ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3093/2010

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4/ F din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.D.M. împotriva rezoluției nr. 302/P/2008 din 11 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, petiționara M.D.M. a solicitat efectuarea de cercetări față de avocații Ț.G. și B.M. și notarul public I.F., pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional, susținând că s-au asociat în scopul de a săvârși infracțiuni în vederea obținerii prin mijloace frauduloase a unor imobile de la persoane de cetățenie germană, fals intelectual, în ceea ce-l privește pe notarul I.F.

și complicitate la fals intelectual, în privința celor doi avocați, precum și uz de fals, motivând că avocații au acționat pentru a obține și uza de acte false pentru ca apoi să dobândească proprietăți în mod fraudulos în România. Petenta a susținut în motivarea plângerii că certificatele de moștenitor sunt false, întrucât notarul nu a verificat dacă moștenitorii au acceptat sau nu succesiunea, moștenirea a fost dezbătută de O.S., după soțul ei, încă din 1950, ea fiind unica moștenitoare; notarul nu a semnat certificatul; în încheierea de predare apare în masa succesorală imobilul în care petenta locuiește. Potrivit extrasului C.F. din 21 decembrie 2006, este menționată o grădină, neinclusă în moștenirea O.S., astfel încât avocatul Ț. ar trebui să justifice cum poate fi această grădină reclamată de O.S., dacă nu o avea în masa succesorală.

Petenta a arătat că mandatul dat la Munchen în data de 26 aprilie 2006, avocatului B.M. este fals, întrucât la aceeași dată a ami fost emisă de moștenitori o procură în favoarea lui K.F.F., având ca obiect dezbaterea succesiunii. În plus, imobilul revendicat de avocați, ca fiind înscris în C.F., a cărui proprietară este petenta nu este identic cu cel care face parte din masa succesorală, în privința căreia K.F. a arătat că ar cuprinde terenuri C.F. A susținut că notarul ar fi comis infracțiunea de fals intelectual întrucât prin certificatele de moștenitor a dat celor doi cetățeni germani S.J. și S.S. calitatea de moștenitori asupra imobilului petentei, la care aceștia nu aveau vocație. Prin ordonanța din 11 septembrie 2009, dată în Dosarul nr. 302/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., iar față de avocații B.M. și Ț.G. pentru infracțiunile de complicitate la fals intelectual și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. În motivarea ordonanței, s-a reținut, din actele premergătoare efectuate, că notarul public a emis certificatul de moștenitor din 12 decembrie 2006, prin care s-a stabilit masa succesorală după defuncții S.G. și soția sa O., potrivit cu care singurul moștenitor legal era S.G.K., care decedat fiind la 22 noiembrie 1972, are ca moștenitori pe S.J., S.S. și S.l., consemnându-se în încheierea finală din 12 noiembrie 2006 că aceștia acceptă moștenirea prin mandatarul lor, K.F.F.

Același notar a eliberat și certificatul de moștenitor din 15 decembrie 2006, de pe urma defunctei S.l., masa succesorală (imobile înscrise în C.F. Brașov) revenind moștenitorilor S.J. și S.S., fiu și fiică. La dosar a fost anexată copia procurii prin care cei doi moștenitori l-au împuternicit pe K.F.F. să-l reprezinte în cazul moștenirii din România după defuncții S.G. și O., bunicii lor, fiind atașat și un extras din procesul-verbal emis de Judecătoria Stalin privind cauza de succesiune după defunctul S.G. și acceptarea succesiunii de soția sa O. S-a reținut că notarul a eliberat certificatul de moștenitor după ce a verificat că succesiunea nu a mai fost dezbătută în România, I.F. atașând la dosar acte în acest sens.

În ceea ce-l privește pe avocatul B.M., s-a reținut faptul că printr-un înscris numit "procură", încheiat la Munchen în 26 aprilie 2006, S.J. și S.S. l-au mandatat să-i reprezinte în litigiul cu privire la retrocedarea imobilului moștenit în Brașov, mandat în temeiul căruia B.M. a inițiat acțiunea ce formează obiectul Dosarului civil nr. 5206/197/2006 al Judecătoriei Brașov. Referitor la avocatul Ț.G., s-a constatat că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, vânzătorii S.J. și S. s-au prezentat personal, fapt atestat de încheierea de autentificare întocmită de notarul public R.E.M. din Sibiu, obiectul vânzării reprezentându-l imobilele înscrise în C.F. Brașov, moștenite de S.G. și S.O.

În concluzie, s-a reținut de către procuror că în sarcina făptuitorilor nu pot fi reținute infracțiunile reclamate de petentă, întrucât acestea nu există. Împotriva acestei ordonanțe, petenta a formulat plângere, iar prin rezoluția din 23 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 813/ll/2/2009, procurorul general a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică. Prin plângerea depusă la instanță, petiționara a solicitat desființarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, susținând că din analiza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. R.E.M. din Sibiu, rezultă indubitabil infracțiunile reclamate, întrucât nu există nici o probă care să ateste faptul că J.S.

și S.S. s-ar fi prezentat personal la vânzarea imobilului, iar competența notarială revenea unui birou din jud. Brașov. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei, reținând, în esență, următoarele: În privința infracțiunii de fals intelectual, reclamată în sarcina notarului public I.F., s-a reținut că nu rezultă indicii referitoare la existența acestei infracțiuni, întrucât calitatea de moștenitori legali a fost verificată și stabilită, fiind avut în vedere inclusiv extrasul din procesul-verbal de la Judecătoria Populară Mixtă orașul Stalin, conform căruia moștenitoarea averii acestuia a fost declarată soția O.S., iar masa succesorală a fost stabilită după examinarea extraselor de carte funciară.

