ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2376/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 23 iunie 2009, reclamanta D.C.L., funcționar public în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Argeș a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării și Inovării – Direcția Generală de Strategii și Programe Universitare anularea adresei din 24 februarie 2009, comunicată I.T.M. Argeș și eliberarea unei noi adrese din care să rezulte că diploma de licență a reclamantei este recunoscută oficial. În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în luna octombrie 2008, în cadrul I.T.M. Argeș a fost organizat concurs de promovare profesională, reclamanta participând la acest concurs, I.T.M.

Argeș și Agenția Națională a Funcționarilor Publici constatând că sunt îndeplinite condițiile pentru participare la concurs. A mai arătat că, în urma susținerii concursului a fost declarată admisă, A.N.F.P. acordând aviz favorabil transformării mai multor posturi din instituție, printre care și postul care urma să fie acordat reclamantei, din „referent de specialitate clasa II grad superior, treapta 1” în „inspector de muncă clasa I, grad superior treapta 1”. A arătat în continuare că I.T.M. Argeș a refuzat numirea în funcția publică, motivând faptul că diploma de licență a reclamantei nu poate fi recunoscută oficial, deoarece adresa emisă de ministerul pârât a cărei anulare se solicită, a arătat că facultatea pe care a terminat-o reclamanta - Universitatea Spiru Haret – Facultatea de Sociologie-Psihologie, prin examen de licență, nu este acreditată să funcționeze la forma de învățământ ID, invocându-se și dispozițiile H.G.

nr. 676/2007 și H.G. nr. 635/2008. Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată. Pe aspectul inadmisibilității s-a arătat că adresa din 24 februarie 2009 emisă de pârât răspunde solicitării I.T.M. Argeș și nu are caracterul unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar reclamanta a fost numită în funcția publică prin act administrativ al conducătorului instituției publice, astfel că, potrivit principiului simetriei actelor juridice, numai printr-un act similar se pot aduce modificări raportului de muncă. Pe fond, a susținut pârâta că reclamanta a absolvit specializarea sociologie-psihologie – forma de învățământ ID, în cadrul Universității „Spiru Haret" din București, această specializare nefiind acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.

Prin sentința nr. 195/F-CONT din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești,. secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilități invocată de intimatul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării – Direcția Generală de Strategii și Programe Universitare, iar pe fond, a respins contestația formulată de D.C.L. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, aceasta este neîntemeiată, având în vedere că adresa emisă de ministerul pârât arată expres că acesta nu recunoaște oficial decât actele de studii emise pentru finalizarea unor programe de studii care au respectat legislația în vigoare la momentul derulării lor, consecința acestei adrese fiind refuzul I.T.M.

de a emite actul administrativ de numire în funcția publică de inspector de muncă a reclamantei, producând efecte juridice în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că reclamanta s-a înscris în anul I de studiu la Universitatea Spiru Haret, specializarea sociologie-psihologie, forma de învățământ ID, în anul 2004, finalizând studiile cu examen de licență susținut în sesiunea iulie 2008. A mai reținut instanța de fond că la data înmatriculării sale în anul I de studiu, specializarea sociologie-psihologie era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma la zi nu și ID, în vigoare fiind la acel moment art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 88/1993, republicată, privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor.

Potrivit acestui text procedura de autorizare pentru funcționarea provizorie, care acordă dreptul de organizare a admiterii și de desfășurare a procesului de învățământ, trebuie să fie prealabilă începerii activității și demarează cu elaborarea de către instituția interesată a unui raport de autoevaluare pentru fiecare specializare care se înaintează Ministerului Educației și Cercetării și, mai departe, Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare. Instanța de fond a mai reținut că la data înmatriculării reclamantei în anul I de studiu era în vigoare H.G. nr. 410/2002, modificată, la anexele 1-3, prin H.G. nr. 1609/2004 care stabilea că în cadrul Universității Spiru Haret din București, specializarea sociologie-psihologie a fost menționată printre specializările autorizate să funcționeze provizoriu, forma de învățământ zi, această situație fiind preluată și prin H.G.

nr. 1609/2004. În acest context legal, prima instanță a interpretat că, în lipsa mențiunii privind respectivul program de studii în cadrul unei specializări, nu dă dreptul instituției respective să organizeze și să desfășoare activitate la acea specializare, în respectiva formă de învățământ. În ceea ce privește invocarea de către reclamantă a dispozițiilor O.G.

