței nr. 45/CA din 3 martie 2010 a Curții de Apel Iași, în sensul că modifică sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamatului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.S.L. împotriva sentinței nr. 45/CA din 3 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva aceleiași sentințe în sensul că modifică sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului F.S.L. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 decembrie 2010.