ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3093/2010

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4/ F din

26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori

a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.D.M. împotriva

rezoluției nr. 302/P/2008 din 11 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov.

S-au reținut,

în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, petiționara

M.D.M. a solicitat efectuarea de cercetări față de avocații Ț.G. și B.M. și

notarul public I.F., pentru infracțiunile de constituire a unui grup

infracțional, susținând că s-au asociat în scopul de a săvârși infracțiuni în

vederea obținerii prin mijloace frauduloase a unor imobile de la persoane de

cetățenie germană, fals intelectual, în ceea ce-l privește pe notarul I.F. și

complicitate la fals intelectual, în privința celor doi avocați, precum și uz

de fals, motivând că avocații au acționat pentru a obține și uza de acte false

pentru ca apoi să dobândească proprietăți în mod fraudulos în România.

Petenta a

susținut în motivarea plângerii că certificatele de moștenitor sunt false,

întrucât notarul nu a verificat dacă moștenitorii au acceptat sau nu

succesiunea, moștenirea a fost dezbătută de O.S., după soțul ei, încă din 1950,

ea fiind unica moștenitoare; notarul nu a semnat certificatul; în încheierea de

predare apare în masa succesorală imobilul în care petenta locuiește. Potrivit

extrasului C.F. din 21 decembrie 2006, este menționată o grădină, neinclusă în

moștenirea O.S., astfel încât avocatul Ț. ar trebui să justifice cum poate fi

această grădină reclamată de O.S., dacă nu o avea în masa succesorală.

Petenta a

arătat că mandatul dat la Munchen în data de 26 aprilie 2006, avocatului B.M. este

fals, întrucât la aceeași dată a ami fost emisă de moștenitori o procură în

favoarea lui K.F.F., având ca obiect dezbaterea succesiunii. În plus, imobilul

revendicat de avocați, ca fiind înscris în C.F., a cărui proprietară este

petenta nu este identic cu cel care face parte din masa succesorală, în

privința căreia K.F. a arătat că ar cuprinde terenuri C.F. A susținut că

notarul ar fi comis infracțiunea de fals intelectual întrucât prin

certificatele de moștenitor a dat celor doi cetățeni germani S.J. și S.S. calitatea

de moștenitori asupra imobilului petentei, la care aceștia nu aveau vocație.

Prin

ordonanța din 11 septembrie 2009, dată în Dosarul nr. 302/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul

public, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., iar față de avocații

B.M. și Ț.G. pentru infracțiunile de complicitate la fals intelectual și uz de

fals, prevăzută de art. 291 C. pen.

În motivarea

ordonanței, s-a reținut, din actele premergătoare efectuate, că notarul public

a emis certificatul de moștenitor din 12 decembrie 2006, prin care s-a stabilit

masa succesorală după defuncții S.G. și soția sa O., potrivit cu care singurul

moștenitor legal era S.G.K., care decedat fiind la 22 noiembrie 1972, are ca

moștenitori pe S.J., S.S. și S.l., consemnându-se în încheierea finală din 12

noiembrie 2006 că aceștia acceptă moștenirea prin mandatarul lor, K.F.F.

Același notar a eliberat și certificatul de moștenitor din 15 decembrie 2006,

de pe urma defunctei S.l., masa succesorală (imobile înscrise în C.F. Brașov)

revenind moștenitorilor S.J. și S.S., fiu și fiică.

La dosar a

fost anexată copia procurii prin care cei doi moștenitori l-au împuternicit pe

K.F.F. să-l reprezinte în cazul moștenirii din România după defuncții S.G. și O.,

bunicii lor, fiind atașat și un extras din procesul-verbal emis de Judecătoria

Stalin privind cauza de succesiune după defunctul S.G. și acceptarea

succesiunii de soția sa O.

S-a reținut

că notarul a eliberat certificatul de moștenitor după ce a verificat că

succesiunea nu a mai fost dezbătută în România, I.F. atașând la dosar acte în

acest sens.

