ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1346/2011

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin decizia nr. 2954 din 28 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-au admis recursurile declarate de reclamanta SC O.F. SRL DRĂGĂȘANI și de pârâtul R.I. împotriva deciziei nr. 5 AC din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ fiscal, s-a modificat în parte decizia atacată în sensul că s-a desființat în parte sentința nr. 1273 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea și s-a trimis cauza pentru rejudecare față de pârâtul O.C., fiind menținute restul dispozițiilor sentinței. Împotriva acestei decizii a formulat revizuire O.C.

solicitând admiterea cererii de revizuire respingerea ambelor recursuri ca neîntemeiate și menținerea în totalitate a deciziei recurate. Revizuientul apreciază că în speță sunt incidente motivele de revizuire reglementate de art. 322 pct. 2, 5 C. proc. civ. invocând următoarele critici, în ordinea temeiurilor de drept indicate: art. 322 pct. 2 C. proc. civ.: instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut prin motivele de recurs iar pe de altă parte a omis să se pronunțe asupra tuturor apărărilor pe care actualul revizuent le-a invocat prin concluziile scrise. În acest sens, arată revizuientul, că deși recurenta – reclamantă SC O.F.

SRL a solicitat expres ca instanța de recurs să constate că nu s-au administrat probe pe aspectul ratificării mandatului, instanța de recurs s-a pronunțat asupra fondului chestiunii reținând în mod contradictoriu pe de o parte că mandatul a fost conferit prin procura judiciară nr. 1572/2006, situație în care se pune problema unui mandat expres reglementat de art. 1533 alin. (2) și art. 1535 C. civ., iar pe de altă parte că în speță ar opera instituția ratificării consacrată de prevederile art. 1546 C. civ., cele două tipuri de mandat excluzându-se dat fiind faptul că au domenii de aplicare total diferite. Mai arată revizuientul că instanța de recurs a distorsionat sensul apărării făcute de revizuient cu privire la recunoașterea actelor încheiate de recurent.

Revizuientul subsumează aceluiași temei de drept și critica privind omisiunea instanței de recurs de a realiza o analiză efectivă a apărărilor și excepțiilor invocate de această parte în apărare, ceea ce în opinia sa ar echivala cu o nepronunțare asupra unor chestiuni de fapt și de drept incidente în speță. Arată revizuientul în continuarea acestei critici că nemotivarea, sub acest aspect, a deciziei pronunțate în recurs ar fi de natură să îi încalce dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO. Criticile pe care revizuientul și le subsumează și le subsumează art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

vizează, pe de o parte, faptul că instanța de recurs este în eroare întrucât face confuzie între mandatul de drept substanțial pentru încheierea contractului de vânzare – cumpărare cu mandatul de drept procesual pentru primirea actelor de procedură în cadrul procedurii concilierii prealabile, iar pe de alta că soluția pronunțată în recurs încalcă principiul disponibilității față de faptul că răspunde unei critici neinvocate, respectiv cea a aplicabilității art. 1534 C. civ. Înalta Curte examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că cererea de revizuire este nefondată pentru motivele ce se vor arăta. Referitor la criticile subsumate de revizuient dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. acestea nu pot fi primite întrucât din examinarea coroborată a motivelor de recurs și a considerentelor deciziei atacate rezultă cu evidență că instanța de recurs s-a pronunțat numai în limitele controlului de legalitate impuse de recurenți prin criticile antamate. Prin modul în care sunt formulate motivele de revizuire subsumate dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. tind să repună în discuție analiza pe fond a motivelor de recurs și apărările pe care această parte le-a formulat prin concluziile scrise din recurs fapt interzis de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. care prevăd expres și limitativ motivele pentru care poate fi promovată o revizuire. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau dacă s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Lecturând criticile subsumate acestui text de lege Înalta Curte constată că acestea sunt improprii temeiul de drept invocat, neputând fi astfel analizate în forma și conținutul propuse de revizuient. În considerarea celor ce preced Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea formulată de revizuientul O.C. de revizuire a deciziei nr. 2954 din 28 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2011.