ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2757/2011

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin

încheierea de ședință din data de 7 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești a

fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 8 din 14

ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de reclamanta B.A.

în contradictoriu cu PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

și, în consecință, a fost lămurită aplicarea dispozitivului sentinței nr. 8 din

14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

în sensul că prin aceasta pârâtul a fost obligat ca, la calcularea vechimii în

magistratură a reclamantei, conform dispozițiilor art. 82 alin. (2) din Legea

nr. 303/2004, să aibă în vedere și perioada 1 august 1974 -25 mai 1977, în care

reclamanta a exercitat profesia de jurisconsult - actualmente reglementată ca

profesie de „consilier juridic".

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe

rolul acestei instanțe sub nr. 1075/42/2009/al, reclamanta B.A., în

contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, a solicitat pronunțarea unei hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ., prin care să se lămurească aplicarea dispozitivului sentinței

civile nr. 8 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești

în dosarul nr. 1075/42/2009, în sensul de a menționa că termenul de consilier

juridic este sinonim cu cel de jurisconsult.

Instanța a

reținut că prin sentința nr. 8 din 14 ianuarie 2010 Curtea de Apel Ploiești a admis

cererea formulată de către reclamantă și a obligat pârâtul angajator ca, la

calcularea vechimii în magistratură a reclamantei, să aibă în vedere și

perioadele în care aceasta a exercitat profesia de consilier juridic sau

avocat.

Această

sentință a rămas irevocabilă prin decizia I.C.C.J. – S.C.A.F. nr. 4165 din 7

octombrie 2010, prin care s-a respins recursul declarat de către pârât, ca

nefondat.

Reclamanta a

solicitat pârâtului să execute sentința menționată anterior, ocazie cu care

acesta i-a comunicat adeverința nr. 2531 din 5 ianuarie 2011, în care s-a

stabilit vechimea în magistratură a reclamantei luându-se în calul perioadele

în care aceasta a îndeplinit funcțiile de procuror, judecător, judecător

financiar și avocat, fără însă să aibă în vedere perioada 1 august 1974 – 25

mai 1977, în care aceasta a îndeplinit profesia de jurisconsult.

Curtea reține

că în sentința a cărei lămurire s-a solicitat, cât și în decizia prin care

aceasta a rămas irevocabilă, se face referire la profesia de „consilier juridic",

respectiv la obligația pârâtului de a lua în calcul perioada în care reclamanta

a exercitat această funcție.

Curtea reține

că profesia de Jurisconsult" a fost reglementată de dispozițiile

Decretului nr. 143/1955, decret care a fost abrogat expres prin dispozițiile

art. 27 din Legea nr. 514/2003.

Totodată, în

cadrul dispozițiilor tranzitorii ale Legii nr. 514/2003 [art. 24 alin. (2)] s-a

prevăzut expres faptul că „în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a

prezentei legi, autoritățile publice, instituțiile și toate celelalte

persoane juridice de drept public sau privat vor

opera modificările prevăzute de

prezenta lege în încadrarea și

stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe

care îi au numiți sau angajați în slujba lor".

Așadar, odată

cu intrarea în vigoare a legii precizate, profesia de

jurisconsult a fost înlocuită cu cea de consilier juridic, foștii

jurisconsulți fiind

transformați, ope legis, în consilieri juridici. Ca

urmare, este firesc si logic ca statutul unui astfel de consilier juridic sa fie

similar celui anterior, de jurisconsult, mai ales că atribuțiile desfășurate în

cele două perioade sunt identice, Legea nr. 514/2003 nestabilind

expressis

verbis

atribuții diferite față de cele exercitate de jurisconsult.

În plus,

Curtea reține că din considerentele sentinței nr. 8/2010, ca si din cele ale

deciziei nr. 4165 din 7 octombrie 2010, rezultă indubitabil faptul că

instanțele de judecată au considerat că trebuie avute în vedere, la calculul

vechimii în magistratură a reclamantei, și perioada în care aceasta a exercitat

profesia de consilier juridic/jurisconsult, perioadă ce a fost precizată expres

ca fiind 1 august 1974-25 mai 1977.

Or, chiar dacă

ar fi reținut existența unei discordanțe în ce privește terminologia utilizată

de instanță (profesia de „consilier juridic", în loc de

„jurisconsult"), Curtea consideră că pârâtul tot ar fi trebuit să

valorifice perioada precizată, câtă vreme aceasta a fost indicată expres de

cele două instanțe, astfel că refuzul său este nejustificat.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând soluția instanței de fond

ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a arătat că în mod greșit a fost

lămurită aplicarea dispozitivului

sentinței civile nr. 8 din 14 ianuarie

2010 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 1075/42/2009,

întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat

recunoașterea ca vechime în magistratură numai a perioadelor de consilier

juridic și avocat, fără să fie precizat și termenul de jurisconsult, care se

apreciază că este o cerere nouă cu care instanța nu a fost investită inițial în

cauză.

Înalta Curte

de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Având în

vedere înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte a constatat că în mod greșit

recurentul nu a avut în vedere întreaga perioadă în care reclamanta a exercitat

funcția juridică arătată, indiferent de denumirea avută conform legii,

jurisconsult ori consilier juridic, întrucât modificările legislative cu

privire la denumire nu pot afecta vechimea în magistratură arătată în

dispozițiile Legii privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

Înalta Curte a

constatat că în mod corect a interpretat istorico-teleologic legea instanța de

fond și a lămurit aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 8 din 14

ianuarie 2010 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.

1075/42/2009.

Nu poate fi

acceptat nici argumentul recurentului în sensul că reclamanta nu s-a referit

expres la funcția de jurisconsult în cererea introductivă, întrucât reclamanta

a utilizat termenul actual al legii, dar a arătat întreaga perioadă în care a

exercitat funcția respectivă, incluzând-o și pe cea în care a exercitat funcția

de jurisconsult.

Pentru aceste

considerente, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a hotărârii

instanței de fond, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge

recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge

recursul formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva încheierii din 7 martie 2011 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 mai 2011.