ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2376/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Pitești la data de 23 iunie 2009, reclamanta D.C.L., funcționar

public în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Argeș a

solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării

și Inovării – Direcția Generală de Strategii și

Programe Universitare anularea adresei din 24 februarie 2009, comunicată I.T.M.

Argeș și eliberarea unei noi adrese din care să rezulte că

diploma de licență a reclamantei este recunoscută oficial.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că, în luna octombrie 2008, în cadrul I.T.M. Argeș a fost

organizat concurs de promovare profesională, reclamanta participând la

acest concurs, I.T.M. Argeș și Agenția Națională a

Funcționarilor Publici constatând că sunt îndeplinite condițiile

pentru participare la concurs. A mai arătat că, în urma

susținerii concursului a fost declarată admisă, A.N.F.P.

acordând aviz favorabil transformării mai multor posturi din

instituție, printre care și postul care urma să fie acordat

reclamantei, din „referent de specialitate clasa II grad superior, treapta 1”

în „inspector de muncă clasa I, grad superior treapta 1”.

A arătat în continuare că

I.T.M. Argeș a refuzat numirea în funcția publică, motivând

faptul că diploma de licență a reclamantei nu poate fi

recunoscută oficial, deoarece adresa emisă de ministerul pârât a

cărei anulare se solicită, a arătat că facultatea pe care a

terminat-o reclamanta - Universitatea Spiru Haret – Facultatea de

Sociologie-Psihologie, prin examen de licență, nu este

acreditată să funcționeze la forma de învățământ

ID, invocându-se și dispozițiile H.G. nr. 676/2007 și H.G. nr. 635/2008.

Prin întâmpinarea formulată

pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca

inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată.

Pe aspectul

inadmisibilității s-a arătat că adresa din 24 februarie 2009

emisă de pârât răspunde solicitării I.T.M. Argeș și nu

are caracterul unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, deoarece nu dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice, iar reclamanta a fost numită în funcția

publică prin act administrativ al conducătorului instituției

publice, astfel că, potrivit principiului simetriei actelor juridice,

numai printr-un act similar se pot aduce modificări raportului de

muncă.

Pe fond, a susținut pârâta

că reclamanta a absolvit specializarea sociologie-psihologie – forma de

învățământ ID, în cadrul Universității „Spiru

Haret" din București, această specializare nefiind acreditată

sau autorizată să funcționeze provizoriu.

Prin sentința nr. 195/F-CONT

din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești,. secția

comercială, contencios administrativ și fiscal a respins

excepția inadmisibilități invocată de intimatul Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării – Direcția

Generală de Strategii și Programe Universitare, iar pe fond, a

respins contestația formulată de D.C.L.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că în ceea ce

privește excepția inadmisibilității acțiunii, aceasta

este neîntemeiată, având în vedere că adresa emisă de ministerul

pârât arată expres că acesta nu recunoaște oficial decât actele

de studii emise pentru finalizarea unor programe de studii care au respectat

legislația în vigoare la momentul derulării lor, consecința

acestei adrese fiind refuzul I.T.M. de a emite actul administrativ de numire în

funcția publică de inspector de muncă a reclamantei, producând

efecte juridice în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a constatat că reclamanta s-a înscris în anul I de

studiu la Universitatea Spiru Haret, specializarea sociologie-psihologie, forma

de învățământ ID, în anul 2004, finalizând studiile cu examen de

licență susținut în sesiunea iulie 2008.

A mai reținut instanța de

fond că la data înmatriculării sale în anul I de studiu,

specializarea sociologie-psihologie era autorizată să

funcționeze provizoriu cu forma la zi nu și ID, în vigoare fiind la

acel moment art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 88/1993, republicată,

privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior

și recunoașterea diplomelor. Potrivit acestui text procedura de

autorizare pentru funcționarea provizorie, care acordă dreptul de

organizare a admiterii și de desfășurare a procesului de

învățământ, trebuie să fie prealabilă începerii

activității și demarează cu elaborarea de către

instituția interesată a unui raport de autoevaluare pentru fiecare

specializare care se înaintează Ministerului Educației și

Cercetării și, mai departe, Consiliului Național de Evaluare

Academică și Acreditare.

Instanța de fond a mai reținut

că la data înmatriculării reclamantei în anul I de studiu era în

vigoare H.G. nr. 410/2002, modificată, la anexele 1-3, prin H.G. nr. 1609/2004

care stabilea că în cadrul Universității Spiru Haret din

București, specializarea sociologie-psihologie a fost menționată

printre specializările autorizate să funcționeze provizoriu,

forma de învățământ zi, această situație fiind

preluată și prin H.G. nr. 1609/2004. În acest context legal, prima

instanță a interpretat că, în lipsa mențiunii privind

respectivul program de studii în cadrul unei specializări, nu dă

dreptul instituției respective să organizeze și să desfășoare

activitate la acea specializare, în respectiva formă de

învățământ.