În ceea ce-l

privește pe avocatul B.M., s-a reținut faptul că printr-un înscris numit

"procură", încheiat la Munchen în 26 aprilie 2006, S.J. și S.S. l-au

mandatat să-i reprezinte în litigiul cu privire la retrocedarea imobilului

moștenit în Brașov, mandat în temeiul căruia B.M. a inițiat acțiunea ce

formează obiectul Dosarului civil nr. 5206/197/2006 al Judecătoriei Brașov.

Referitor la

avocatul Ț.G., s-a constatat că la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare, vânzătorii S.J. și S. s-au prezentat personal, fapt atestat

de încheierea de autentificare întocmită de notarul public R.E.M. din Sibiu,

obiectul vânzării reprezentându-l imobilele înscrise în C.F. Brașov, moștenite

de S.G. și S.O.

În concluzie,

s-a reținut de către procuror că în sarcina făptuitorilor nu pot fi reținute

infracțiunile reclamate de petentă, întrucât acestea nu există.

Împotriva

acestei ordonanțe, petenta a formulat plângere, iar prin rezoluția din 23

octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 813/ll/2/2009, procurorul general a

menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și

temeinică.

Prin

plângerea depusă la instanță, petiționara a solicitat desființarea ordonanței

de neîncepere a urmăririi penale, susținând că din analiza contractului de

vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. R.E.M. din Sibiu, rezultă indubitabil

infracțiunile reclamate, întrucât nu există nici o probă care să ateste faptul

că J.S. și S.S. s-ar fi prezentat personal la vânzarea imobilului, iar

competența notarială revenea unui birou din jud. Brașov.

Instanța de

fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarei, reținând, în esență, următoarele:

În privința

infracțiunii de fals intelectual, reclamată în sarcina notarului public I.F.,

s-a reținut că nu rezultă indicii referitoare la existența acestei infracțiuni,

întrucât calitatea de moștenitori legali a fost verificată și stabilită, fiind avut

în vedere inclusiv extrasul din procesul-verbal de la Judecătoria Populară

Mixtă orașul Stalin, conform căruia moștenitoarea averii acestuia a fost

declarată soția O.S., iar masa succesorală a fost stabilită după examinarea

extraselor de carte funciară.

Referitor la

avocatul B.M., s-a constatat că la fila 427 vol. l Dosar penal nr. 302/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, se află atașată în copie certificată

pentru conformitate cu originalul, procura dată la Munchen, la data de 26

aprilie 2006, prin care S.J. și S. l-au împuternicit să-l reprezinte în

problema succesorală din România, menționându-se că "în special, mandatul

se acordă pentru litigiul cu privire la retrocedarea imobillului moștenit de

noi, din Brașov, împărțit ulterior".

În temeiul

acestui mandat, avocatul a formulat acțiunea civilă ce a format obiectul Dosarului

civil nr. 5206/197/2007 al Judecătoriei Brașov, având ca obiect constatarea nulității

de proprietară a numitei O.M.S., născută B. asupra imobilului menționat, cu

consecința nevalabilității titlului statului și a repunerii în situația

anterioară. Prin sentința civilă nr. 335/S/2008 a Tribunalului Brașov, cererea

a fost respinsă, iar judecarea apelului declarat în cauză a fost suspendată

până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce face obiectul Dosarului nr. 559/197/2009.

Împrejurarea

că procura dată avocatului Brebenel are aceeași dată cu aceea prin care K.F. a

fost împuternicit de către S.J. și S.S., nu prezintă relevanță sub aspect

penal, câtă vreme acesta din urmă i-a repezentat pe succesori la notar, pentru

eliberarea certificatelor de moștenitor, iar avocatul B. i-a reprezentat în

fața instanței de judecată cu privire la un imobil neinclus în masa succesorală

de către notarul Isbășoiu, cel înscris la C.F. Brașov.

