ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2757/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 7 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 8 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de reclamanta B.A.

în contradictoriu cu PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și, în consecință, a fost lămurită aplicarea dispozitivului sentinței nr. 8 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că prin aceasta pârâtul a fost obligat ca, la calcularea vechimii în magistratură a reclamantei, conform dispozițiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, să aibă în vedere și perioada 1 august 1974 -25 mai 1977, în care reclamanta a exercitat profesia de jurisconsult - actualmente reglementată ca profesie de „consilier juridic". Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1075/42/2009/al, reclamanta B.A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat pronunțarea unei hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 281 1 C. proc.

civ., prin care să se lămurească aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 8 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 1075/42/2009, în sensul de a menționa că termenul de consilier juridic este sinonim cu cel de jurisconsult. Instanța a reținut că prin sentința nr. 8 din 14 ianuarie 2010 Curtea de Apel Ploiești a admis cererea formulată de către reclamantă și a obligat pârâtul angajator ca, la calcularea vechimii în magistratură a reclamantei, să aibă în vedere și perioadele în care aceasta a exercitat profesia de consilier juridic sau avocat. Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia I.C.C.J. – S.C.A.F. nr. 4165 din 7 octombrie 2010, prin care s-a respins recursul declarat de către pârât, ca nefondat.

Reclamanta a solicitat pârâtului să execute sentința menționată anterior, ocazie cu care acesta i-a comunicat adeverința nr. 2531 din 5 ianuarie 2011, în care s-a stabilit vechimea în magistratură a reclamantei luându-se în calul perioadele în care aceasta a îndeplinit funcțiile de procuror, judecător, judecător financiar și avocat, fără însă să aibă în vedere perioada 1 august 1974 – 25 mai 1977, în care aceasta a îndeplinit profesia de jurisconsult. Curtea reține că în sentința a cărei lămurire s-a solicitat, cât și în decizia prin care aceasta a rămas irevocabilă, se face referire la profesia de „consilier juridic", respectiv la obligația pârâtului de a lua în calcul perioada în care reclamanta a exercitat această funcție.

Curtea reține că profesia de Jurisconsult" a fost reglementată de dispozițiile Decretului nr. 143/1955, decret care a fost abrogat expres prin dispozițiile art. 27 din Legea nr. 514/2003. Totodată, în cadrul dispozițiilor tranzitorii ale Legii nr. 514/2003 [art. 24 alin. (2)] s-a prevăzut expres faptul că „în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritățile publice, instituțiile și toate celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de prezenta lege în încadrarea și stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care îi au numiți sau angajați în slujba lor". Așadar, odată cu intrarea în vigoare a legii precizate, profesia de jurisconsult a fost înlocuită cu cea de consilier juridic, foștii jurisconsulți fiind transformați, ope legis, în consilieri juridici.

Ca urmare, este firesc si logic ca statutul unui astfel de consilier juridic sa fie similar celui anterior, de jurisconsult, mai ales că atribuțiile desfășurate în cele două perioade sunt identice, Legea nr. 514/2003 nestabilind expressis verbis atribuții diferite față de cele exercitate de jurisconsult.

În plus, Curtea reține că din considerentele sentinței nr. 8/2010, ca si din cele ale deciziei nr. 4165 din 7 octombrie 2010, rezultă indubitabil faptul că instanțele de judecată au considerat că trebuie avute în vedere, la calculul vechimii în magistratură a reclamantei, și perioada în care aceasta a exercitat profesia de consilier juridic/jurisconsult, perioadă ce a fost precizată expres ca fiind 1 august 1974-25 mai 1977. Or, chiar dacă ar fi reținut existența unei discordanțe în ce privește terminologia utilizată de instanță (profesia de „consilier juridic", în loc de „jurisconsult"), Curtea consideră că pârâtul tot ar fi trebuit să valorifice perioada precizată, câtă vreme aceasta a fost indicată expres de cele două instanțe, astfel că refuzul său este nejustificat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică. Recurentul a arătat că în mod greșit a fost lămurită aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 8 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 1075/42/2009, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat recunoașterea ca vechime în magistratură numai a perioadelor de consilier juridic și avocat, fără să fie precizat și termenul de jurisconsult, care se apreciază că este o cerere nouă cu care instanța nu a fost investită inițial în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează: Având în vedere înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte a constatat că în mod greșit recurentul nu a avut în vedere întreaga perioadă în care reclamanta a exercitat funcția juridică arătată, indiferent de denumirea avută conform legii, jurisconsult ori consilier juridic, întrucât modificările legislative cu privire la denumire nu pot afecta vechimea în magistratură arătată în dispozițiile Legii privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

Înalta Curte a constatat că în mod corect a interpretat istorico-teleologic legea instanța de fond și a lămurit aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 8 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 1075/42/2009. Nu poate fi acceptat nici argumentul recurentului în sensul că reclamanta nu s-a referit expres la funcția de jurisconsult în cererea introductivă, întrucât reclamanta a utilizat termenul actual al legii, dar a arătat întreaga perioadă în care a exercitat funcția respectivă, incluzând-o și pe cea în care a exercitat funcția de jurisconsult. Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva încheierii din 7 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2011.