Referitor la avocatul B.M., s-a constatat că la fila 427 vol. l Dosar penal nr. 302/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, se află atașată în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procura dată la Munchen, la data de 26 aprilie 2006, prin care S.J. și S. l-au împuternicit să-l reprezinte în problema succesorală din România, menționându-se că "în special, mandatul se acordă pentru litigiul cu privire la retrocedarea imobillului moștenit de noi, din Brașov, împărțit ulterior". În temeiul acestui mandat, avocatul a formulat acțiunea civilă ce a format obiectul Dosarului civil nr. 5206/197/2007 al Judecătoriei Brașov, având ca obiect constatarea nulității de proprietară a numitei O.M.S., născută B. asupra imobilului menționat, cu consecința nevalabilității titlului statului și a repunerii în situația anterioară.

Prin sentința civilă nr. 335/S/2008 a Tribunalului Brașov, cererea a fost respinsă, iar judecarea apelului declarat în cauză a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce face obiectul Dosarului nr. 559/197/2009. Împrejurarea că procura dată avocatului Brebenel are aceeași dată cu aceea prin care K.F. a fost împuternicit de către S.J. și S.S., nu prezintă relevanță sub aspect penal, câtă vreme acesta din urmă i-a repezentat pe succesori la notar, pentru eliberarea certificatelor de moștenitor, iar avocatul B. i-a reprezentat în fața instanței de judecată cu privire la un imobil neinclus în masa succesorală de către notarul Isbășoiu, cel înscris la C.F. Brașov. În ce privește faptele imputate avocatului Ț.G., se constată că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 aprilie 2007 de B.N.P.

R.E.M., cu sediul în Sibiu, acesta a cumpărat de la vânzătorii S.J. și S. terenurile înscrise în C.F. Brașov, dobândite prin moștenire. Conform mențiunii făcute de notarul public, la încheierea actului vânzătorii și cumpărătorul au fost prezenți personal, declarând, după citire, că i-au înțeles conținutul, le exprimă voința și au consimțit la autentificarea înscrisului, semnând toate exemplarele acestuia. Împrejurarea că actul a fost întocmit de un notar din Sibiu nu are relevanță în cauză, câtă vreme, potrivit art. 10 din Legea nr. 36/1995, notarul public are competență generală, cu excepțiile prevăzute strict și limitativ, între care nu se încadrează și autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare.

De altfel, calitatea de proprietar a avocatului Ț.G. asupra imobilelor menționate a fost constatată și de instanța civilă, prin sentința civilă nr. 4185/2009 a Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă la data de 5 ianuarie 2010. Prin urmare, nu au rezultat acțiuni specifice complicității la fals intelectual sau uz de fals, care să poată fi imputate avocatului intimat Ț.G. Pentru aceste considerente, prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționara. Recursul declarat de petiționară, amplu motivat în scris la dosar, este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, după o analiză detaliată a situației de fapt și a înscrisurilor din dosar, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționară, ca nefondată.

Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, întrucât nu au fost relevate indicii cu privire la existența infracțiunilor reclamate în sarcina intimatului notar public și a celor doi intimați avocați. Astfel, din examinarea actelor dosarului, rezultă că, în cadrul procedurii emiterii certificatelor de moștenitor pentru S.J. și S.S., reprezentați de K.F.F., notarul public a respectat condițiile prevăzute de lege, atestând calitatea acestora, pe baza înscrisurilor întocmite de Judecătoria Populară Mixtă a orașului Stalin, la data de 25 noiembrie 1950, în cauza de succesiune după defunctul O.S. și a extraselor de carte funciară și a solicitat relații dacă succesiunea a mai fost dezbătută în România.

În ce privește presupusa activitate infracțională a intimatului avocat B.M., se constată că, așa cum a rezultat din actele premergătoare efectuate în cauză, în sarcina acestuia nu pot fi reținute infracțiunile de complicitate la fals intelectual și uz de fals, întrucât i-a reprezentat pe cei doi moștenitori în fața instanțelor, în temeiul unei procuri, aflată în copie certificată pentru conformitate cu originalul, eliberată la Munchen, la data de 26 aprilie 2006, aceasta fiind și un mandat special pentru retrocedarea imobilului moștenit în Brașov, împărțit ulterior. Nici în ce privește faptele imputate avocatului Ț.G., nu rezultă indicii referitoare la săvârșirea vreunei infracțiuni. Astfel, conform mențiunii făcute de notarul public R.E.M., cu sediul în Sibiu, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor înscrise în C.F.

Brașov, dobândite prin moștenire, vânzătorii S.J. și S. și cumpărătorul au fost prezenți personal, declarând, după citire, că i-au înțeles conținutul, le exprimă voința și au consimțit la autentificarea înscrisului, semnând toate exemplarele acestuia. De altfel, așa cum a reținut și prima instanță, calitatea de proprietar a avocatului Ț.G. asupra imobilelor menționate a fost constatată și de instanța civilă, prin sentința civilă nr. 4185/2009 a Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă la data de 5 ianuarie 2010. Așa fiind, se constată că în cauză nu au rezultat indicii privitoare la existența infracțiunilor reclamate de petiționară în sarcina intimaților. În raport de considerentele expuse, se constată că sentința primei instanțe este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.D.M., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.D.M. împotriva sentinței penale nr. 4/ F din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul Ț.G. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2010.