În ce

privește faptele imputate avocatului Ț.G., se constată că, prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat din 13 aprilie 2007 de B.N.P. R.E.M., cu sediul

în Sibiu, acesta a cumpărat de la vânzătorii S.J. și S. terenurile înscrise în

C.F. Brașov, dobândite prin moștenire. Conform mențiunii făcute de notarul

public, la încheierea actului vânzătorii și cumpărătorul au fost prezenți

personal, declarând, după citire, că i-au înțeles conținutul, le exprimă voința

și au consimțit la autentificarea înscrisului, semnând toate exemplarele

acestuia.

Împrejurarea

că actul a fost întocmit de un notar din Sibiu nu are relevanță în cauză, câtă

vreme, potrivit art. 10 din Legea nr. 36/1995, notarul public are competență

generală, cu excepțiile prevăzute strict și limitativ, între care nu se

încadrează și autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare.

De altfel,

calitatea de proprietar a avocatului Ț.G. asupra imobilelor menționate a fost

constatată și de instanța civilă, prin sentința civilă nr. 4185/2009 a

Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă la data de 5 ianuarie 2010.

Prin urmare,

nu au rezultat acțiuni specifice complicității la fals intelectual sau uz de

fals, care să poată fi imputate avocatului intimat Ț.G.

Pentru aceste

considerente, prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale.

Împotriva

sentinței a declarat recurs petiționara.

Recursul

declarat de petiționară, amplu motivat în scris la dosar, este nefondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, după o analiză

detaliată a situației de fapt și a înscrisurilor din dosar, instanța de fond a

dispus respingerea plângerii formulate de petiționară, ca nefondată.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că soluția de neîncepere a urmăririi

penale este legală și temeinică, întrucât nu au fost relevate indicii cu

privire la existența infracțiunilor reclamate în sarcina intimatului notar

public și a celor doi intimați avocați.

Astfel, din

examinarea actelor dosarului, rezultă că, în cadrul procedurii emiterii

certificatelor de moștenitor pentru S.J. și S.S., reprezentați de K.F.F.,

notarul public a respectat condițiile prevăzute de lege, atestând calitatea

acestora, pe baza înscrisurilor întocmite de Judecătoria Populară Mixtă a

orașului Stalin, la data de 25 noiembrie 1950, în cauza de succesiune după

defunctul O.S. și a extraselor de carte funciară și a solicitat relații dacă

succesiunea a mai fost dezbătută în România.

În ce

privește presupusa activitate infracțională a intimatului avocat B.M., se

constată că, așa cum a rezultat din actele premergătoare efectuate în cauză, în

sarcina acestuia nu pot fi reținute infracțiunile de complicitate la fals

intelectual și uz de fals, întrucât i-a reprezentat pe cei doi moștenitori în

fața instanțelor, în temeiul unei procuri, aflată în copie certificată pentru

conformitate cu originalul, eliberată la Munchen, la data de 26 aprilie 2006,

aceasta fiind și un mandat special pentru retrocedarea imobilului moștenit în

Brașov, împărțit ulterior.

Nici în ce

privește faptele imputate avocatului Ț.G., nu rezultă indicii referitoare la

săvârșirea vreunei infracțiuni. Astfel, conform mențiunii făcute de notarul

public R.E.M., cu sediul în Sibiu, la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare a terenurilor înscrise în C.F. Brașov, dobândite prin

moștenire, vânzătorii S.J. și S. și cumpărătorul au fost prezenți personal,

declarând, după citire, că i-au înțeles conținutul, le exprimă voința și au

consimțit la autentificarea înscrisului, semnând toate exemplarele acestuia.

De altfel,

așa cum a reținut și prima instanță, calitatea de proprietar a avocatului Ț.G. asupra

imobilelor menționate a fost constatată și de instanța civilă, prin sentința

civilă nr. 4185/2009 a Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă la data de 5

ianuarie 2010.

Așa fiind, se

constată că în cauză nu au rezultat indicii privitoare la existența

infracțiunilor reclamate de petiționară în sarcina intimaților.

În raport de

considerentele expuse, se constată că sentința primei instanțe este temeinică

și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta

petiționară M.D.M., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.D.M. împotriva sentinței

penale nr. 4/ F din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către intimatul Ț.G.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 9 septembrie 2010.