ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2380/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 3055 din 28 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul F.D.M. în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov în favoarea Tribunalului București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006 ca agent șef adjunct de poliție în cadrul I.J.P.

Ilfov, care este o autoritate publică la nivel local. Instanța de fond, având în vedere art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 109 din Legea nr. 188/1999, a constatat că litigiile privind drepturile născute din raporturile de serviciu dintre polițiști și o autoritate publică locală sunt de competența tribunalului-secția contencios administrativ și fiscal. În ceea ce privește cererile accesorii acțiunii principale, instanța de fond a apreciat că, în temeiul art. 17 C. proc. civ., instanța competentă să judece cererea principală este competentă să judece și cererile accesorii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F.D.M., criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, la termenul stabilit pentru soluționarea recursului, din data de 12 februarie 2009, a dispus suspendarea soluționării recursului declarat în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile au lipsit de la strigarea cauzei și nu au solicitat judecarea în lipsă. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 252 C. proc. civ. În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că suspendarea prezentei cauze este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. De la data suspendării cauzei și până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părților, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei. Pentru aceste considerente Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de F.D.M. împotriva Sentinței nr. nr. 3055 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.