ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 25 noiembrie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

suspendat executarea deciziei de imputare nr. 131280 din 12 februarie 2009

emisă de pârâtul I.G.P.R., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit

cu contractul de credit încheiat cu B.T. și cu adeverința emisă de I.N.M.,

necesitatea suspendării executării actului administrativ pentru prevenirea

producerii unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.

554/2004, modificată și completată. De asemenea, în considerarea calității

dovedite de auditor de justiție și a aspectelor de drept invocate prin acțiune

în privința incidenței prevederilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul Polițistului, instanța de fond a apreciat că reclamanta a

demonstrat existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ contestat în sensul art. 2 alin.

(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

î

mpotriva

hotărârii instanței de fond, pârâtul I.G.P.R. a declarat recurs, criticând-o ca

nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a

motivat recursul în sensul că prima instanța nu a analizat temeinic

dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, în fapt nefiind întrunite

condițiile imperative prevăzute de art. 14 din aceeași lege.

Recursul

este nefondat și va fi respins.

Examinând

actele dosarului, motivele de recurs și dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr.

554, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin

actul administrativ contestat nr. 131280/2009, reclamantei - intimate i s-a

imputat suma de 21.110,99 lei reprezentând cheltuieli de școlarizare.

A

solicitat suspendarea acestui act administrativ conform art. 14 și 15 din Legea

nr. 554/2004, întrucât punerea în executare a deciziei i-ar aduce mari

prejudicii, avându-se în vedere situația ei materială actuală. La cererea sa de

încetare a raportului de muncă conform art. 69 din Legea nr. 360/2002, i s-a

răspuns că nu poate beneficia de acest text de lege întrucât calitatea de

auditor de justiție nu face parte din categoria funcționarilor publici.

Ulterior,

prin dispozițiile M.A.I. S/II 4370/2009, s-a dispus încetarea raporturilor de

serviciu conform art. 69 din Legea nr. 360/2002 la cererea petentei.

Ulterior,

s-a emis însă Decizia de imputare a sumei mai sus invocate, împotriva căreia intimata

- reclamantă a formulat plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Din

probatoriile administrate, rezultă fără posibilitate de tăgadă că executarea

acestei decizii ar avea consecințe grave asupra intimatei, întrucât situația ei

materială este precară, iar în ceea ce privește cazul bine justificat, de

asemenea se desprinde cu claritate faptul că există o puternică îndoială

referitoare la legalitatea actului contestat, care dacă ar fi executat până la

soluționarea irevocabilă a plângerii pe fond, ar aduce intimatei grave

prejudicii.

Așa

fiind, în raport de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază că încheierea atacată este legală, motiv pentru care se va

respinge recursul declarat de I.G.P.R., ca nefondat, constatându-se îndeplinite

cerințele art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.G.P.R.

împotriva Încheierii din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2010.