ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 595/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La

data de 15 februarie 2011, reclamanta SC V.P. SRL Slatina a chemat în judecată

pe pârâta SC P.C. SRL Slatina, solicitând instanței ca pe baza hotărârii ce o

va pronunța să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 43 din 16

aprilie 2007 și evacuarea pârâtei din spațiul ocupat în baza acestui contract.

Prin sentința nr. 677 din data de 23 martie 2011, Tribunalul

Olt, secția comercială și de contencios administrativ și-a declinat competența

în favoarea Judecătoriei Slatina, aducând ca argument faptul că, valoarea

patrimonială a unui litigiu privind rezilierea unui contract de închiriere se

stabilește prin raportare la valoarea folosinței curente a bunului, respectiv a

chiriei curente pe lună, iar în cauză valoarea este sub 100.000 lei, respectiv

720 euro/ lună.

Judecătoria Slatina a pronunțat la data de 24 iunie 2011

sentința civilă nr. 7229, prin care a invocat excepția necompetenței materiale

a Judecătoriei Slatina, invocată de pârâtă, a constatat existența conflictului

negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Craiova,

îndreptățită să hotărască asupra conflictului.

S-a constatat că respectivul contract de închiriere cu

nr. 43 din 16 aprilie 2007, a fost prelungit până la data de 16 aprilie 2017,

iar perioada rămasă până la încetarea contractului de 72 luni, va fi avută în

vedere la calculul chiriei, însumând 51.840 euro, reprezentând în moneda

națională 214.270,27 lei.

Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art.

2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., referitoare la competența materială de

soluționare a litigiului comercial, respectiv tribunalul.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 1644/54/2011 pe

rolul Curții de Apel Craiova, fiind repartizat Secției I Civilă și pentru cauze

cu minori și familie, care prin încheierea din 07 septembrie 2011 a înaintat-o

Secției Comerciale, spre competentă soluționare.

S-a avut în vedere faptul că litigiul are o natură

comercială, iar obiectul cererii este evaluabil în bani, conflictul vizând

aspectul dacă valoarea pretențiilor depășește sau nu suma de 100.000 lei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a

constatat că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține

Judecătoriei Slatina, valoarea pretențiilor fiind sub 100.000 lei.

Se reține, în lumina deciziei nr. 32/2008 pronunțată

de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recursul în

interesul legii, prevederile de la art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. (a),

precum și art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ., se vor interpreta în

sensul că, în privința instanței ori în căile de atac, sunt evaluabile în bani,

litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau

inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea,

rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturile patrimoniale,

indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației

anterioare.

Față de aceste considerente, Curtea de Apel în raport

de prevederile art. 20 pct. 2, art. 22 alin. (5) C. proc. civ., a stabilit

competența în favoarea Judecătoriei Slatina.

Împotriva sentinței nr. 79 din 28 septembrie 2011

pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a declarat

recurs SC P.C. SRL Slatina care a susținut următoarele motive de nelegalitate.

Hotărârea atacată este insuficient motivată și lipsită

de temei legal, fiind dată și cu încălcarea art. 4 C. civ., întrucât aceasta se

întemeiază exclusiv pe jurisprudență, iar jurisprudența nu constituie izvor de

drept în sistemul de drept român.

Se mai susține că, hotărârea atacată este nelegală,

întrucât ignoră valoarea dreptului de creanță protejat prin acțiunea

reclamantei, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1

1

)

din Legea nr. 146/1997 și a art. 5 alin. (1) din Normele metodologice din 22

aprilie 1999 pentru aplicarea Legii nr. 146/1997.

În soluționarea conflictului negativ de competență,

instanța nu a aplicat prevederile art. 2 alin. (1

1

) din Legea nr. 146/1997,

care se impuneau în raport cu natura patrimonială a actului juridic a cărui

reziliere este cerută prin acțiune. Instanța a ignorat astfel atât criteriul

obiectiv al naturii litigiului, cât și importanța interesului în litigiu,

respectiv valoarea economică a acestuia.

În alt treilea rând, se susține că hotărârea recurată

este nelegală, întrucât a ignorat și decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, care a statuat că litigiul este patrimonial ori de câte

ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății,

intră un drept patrimonial, real sau de creanță.

Se întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor

legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca

nefondat pentru considerentele ce succed:

Pentru a fi incident motivul de nelegalitate

reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată

să nu cuprindă motivele pe care se sprijină sau să cuprindă motive

contradictorii sau străine de natura pricinii.

Dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ. prevăd

care sunt elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre

judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar.

În acest sens, pct. 5 al textului menționat se referă

la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile

părților.

Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a

hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces din fața eventualului

arbitrariu și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea

exercita controlul judiciar, iar nerespectarea dispozițiilor legale arătate

face ca hotărârea să fie nelegală.

În speță, instanța de apel a respectat aceste

dispoziții legale, a făcut o analiză efectivă a motivelor de apel invocate în

cauză, neputând fi primite criticile recurentului sub aspectul motivării

deciziei recurate.

Pentru a fi incident motivul de nelegalitate

reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea

recurată să fie lipsită de temei legal sau să fie dată cu aplicarea sau

interpretarea greșită a legii.

În speță, Curtea de Apel Craiova prin sentința civilă nr.

79 din 28 septembrie 2011, a stabilit în mod just că aparține Judecătoriei

Slatina competența de soluționare a cauzei ce face obiectul acțiunii formulate

de SC V.P. SRL Slatina, împotriva pârâtei SC P.C. SRL.

Criticile formulate de recurenta - pârâtă SC P.C. SRL

sub acest aspect sunt nefondate.

Obiectul acțiunii pendinte îl constituie rezilierea

contractului de închiriere nr. 43 din 16 aprilie 2007 și evacuarea pârâtei din

spațiul ocupat de aceasta în temeiul contractului, competența de soluționare a

acestei acțiuni revenind Judecătoriei Slatina, în baza prevederilor art. 1 pct.

1 C. proc. civ.

Așa cum s-a statuat și prin decizia civilă nr. 32/2008

pronunțată de Secțiile Unite al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

soluționarea recursului în interesul legii privind evaluarea în bani a

litigiilor având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept

patrimonial constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte

juridice privind drepturi patrimoniale, dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2, pct.

1 lit. a) și b) și art. 282

1

alin. (1) din C. proc. civ. se

interpretează în sensul că aceste litigii sunt evaluabile. Interpretarea

acestor dispoziții s-a realizat în vederea determinării competenței materiale

de soluționare în primă instanță și a căilor de atac în astfel de cauze, astfel

că nu se pot reține criticile recurentei sub aspectul ignorării de către

instanță a acestei decizii.

În mod just Curtea de Apel Craiova a statuat că

valoarea patrimonială a unui litigiu având ca obiect rezilierea unui contract

de închiriere se va stabili prin raportare la valoarea folosinței cuvenite a

bunului, a chiriei lunare, stabilindu-se că, raportat la valoarea litigiului,

aceasta nu depășește 100.000 lei, fiind competentă material să soluționeze

litigiul dedus judecății, Judecătoria Slatina.

Nefiind incidente alte motive de nelegalitate care să

atragă modificarea sau casarea sentinței recurate, se va respinge recursul ca

nefondat, și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține sentința civilă ca

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC

P.C. SRL împotriva sentinței nr. 79 din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie

2012.