ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3613/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 decembrie 2009, reclamanta I.L.

a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel Constanța și chemații în garanție Uniunea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană, Parlamentul European, Biroul de Informare al Parlamentului European în România , Președintele României, Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice, să se dispună anularea adreselor nr. 26.394, nr. 28826 și nr. 2034 din 24 aprilie 2009, nr. 3268 din 11 februarie 2009 și nr. 141709 din 15 ianuarie 2009 emise de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, anularea adreselor nr. 7740/1154/2009, nr. 3/28791/1154/2008, nr. 1/28791/1154/2008 și nr. 897/1/2006 ale Consiliului Superior al Magistraturii, anularea răspunsului Comisiei Europene exprimat în adresa nr. JLS.E.1/KL.D(2009)12.486 din 14 august 2009. Reclamanta a mai solicitat acordarea drepturilor salariale pentru funcția și munca prestată în cadrul Tribunalului Tulcea – Biroul de Informare Publică în cuantum de 200.000 euro, obligarea pârâților la efectuarea încadrării corespunzătoare și completarea carnetului de muncă atât în ceea ce privește funcția, cât și salariul cuvenit pentru funcția de consilier juridic , personal de specialitate asimilat magistraților, începând cu data de 1 aprilie 2004, acordarea de daune morale în cuantum de 150.000 euro,

ca urmare a prejudiciilor suferite în urma refuzului judecării cauzei și refuzului asigurării unui proces echitabil la judecarea unor cauze pe rolul Tribunalului Tulcea, Curții de Apel Constanța și Înaltei Curți de Casație și Justiție, acordarea de daune morale în sumă de 150.000 Euro pentru încălcarea demnității unui justițiabil pentru neasigurarea unui proces echitabil, dreptul la onoare, reputație, demnitate, poziție socială a ceea ce înseamnă calitatea de jurist ca urmare a unei încadrări necorespunzătoare studiilor absolvite și a pregătirii profesionale prin asigurarea, prin intermediul hotărârilor judecătorești a unor drepturi salariale, prin favorizarea unor persoane și în detrimentul altor persoane.

Reclamanta a mai solicitat constatarea nulității raportului de evaluare pe anul 2008. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 3586 din 28 septembrie 2010, prin care a disjuns în temeiul art. 165 C. proc. civ. capetele de cerere privind anularea contractului de muncă și acordarea drepturilor salariale cuvenite, obligarea pârâților la efectuarea încadrării corespunzătoare și completarea carnetului de muncă cu privire la salariul și funcția de consilier juridic și nulitatea absolută a raportului de evaluare pe anul 2008, constituindu-se dosarul nr. 8631/2/2010, C 2 F, cu termen de judecată la 28 septembrie 2010. Prin aceeași sentință, a fost admisă excepția inadmisibilității cererilor de chemare în garanție a Parlamentului European, Comisiei Europene, Președintelui României, Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice și au fost respinse ca inadmisibile.

De asemenea, au fost respinse ca inadmisibile cererile de anulare a adreselor emise de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești , Consiliul Superior al Magistraturii și Comisia Europeană și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale. În raport de obiectul acțiunii, anularea adreselor întocmite de pârâți și acordarea de daune morale, s-a constatat că sunt inadmisibile cererile de chemare în garanție a Comisiei Europene, Guvernului României, Președintelui României, Ministerului Finanțelor Publice și a Parlamentului European, reținându-se că aceste autorități nu au nici o obligație legală sau convențională de garanție ori de despăgubiri a pârâților sau a reclamantei pentru pretinsele fapte reclamate.

Cererile de anulare a adreselor indicate de reclamantă în acțiune au fost respinse de asemenea ca inadmisibile , cu motivarea că aceste adrese cuprind răspunsurile date unor petiții și memorii înregistrate de reclamantă, astfel că nu reprezintă acte administrative de autoritate, în sensul prevăzut de art. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nu pot constitui obiectul unei cereri de anulare pe calea contenciosului administrativ. Cererea de anulare a adresei emisă de Comisia Europeană a fost respinsă de asemenea ca inadmisibilă, dat fiind că, atât actul contestat, cât și autoritatea emitentă nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) și art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, care reglementează condițiile exercitării controlului de legalitate pe calea acțiunii în anulare formulată în baza acestei legi.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta I.L., solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică, iar pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. Recurenta a susținut că în mod greșit s-a dispus disjungerea cauzei pentru primele cereri din acțiune, cereri aflate în strânsă legătură cu acțiunea de anulare a actelor întocmite de pârâții chemați în judecată. Soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de anulare a fost de asemenea criticată în recurs, cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 148 din Constituția României și art. II – 101 și art. I – 15 din Legea nr. 157/2005 – Partea a II-a pentru ratificarea Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.

Conform acestei reglementări, s-a arătat că orice persoană are dreptul de a beneficia, în ceea ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. În același sens, s-a arătat că orice persoană are dreptul la repararea de Uniune a prejudiciilor cauzate de către instituțiile sau agenții acesteia în exercitarea funcțiilor lor, în conformitate cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Cererile formulate de recurenta – reclamantă pentru anularea adreselor indicate în acțiune au fost corect respinse ca inadmisibile, dat fiind că, toate acestea nu reprezintă acte administrative de autoritate, fiind răspunsuri la petiții și memorii adresate autorităților publice chemate în judecată. Fiind simple operațiuni de încunoștințare a recurentei și nu manifestări de voință ale autorităților administrative, susceptibile de a da naștere, modifica sau de a stinge raporturi juridice prin ele însele, aceste adrese nu pot face obiectul unei cereri de anulare întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004.

Instanța de fond a respins în mod întemeiat și cererea de acordare a daunelor morale, întrucât recurenta - reclamantă nu a precizat în ce constă prejudiciul suferit și nici nu a administrat probe pentru a dovedi existența și întinderea despăgubirilor pretinse. Față de obiectul cererilor formulate de recurenta - reclamantă pentru anularea contractului de muncă, pentru acordarea drepturilor salariale cuvenite, pentru obligarea pârâților de a efectua încadrarea corespunzătoare și de a completa carnetul de muncă în privința funcției și salariului cuvenit pentru funcția de consilier juridic personal de specialitate juridică, asimilat magistraților și pentru nulitatea absolută a raportului de evaluare, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 165 C. proc.

civ. , prin disjungerea acestor cereri, pentru a căror soluționare s-a constituit dosarul nr. 8631/2/2010. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.L. împotriva sentinței nr. 3586 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.