ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5767/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 45/CA din 3 martie

2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost

admisă acțiunea reclamantului F.S.L. formulată în contradictoriu cu Autoritatea

Națională a Vămilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Iași și, în consecință, au fost obligați pârâții să plătească reclamantului

suma de 17.564 lei reprezentând drepturi salariale neacordate, actualizate cu indicele

de inflație la data plății.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că reclamantul a solicitat prin acțiunea introductivă

obligarea Autorității Naționale a Vămilor și Direcției Regionale pentru Accize

și Operațiuni Vamale la plata sumei reprezentând actualizarea sumei de 12.601

lei achitată în august –septembrie 2008 ca diferență de drepturi salariale

aferentă perioadelor 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2006 și 1 ianuarie 2007 -10 aprilie

2007, la plata diferenței de drepturi salariale corespunzătoare funcției de șef

vamă pentru restul perioadei în care a îndeplinit funcția de șef Birou Vamal

Sculeni, la plata sumei reprezentând actualizarea până la momentul plății

efective a tuturor diferențelor de drepturi salariale cuvenite și neachitate,

inclusiv a sporurilor de conducere și pentru condiții vătămătoare pentru

perioada 27 iunie 2005 – 10 aprilie 2007.

Instanța de fond a reținut faptul

că, deși prin ordinul vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 6469 din 4 august 2008 s-a

prevăzut acordarea salariului corespunzător funcției publice de inspector vamal

grad profesional superior numai pentru șase luni, mutarea reclamantului pe

aceeași funcție de conducere s-a prelungit succesiv, căci acesta a exercitat și

după trecerea celor 6 luni de la numire aceleași atribuții ale funcției de

conducere.

Instanța a concluzionat că, deși nu

au fost menționate expres în ordinele emise ulterior celui în discuție

drepturile salariale aferente funcției de conducere, reclamantul a exercitat efectiv

atribuțiile de șef al Biroului Vamal Sculeni și ca atare este îndreptățit la

plata sumelor pretinse.

Împotriva acestei hotărâri au

formulat recurs atât reclamantul cât și pârâții.

În motivarea recursului formulat de recurentul-reclamant

F.S.L. se susține în esență că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la

primul capăt de cerere privind reactualizarea sumei de 12601 lei, respectiv

suma de 11355 lei stabilită prin raportul de expertiză, reprezentând diferență

drepturi salariale acordate pentru perioadele 1 ianuarie 2006-30 iunie 2006 și 1

ianuarie 2007 și 10 aprilie 2007.

Consideră recurentul că în mod greșit

instanța de fond a acordat suma de 17564 lei reprezentând drepturi salariale efective

fără a obliga pârâta și la plata sumelor reprezentând reactualizarea acestora,

până la data pronunțării hotărârii.

Prin recursul formulat de către

recurenta-pârâtă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în

numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor se solicită în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. modificarea sentinței instanței de fond în

sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului susținându-se în

esență că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nici temeiurile

legale, instanța de fond preluând doar argumentele reclamantului și fără a

examina obiecțiunile formulate de intimată cu privire la raportul de expertiză

efectuat în cauză.

Consideră recurenta că în mod greșit

prin sentința atacată i-au fost acordate reclamantului sumele reprezentând drepturi

salariale întrucât acesta nu putea beneficia de indemnizația de conducere pe

perioada 1 iulie 2006 31 decembrie 2006, acesta fiind delegat să coordoneze activitatea

corespunzătoare funcției de șef birou vamal, în perioada 1 iulie 2006 – 31

decembrie 2006, iar neacordarea sporului pentru condiții vătămătoare s-a

datorat neîndeplinirii condițiilor legale.

Recurenta-pârâtă a formulat

întâmpinare la recursul reclamantului solicitând respingerea acestuia ca fiind nefondat

și admiterea recursului formulat de acesta cu consecința modificării hotărârii

instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă susținând în

esență că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea sa și a dispus

obligarea acesteia la plata drepturilor actualizate.

Examinând cauza din perspectiva ambelor

cereri de recurs a probatoriului existent și a normelor legale incidente,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține ca nefondate criticile aduse de recurentul-reclamant

F.S.L. și ca fondate cele formulate de recurenta-pârâtă Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea

Națională a Vămilor.

Astfel, se constată că în mod greșit

instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea recurentului-reclamant,

însușindu-și concluziile raportului de expertiză, deși din probatoriul administrat

în cauză, respectiv ordinele privind încadrarea acestuia pe perioada reclamată

(fila 21-29 dosar fond) precum și dispozițiile legale incidente respectiv

dispozițiile art. 92 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, rezultă netemeinicia acesteia.

În fapt, reclamantul s-a adresat instanței

solicitând obligarea instituției pârâte la pata unor diferențe salariale

reprezentând salarii și sporuri inclusiv indemnizația de conducere,

corespunzătoare funcției de șef de vamă pentru perioada 27 iunie 2005 – 31

decembrie 2005 și 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006, acordarea sporului

pentru condiții vătămătoare (10%) neacordat în perioada 27 iunie 2005 – 10

aprilie 2007 precum și actualizarea tuturor diferențelor de drepturi salariale

cuvenite și neachitate aferente perioadei 27 iunie 2005 – 10 aprilie 2007,

precum și a sumei restituite în lunile august și septembrie 2008.

