ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3815/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 157/ F din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei plângerii

prealabile acțiunii de către reclamantă, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâtele A.R.R. București și A.A.R.R. Brașov, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta M.I.R.A., a respins

acțiunea formulată și precizată de reclamanta T.T.S. SRL în contradictoriu cu

pârâtele A.R.R. București – A.A.R.R. Brașov, M.A.I. ca fiind formulată

împotriva unor persoane tară calitate procesuală pasivă. A respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.S.S.I. A respins

acțiunea formulată și precizată de reclamanta T.T.S. SRL în contradictoriu cu

pârâții A.S.S.I. și C.J. Brașov – A.T. – C.P., T. SA, având ca obiect contestarea

rezultatelor ședinței de atribuire în urma licitației electronice din 30

aprilie 2008, organizată de pârâta A.S.S.I., respectiv contestarea modalității

de calcul a punctajului realizat de către SC T. SA și pe cale de consecință,

contestarea rezultatului final al atribuirii celor două trasee nr. 35 Moieciu

de jos - Râșnov - Brașov și traseul 36 Brașov - Cristian Râșnov, cuprins în

programul de transport al județului Brașov pentru anii 2008 - 2011 și obligarea

pârâtelor la recalcularea punctajului realizat de către fiecare participant la

licitație, reținându-se în mod corect toate criteriile prevăzute în legislația

specială, cu cheltuieli de judecată. A obligat reclamanta SC T.T.S. SRL cu

sediul în Bran la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 765,30 lei către

pârâta A.R.R. București, și în sumă de 2.380 lei cheltuieli de judecată către

pârâta T. SA Brașov.

Împotriva

hotărârii instanței de fond reclamanta SC T.T.S. SRL a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a

analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate,

în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței

materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată

de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a

ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate:

A.S.S.I. are ca atribuție principală

înscrisă la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 73/2007, „dezvoltarea și operarea

s

istemului e-guvernare, Sistemul

electronic de achiziții publice și Sistemul informativ pentru atribuirea

electronică a autorizațiilor de transport internațional rutier de marfă și

pentru atribuirea electronică a traseelor naționale din programele de transport

prin serviciile regulate județene, interjudețene limitrofe și interjudețene”.

Conform art. 19 din Ordinul M.I.R.A.

nr. 353/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii serviciilor de

transport public local nr. 92/2007, „atribuirea traseelor se va face electronic

prin sistemul național, pentru fiecare județ, urmând ca pe baza rezultatelor

acesteia, Comisia paritară să emită o hotărâre privind traseele atribuite”.

De asemenea, potrivit art. 21 din

același ordin, „lista traseelor care au fost atribuite în cadrul fiecărei

ședințe va fi făcută publică de către autoritatea județeană de transport, pe

site-ul acesteia, precum și prin afișare la sediul acesteia, comunicând în

scris agenției A.R.R. din județul respectiv data afișării”.

Potrivit art. 20 alin. (2) din

Ordin: „în situația în care pentru un traseu s-au depus mai multe solicitări de

către mai mulți operatori de transport rutier, aceștia sunt departajați pe bază

de punctaj, traseul fiind atribuit solicitantului care întrunește cel mai mare

punctaj”.

Rezultatul atribuirii electronice

este concretizat în Hotărârea C.P., aceasta având caracteristicile unui act

administrativ unilateral, a cărei legalitate poate fi cenzurată pe calea

contenciosului administrativ.

Contenciosul administrativ este

definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios

administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel

puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie

din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul

acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ este actul

unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în

vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în

fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și

fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport

cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează

obiectul actului administrativ contestat.

Deci, actul administrativ unilateral

atacat în pricina de față este emis de o autoritate publică locală, astfel că,

în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare,

instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Brașov, secția

contencios administrativ și fiscal.

În consecință,

pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3

și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa

sentința recurată și pe cale de consecință va trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC T.T.S.

SRL împotriva sentinței civile nr. 157/ F din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2010.