ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 450/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 927, pronunțată la data de 25 februarie 2010, Tribunalul Comercial Cluj a respins cererea formulată de reclamanții C.E. și C.V., în contradictoriu cu pârâta SC G. Cluj SRL și a obligat pe reclamanți, în solidar, să plătească acesteia suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Spre a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții nu au dovedit că pârâta desfășoară o activitate ilicită, aceasta îndeplinind toate cerințele prevăzute de lege pentru înregistrarea sa și pentru realizarea scopului pentru care a fost înființată, scop realizat în conformitate cu obiectul de activitate menționat în cuprinsul certificatului de înregistrare.

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 97, pronunțată la data de 6 septembrie 2010, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului pe care au schimbat-o, în tot, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanți și dispunerii încetării activității prejudiciabile descrisă de codul CAEN 2222 de către societatea pârâtă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prima instanță, calificând activitatea desfășurată de pârâtă ca fiind una licită prin raportare la împrejurarea că a fost autorizată de autoritățile publice competente, fără a analiza activitatea desfășurată subsecvent momentului autorizării, ce s-a dovedit a fi vătămătoare, demonstrează o greșită apreciere a stării de fapt și a dispozițiilor legale incidente.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs intimata-pârâtă SC G. Cluj SRL criticând, în esență, interpretarea eronată, superficială a probelor administrate. Intimata a invocat, prin întâmpinare, excepția nulității recursului, arătând că această cerere nu cuprinde motive de nelegalitate ci doar critici de netemeinicie legate de interpretarea probelor în stabilirea stării de fapt, apreciind, pe fondul cauzei, ca fiind legală și temeinică decizia atacată. Este de observat că, deși a invocat în susținerea recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta nu a dezvoltat acest motiv conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., și nu a precizat relevanța criticilor aduse deciziei atacate, față de cerințele art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. Așa fiind, cum casarea sau modificarea acestei hotărâri este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, constatând că recurenta nu s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică, care să inducă incidența art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica cererii sale de recurs evocata sancțiune. Având în vedere culpa procesuală a recurentei, Înalta Curte va dispune, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., ca aceasta să fie obligată să plătească intimaților cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat, pe care aceștia le-au efectuat în recurs, solicitate prin întâmpinare și dovedite prin înscrisurile depuse la dosar (filele 11; 15 – 16).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC G. CLUJ SRL Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 97/2010 din 6 septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimaților-reclamanți C.E. și C.V. suma de 248 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.