ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2380/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 3055 din 28 noiembrie 2009,

Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență materială a Curții de

Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de

reclamantul F.D.M. în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei

Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov în favoarea

Tribunalului București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că reclamantul și-a

desfășurat activitatea în perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006 ca agent

șef adjunct de poliție în cadrul I.J.P. Ilfov, care este o autoritate publică

la nivel local.

Instanța de fond,

având în vedere art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 109 din Legea

nr. 188/1999, a constatat că litigiile privind drepturile născute din

raporturile de serviciu dintre polițiști și o autoritate publică locală sunt de

competența tribunalului-secția contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește

cererile accesorii acțiunii principale, instanța de fond a apreciat că, în

temeiul art. 17 C. proc. civ., instanța competentă să judece cererea principală

este competentă să judece și cererile accesorii.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul F.D.M., criticând sentința pronunțată ca

netemeinică și nelegală.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, la termenul

stabilit pentru soluționarea recursului, din data de 12 februarie 2009, a dispus

suspendarea soluționării recursului declarat în temeiul art. 242 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ., întrucât părțile au lipsit de la strigarea cauzei și nu au

solicitat judecarea în lipsă.

Cauza a fost repusă

pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 252 C. proc.

civ.

În conformitate cu

dispozițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de

chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere

de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Analizând actele și

lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că suspendarea prezentei cauze

este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

De la data

suspendării cauzei și până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în

nelucrare din vina părților, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în

vederea judecării cauzei.

Pentru aceste

considerente Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de F.D.M. împotriva Sentinței nr. nr. 3055 din 28 noiembrie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2010.