În ceea ce privește invocarea

de către reclamantă a dispozițiilor O.G. nr. 10/2009, prima

instanță a constatat că aceasta are în vedere în special

obligații ale universității și vizează situația

studenților înmatriculați în perioada 2005-2008, în anul I, la

specializări cu forma de învățământ ID, tocmai pentru

că art. 1 alin. (1) din actul normativ arată că pentru forma de

învățământ ID încetează școlarizarea la data

intrării în vigoare a ordonanței (23 august 2009), nefiind avuți

în vedere cei care au finalizat studiile prin examene de licență,

înmatriculați în anul I anterior anului 2005, fără a se putea

reține, implicit, prin tăcerea normei, că cei care nu intră

sub incidența acesteia, beneficiază de recunoașterea diplomei.

Motive de recurs întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată

s-a dat cu aplicarea greșită a legii, deoarece atâta timp cât diploma

de licență nu a fost anulată de o instanță de

judecată, este în vigoare și își produce efectele.

Instanța de fond era

obligată să constate că actul atacat, chiar și în ipoteza

în care provine de la o autoritate publică centrală, nu poate să

înlăture dreptul recurentei de a fi licențiată a unei instituții

de învățământ superior, atestat printr-un înscris oficial.

Calitatea de unitate de învățământ

superior acreditată/neacreditată a Universității Spiru

Haret – Facultatea de Sociologie-Psihologie este o problemă a acesteia iar

recurenta, în baza teoriei „aparenței dreptului”, nu poate fi victima

lipsei de acreditare.

La rândul său, intimatul-pârât

nu se poate prevala de propria culpă, în scopul de a nu i se cunoaște

recurentei diploma de licență.

Intimatul solicită respingerea

recursului ca nefondat.

Recurenta a absolvit la

Universitatea „Spiru Haret” din București, specializarea

Sociologie-Psihologie, la forma de învățământ ID, ce nu era

acreditată.

H.G. nr. 676/2007 și H.G. nr. 635/2008

chiar dacă au fost abrogate prin H.G. nr. 749/2009 nu au fost anulate

pentru perioada cât au produs efecte, în privința reclamantei.

Adresa atacată reprezintă

o corespondență purtată între două instituții de stat

prin care intimatul formula un punct de vedere solicitat de I.T.M. Argeș.

Recurenta nu se poate prevala de

necunoașterea legii, iar eliberarea diplomei de licență nu poate

fi imputată ministerului.

Reclamanta-recurentă este

titulara Diplomei de licență din 2 februarie 2009 eliberată de

Universitatea „Spiru Haret”, Facultatea de Sociologie-Psihologie

București, forma de învățământ la distanță.

Diploma de licență este

valabilă, nicio autoritate administrativă sau instanță

judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării

nulității sau anulării actului.

„Opinia” intimatului-pârât

emisă prin conținutul adresei din 24 februarie 2009 o

prejudiciază pe recurenta-reclamantă în drepturile sale recunoscute

de lege, determinat de faptul că diploma sa de licență nu a fost

anulată până în prezent.

Considerentele avute în vedere de

judecătorul fondului au condus la pronunțarea unei hotărâri

judecătorești nelegale.

Apărările legate de

acreditarea/neacreditarea formei de învățământ la

distanță nu se circumscriu obiectului acțiunii.

Acțiunea formulată în

prezenta cauză nu privește anularea diplomei de licență.

Numai în această situație, hotărârea fondului putea să se

întemeieze pe considerente legate de acreditarea/ neacreditarea formei de

învățământ la distanță.

În acest context, actul

administrativ atacat nu are nici un efect anulator asupra diplomei recurentei,

act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, prin

care i se recunoaște acesteia calitatea de licențiat în psihologie.

Față de acestea, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,modificată și completată,

urmează a se dispune admiterea recursului formulat și modificarea în

parte a sentinței recurate.

În temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004

modificată și completată se va admite acțiunea în ceea ce

privește anularea actului nr. 009/F/DGSPU din 24 februarie 2009 emis de

pârât.

Cererea reclamantei de eliberare a

unui act din care să rezulte că diploma de licență este

recunoscută oficial este însă neîntemeiată, urmare a

existenței diplomei de licență, act ce nu a fost revocat sau

anulat.

Se va menține dispoziția

instanței de fond privind respingerea excepției

inadmisibilității acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.C.L.,

împotriva sentinței nr. 195/F-CONT din 11 noiembrie 2009 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată.

Admite în parte acțiunea

reclamantei. Anulează actul din 24 februarie 2009 emis de autoritatea

pârâtă.

Respinge celelalte capete de cerere.

Menține dispoziția privind

respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2010.