ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1346/2011

Deliberând asupra cererii de

revizuire de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele :

Prin decizia nr. 2954 din 28

septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, s-au admis recursurile declarate de reclamanta SC O.F. SRL DRĂGĂȘANI

și de pârâtul R.I. împotriva deciziei nr. 5 AC din 27 ianuarie 2010 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ fiscal, s-a

modificat în parte decizia atacată în sensul că s-a desființat în parte

sentința nr. 1273 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea și s-a trimis

cauza pentru rejudecare față de pârâtul O.C., fiind menținute restul

dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei decizii a formulat

revizuire O.C. solicitând admiterea cererii de revizuire respingerea ambelor

recursuri ca neîntemeiate și menținerea în totalitate a deciziei recurate.

Revizuientul apreciază că în speță

sunt incidente motivele de revizuire reglementate de art. 322 pct. 2, 5 C.

proc. civ. invocând următoarele critici, în ordinea temeiurilor de drept

indicate: art. 322 pct. 2 C. proc. civ.: instanța de recurs s-a pronunțat

asupra unor lucruri care nu s-au cerut prin motivele de recurs iar pe de altă

parte a omis să se pronunțe asupra tuturor apărărilor pe care actualul

revizuent le-a invocat prin concluziile scrise. În acest sens, arată

revizuientul, că deși recurenta – reclamantă SC O.F. SRL a solicitat expres ca

instanța de recurs să constate că nu s-au administrat probe pe aspectul

ratificării mandatului, instanța de recurs s-a pronunțat asupra fondului

chestiunii reținând în mod contradictoriu pe de o parte că mandatul a fost

conferit prin procura judiciară nr. 1572/2006, situație în care se pune

problema unui mandat expres reglementat de art. 1533 alin. (2) și art. 1535 C.

civ., iar pe de altă parte că în speță ar opera instituția ratificării

consacrată de prevederile art. 1546 C. civ., cele două tipuri de mandat

excluzându-se dat fiind faptul că au domenii de aplicare total diferite.

Mai arată revizuientul că instanța

de recurs a distorsionat sensul apărării făcute de revizuient cu privire la

recunoașterea actelor încheiate de recurent.

Revizuientul subsumează aceluiași

temei de drept și critica privind omisiunea instanței de recurs de a realiza o

analiză efectivă a apărărilor și excepțiilor invocate de această parte în

apărare, ceea ce în opinia sa ar echivala cu o nepronunțare asupra unor

chestiuni de fapt și de drept incidente în speță.

Arată revizuientul în continuarea

acestei critici că nemotivarea, sub acest aspect, a deciziei pronunțate în

recurs ar fi de natură să îi încalce dreptul la un proces echitabil consacrat

de art. 6 CEDO.

Criticile pe care revizuientul și le

subsumează și le subsumează art. 322 pct. 5 C. proc. civ. vizează, pe de o

parte, faptul că instanța de recurs este în eroare întrucât face confuzie între

mandatul de drept substanțial pentru încheierea contractului de vânzare –

cumpărare cu mandatul de drept procesual pentru primirea actelor de procedură

în cadrul procedurii concilierii prealabile, iar pe de alta că soluția

pronunțată în recurs încalcă principiul disponibilității față de faptul că

răspunde unei critici neinvocate, respectiv cea a aplicabilității art. 1534 C.

civ.

Înalta Curte examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, constată că cererea de revizuire este

nefondată pentru motivele ce se vor arăta.

Referitor la criticile subsumate de

revizuient dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ. acestea nu pot fi

primite întrucât din examinarea coroborată a motivelor de recurs și a

considerentelor deciziei atacate rezultă cu evidență că instanța de recurs s-a

pronunțat numai în limitele controlului de legalitate impuse de recurenți prin

criticile antamate.

Prin modul în care sunt formulate

motivele de revizuire subsumate dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. tind să

repună în discuție analiza pe fond a motivelor de recurs și apărările pe care

această parte le-a formulat prin concluziile scrise din recurs fapt interzis de

dispozițiile art. 322 C. proc. civ. care prevăd expres și limitativ motivele

pentru care poate fi promovată o revizuire.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs când evocă

fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri

doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau

dacă s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a

cărei revizuire se cere.

Lecturând criticile subsumate

acestui text de lege Înalta Curte constată că acestea sunt improprii temeiul de

drept invocat, neputând fi astfel analizate în forma și conținutul propuse de

revizuient.

În considerarea celor ce preced

Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de

revizuientul O.C. de revizuire a deciziei nr. 2954 din 28 septembrie 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2011.