Din probatoriul administrat în cauză

nu rezultă că recurentul –reclamant a contestat în termenul legal ordinele prin

care a fost mutat temporar și numit temporar în funcția de șef birou vamal,

respectiv Ordinul vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 1741 din 27 iunie 2005 prin

care a fost mutat temporar și numit temporar în funcția de șef birou vamal al

Biroului Vamal Sculeni cu o indemnizație de conducere de 40% în perioada 27

iunie 2005- 27 decembrie 2005, Ordinul nr. 7895 din 8 decembrie 2005 privind numirea

temporară în aceeași funcție cu indemnizație de 40% pe perioada 1 ianuarie 2006

– 1 aprilie 2006, Ordinul nr. 4952 din 31 martie 2006 privind numirea temporară

pe perioada 1 aprilie 2006 – 30 iunie 2006, cu o indemnizație de 40%.

Începând cu data de 1 iulie 2006,

prin Ordinul vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 6456 recurentul-reclamant a fost

delegat la Biroul Vamal Sculeni urmând să coordoneze activitatea biroului pe perioada

1 iulie 2006 – 1 septembrie 2006, activitatea de coordonare în baza delegării

fiind prelungită prin Ordinul A.N.A.F. nr. 8147 din 4 septembrie 2006 pentru perioada

1 septembrie 2006- 31 decembrie 2006, iar prin Ordinul nr. 3 din 30 ianuarie 2007

se dispune ca pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 1 aprilie 2007, să coordoneze

activitatea corespunzătoare funcției de șef birou vamal beneficiind și de

indemnizația de conducere de 40% la salariul de bază, conform Ordinului nr. 245

din 12 ianuarie 2007.

În perioada 1 aprilie 2007 - 11

aprilie 2007 prin ordinele vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 4674 din 2 aprilie 2007

și 4766 din 6 aprilie 2007 recurentul-reclamant a fost mutat temporar și

promovat temporar în funcția publică de conducere de șef birou vamal cu o indemnizație

de conducere de 40%.

Urmare a cererii

recurentului-reclamant,cu privire la neacordarea unor drepturi salariale ca și

a indemnizației de conducere, prin Ordinul vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 6469

din 4 august 2008 i s-a acordat acestuia, pe durata promovării temporare în funcția

publică de conducere de șef al Biroului Vamal Sculeni, salariul corespunzător funcției

publice de inspector vamal, gradul profesional superior, treapta de salarizare

1, conform dispozițiilor art. 92 alin. (5).

În baza acestui ordin, drepturile salariale

neacordate au fost calculate și acordate acestuia, plătindu-se în două tranșe

suma de 12.601 RON respectiv în luna august și septembrie 2008, astfel cum recunoaște

însăși reclamantul.

Potrivit dispozițiilor art. 92 alin.

(2) din Legea nr. 188/1999 republicată promovarea temporară a unui funcționar

public pe o funcție de conducere se poate face pe o perioadă de maximum 6 luni,

iar această perioadă poate fi prelungită cu maximum 3 luni, cu avizul A.N.F.P.,

conform alin. (3) al aceluiași articol.

Având în vedere faptul că în urma emiterii

Ordinului nr. 6469 din 4 august 2008 a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile

legale prevăzute de art. 92 alin. (5) salariul de bază al recurentului –

reclamant corespunzător funcției publice de inspector vamal, gradul profesional

superior treapta de salarizare 1 pentru perioadele 1 ianuarie – 21 ianuarie

2006, 1 februarie – 30 iunie 2006, 1 ianuarie-31 martie 2007 și 1 aprilie – 10

aprilie 2007 astfel cum s-a arătat anterior i-au fost recalculate și acordate

drepturile salariale, cererea formulată de reclamant este neîntemeiată.

În ceea ce privește neacordarea

sporului pentru condiții vătămătoare Înalta Curte constată că în mod eronat

instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiat și acest capăt de cerere

întrucât parcurgerea procedurii de măsurare a radiațiilor, prevăzută de O.G.

nr. 6/2007, nu este suficientă pentru acordarea retroactivă a sporului

respectiv pentru perioada 27 iunie 2005 - 10 aprilie 2007.

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat

în cauză buletinul măsurătorilor electromagnetice în spațiul Direcției regionale

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași aparat propriu și structuri subordonate

a fost emis la data de 30 ianuarie 2009 fiind înregistrat la beneficiar D.R.A.O.V.

Iași sub nr. 5279 din 10 martie 2009 (fila 14-16 dosar fond C.A. Iași) fără a

fi avizat de către Institutul de Sănătate Publică Județean.

Cum procedura de determinare a locurilor

de muncă care presupun desfășurarea de activități în condiții vătămătoare nu a

fost finalizată la data formulării acțiunii reclamantului, în mod neîntemeiat

și cu nerespectarea prevederilor legale ale O.G. nr. 2/2006 și O.U.G. nr.

6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi,

instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată acordarea acestui spor de 10 %

pentru o perioadă anterioară efectuării procedurii legale și fără a reține,

astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, faptul că pe perioada 27

iunie 2005 – 10 aprilie 2007 sporul pentru condiții vătămătoare nu a fost acordat

personalului din sistemul vamal, nefiind emis nici un act administrativ al ordonatorului

de principal credite, prin care să fie stabilite categoriile de funcționari

publici nici cuantumul sporului de până la 10 %și nici condițiile de acordare,

conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 6/2007.

Având în vedere toate aceste

considerente, reținând că în cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute

de dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va respinge recursul

formulat de recurentul-reclamant F.S.L. ca nefondat și va admite recursul declarat

de D.R.A.V. Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva

sentinței nr. 45/CA din 3 martie 2010 a Curții de Apel Iași, în sensul că modifică

sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamatului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.S.L. împotriva

sentinței nr. 45/CA din 3 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea

Națională a Vămilor, împotriva aceleiași sentințe în sensul că modifică

sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului F.S.L. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21

decembrie 2010.