ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3815/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 157/ F din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei plângerii prealabile acțiunii de către reclamantă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele A.R.R. București și A.A.R.R. Brașov, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta M.I.R.A., a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta T.T.S. SRL în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. București – A.A.R.R. Brașov, M.A.I. ca fiind formulată împotriva unor persoane tară calitate procesuală pasivă. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.S.S.I.

A respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta T.T.S. SRL în contradictoriu cu pârâții A.S.S.I. și C.J. Brașov – A.T. – C.P., T. SA, având ca obiect contestarea rezultatelor ședinței de atribuire în urma licitației electronice din 30 aprilie 2008, organizată de pârâta A.S.S.I., respectiv contestarea modalității de calcul a punctajului realizat de către SC T. SA și pe cale de consecință, contestarea rezultatului final al atribuirii celor două trasee nr. 35 Moieciu de jos - Râșnov - Brașov și traseul 36 Brașov - Cristian Râșnov, cuprins în programul de transport al județului Brașov pentru anii 2008 - 2011 și obligarea pârâtelor la recalcularea punctajului realizat de către fiecare participant la licitație, reținându-se în mod corect toate criteriile prevăzute în legislația specială, cu cheltuieli de judecată.

A obligat reclamanta SC T.T.S. SRL cu sediul în Bran la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 765,30 lei către pârâta A.R.R. București, și în sumă de 2.380 lei cheltuieli de judecată către pârâta T. SA Brașov. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta SC T.T.S. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: A.S.S.I. are ca atribuție principală înscrisă la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 73/2007, „dezvoltarea și operarea s istemului e-guvernare, Sistemul electronic de achiziții publice și Sistemul informativ pentru atribuirea electronică a autorizațiilor de transport internațional rutier de marfă și pentru atribuirea electronică a traseelor naționale din programele de transport prin serviciile regulate județene, interjudețene limitrofe și interjudețene”.

Conform art. 19 din Ordinul M.I.R.A. nr. 353/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007, „atribuirea traseelor se va face electronic prin sistemul național, pentru fiecare județ, urmând ca pe baza rezultatelor acesteia, Comisia paritară să emită o hotărâre privind traseele atribuite”. De asemenea, potrivit art. 21 din același ordin, „lista traseelor care au fost atribuite în cadrul fiecărei ședințe va fi făcută publică de către autoritatea județeană de transport, pe site-ul acesteia, precum și prin afișare la sediul acesteia, comunicând în scris agenției A.R.R. din județul respectiv data afișării”. Potrivit art. 20 alin. (2) din Ordin: „în situația în care pentru un traseu s-au depus mai multe solicitări de către mai mulți operatori de transport rutier, aceștia sunt departajați pe bază de punctaj, traseul fiind atribuit solicitantului care întrunește cel mai mare punctaj”.

Rezultatul atribuirii electronice este concretizat în Hotărârea C.P., aceasta având caracteristicile unui act administrativ unilateral, a cărei legalitate poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ. Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Deci, actul administrativ unilateral atacat în pricina de față este emis de o autoritate publică locală, astfel că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și pe cale de consecință va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de SC T.T.S. SRL împotriva sentinței civile nr. 157/ F din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2010.