nr. 10/2009, prima instanță a constatat că aceasta are în vedere în special obligații ale universității și vizează situația studenților înmatriculați în perioada 2005-2008, în anul I, la specializări cu forma de învățământ ID, tocmai pentru că art. 1 alin. (1) din actul normativ arată că pentru forma de învățământ ID încetează școlarizarea la data intrării în vigoare a ordonanței (23 august 2009), nefiind avuți în vedere cei care au finalizat studiile prin examene de licență, înmatriculați în anul I anterior anului 2005, fără a se putea reține, implicit, prin tăcerea normei, că cei care nu intră sub incidența acesteia, beneficiază de recunoașterea diplomei. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Hotărârea pronunțată s-a dat cu aplicarea greșită a legii, deoarece atâta timp cât diploma de licență nu a fost anulată de o instanță de judecată, este în vigoare și își produce efectele. Instanța de fond era obligată să constate că actul atacat, chiar și în ipoteza în care provine de la o autoritate publică centrală, nu poate să înlăture dreptul recurentei de a fi licențiată a unei instituții de învățământ superior, atestat printr-un înscris oficial. Calitatea de unitate de învățământ superior acreditată/neacreditată a Universității Spiru Haret – Facultatea de Sociologie-Psihologie este o problemă a acesteia iar recurenta, în baza teoriei „aparenței dreptului”, nu poate fi victima lipsei de acreditare.

La rândul său, intimatul-pârât nu se poate prevala de propria culpă, în scopul de a nu i se cunoaște recurentei diploma de licență. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat. Recurenta a absolvit la Universitatea „Spiru Haret” din București, specializarea Sociologie-Psihologie, la forma de învățământ ID, ce nu era acreditată. H.G. nr. 676/2007 și H.G. nr. 635/2008 chiar dacă au fost abrogate prin H.G. nr. 749/2009 nu au fost anulate pentru perioada cât au produs efecte, în privința reclamantei. Adresa atacată reprezintă o corespondență purtată între două instituții de stat prin care intimatul formula un punct de vedere solicitat de I.T.M. Argeș. Recurenta nu se poate prevala de necunoașterea legii, iar eliberarea diplomei de licență nu poate fi imputată ministerului.

Reclamanta-recurentă este titulara Diplomei de licență din 2 februarie 2009 eliberată de Universitatea „Spiru Haret”, Facultatea de Sociologie-Psihologie București, forma de învățământ la distanță. Diploma de licență este valabilă, nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului. „Opinia” intimatului-pârât emisă prin conținutul adresei din 24 februarie 2009 o prejudiciază pe recurenta-reclamantă în drepturile sale recunoscute de lege, determinat de faptul că diploma sa de licență nu a fost anulată până în prezent. Considerentele avute în vedere de judecătorul fondului au condus la pronunțarea unei hotărâri judecătorești nelegale.

Apărările legate de acreditarea/neacreditarea formei de învățământ la distanță nu se circumscriu obiectului acțiunii. Acțiunea formulată în prezenta cauză nu privește anularea diplomei de licență. Numai în această situație, hotărârea fondului putea să se întemeieze pe considerente legate de acreditarea/ neacreditarea formei de învățământ la distanță. În acest context, actul administrativ atacat nu are nici un efect anulator asupra diplomei recurentei, act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, prin care i se recunoaște acesteia calitatea de licențiat în psihologie. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,modificată și completată, urmează a se dispune admiterea recursului formulat și modificarea în parte a sentinței recurate.

În temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată se va admite acțiunea în ceea ce privește anularea actului nr. 009/F/DGSPU din 24 februarie 2009 emis de pârât. Cererea reclamantei de eliberare a unui act din care să rezulte că diploma de licență este recunoscută oficial este însă neîntemeiată, urmare a existenței diplomei de licență, act ce nu a fost revocat sau anulat. Se va menține dispoziția instanței de fond privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.C.L., împotriva sentinței nr. 195/F-CONT din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată. Admite în parte acțiunea reclamantei. Anulează actul din 24 februarie 2009 emis de autoritatea pârâtă. Respinge celelalte capete de cerere. Menține dispoziția privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.