ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2008/2012

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, sub nr. 11447/3/2009 astfel cum a fost precizată,

contestatorul C.D. în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI

BUCUREȘTI a formulat contestație împotriva deciziilor de pensionare nr. 147754

din 22 ianuarie 2009, nr. 147754 din 09 aprilie 2009, nr. 147754 din 06 martie 2009.

nr. 147754 din 19 februarie 2009 și nr. 147754 din 09 martie 2009, solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea

deciziilor contestate și emiterea unei noi decizii, obligarea intimatei la

plata diferențelor de pensie rezultate din executarea sentinței civile nr. 1980

din 07 martie 2008 a Tribunalului București și obligarea pârâtei la plata

daunelor morale, obligarea la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea

încasată pe perioada 01 februarie 2009-31 mai 2009, precum și la plata dobânzii

legale calculate la aceste diferențe.

Prin sentința

civilă nr. 7444 din 21 octombrie 2010, Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins capătul de cerere având ca

obiect obligarea intimatei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și

pensia încasată în perioada 01 iulie 2007 - la zi în temeiul sentinței civile

nr. 1980 din 07 martie 2008 pronunțate de Tribunalul București, ca inadmisibil;

a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul C.D. în contradictoriu cu

intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI; a respins ca rămase fără

obiect contestațiile împotriva deciziilor nr. 147754 din 22 ianuarie 2009 și

nr. 147754 din 19 februarie 2009; a anulat decizia nr. 147754 din 09 aprilie

2009 emisă de intimată; a respins ca neîntemeiate contestațiile formulate

împotriva deciziilor nr. 147754 din06 martie 2009, nr. 147754 din 09 martie 2009;

a respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata

daunelor morale, la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată

pe perioada 01 februarie 2009-31 mai 2009, precum și la plata dobânzii legale

calculate la aceste diferențe, ca neîntemeiate.

În termen

legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat

recurentul-contestator C.D., formulând totodată cerere de sesizare a Curții

Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 78 alin.

(2) din O.G. nr. 100/art. II în raport de prevederile art. 16 din Constituție.

În susținerea

cererii de sesizare a CCR a arătat că O.U.G. nr. 100/2008 a fost modificată

prin O.U.G. nr. 209/2008, pentru a se pune în acord cu prevederile Legii nr.

218/2008, iar prin O.U.G. nr. 209/2008 se acordă drepturile cuvenite

pensionarilor începând cu luna ianuarie 2011. A mai susținut

recurentul-reclamant că art. 169 din Legea nr. 263/2010 se aplică începând cu

luna ianuarie 2011 și că actul normativ nu mai face discriminarea împărțirii

pensionarilor în două categorii.

Totodată, a

arătat că art. 169 desființează noțiunea de „fiecare an de spor",

prevăzând majorarea punctajelor anuale realizate în perioadele desfășurate și

că prin decizia nr. 147754 din 19 februarie 2009 a beneficiat de un punctaj

discriminatoriu de 0,0102 puncte pentru perioada 1985-1990, în loc de 0,041167

punct, cât i s-ar fi cuvenit în mod real, ca urmare a aplicării dispozițiilor

O.U.G. nr. 100/2008.

De asemenea, a

dezvoltat și o serie amplă de critici referitoare la soluția fondului cererii.

Prin decizia

civilă nr. 6382 din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a

respins ca nefondat, în mod irevocabil recursul declarat de contestatorul C.D.

împotriva sentinței civile nr. 7444 din 21 octombrie 2010, pronunțate de

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

și a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva

deciziei susmenționate a declarat recurs la data 23 noiembrie 2011 orele 11,30,

recurentul - contestator C.D., solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate în sensul admiterii cererii de sesizare a instanței de

contencios constituțional și înaintarea dosarului cauzei în vederea

soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. art. 78

2

din Legea nr. 19/2000, introdus prin Legea nr. 218/2008, în raport de

dispozițiile art. 16 din Constituția României.

Având în

vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., care prevăd în primul aliniat că,

instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra

celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului,

Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității declarării

recursului, invocată din oficiu, astfel că, analizând actele și lucrările

dosarului din perspectiva regularității declarării recursului, reține

următoarele:

Dispozițiile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 147/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, prevăd că această instanță decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia și că, "

dacă excepția este inadmisibilă," ... "instanța va respinge printr-o

încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale"...

încheierea putând fi "atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară,

în termen de 48 de ore de la pronunțare."

Din actele și

lucrările dosarului, rezultă că, decizia civilă nr. 6382 a fost pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 19 octombrie 2011, recurentul

- contestator C.D. fiind prezent la termenul de judecată, așa cum rezultă din

practicaua hotărârii atacate, astfel că, acesta a avut posibilitatea reală să

ia cunoștință de soluția instanței de la chiar momentul pronunțării.

Calculând

termenul de recurs cu respectarea prevederilor dispozițiilor art. 104 raportate

la art. 101 alin. (2) C. proc. civ., și a celor anterior expuse, Înalta Curte

constată că, termenul special de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din

Legea nr. 147/1992 pentru exercitarea căii extraordinare de atac în speță, a

început să curgă de la ora 0 a zilei de 20 octombrie 2011 și s-a împlinit la

orele 24 ale zilei de 24 octombrie 2011.

Conform

declarației de recurs aflate la fila 2 dosar, Înalta Curte constată că

recurentul - contestator a formulat calea de atac extraordinară și a

înregistrat-o pe rolul Curții de Apel la data de 23 noiembrie 2011 orele 11,30,

cu depășirea termenului legal anterior menționat cu aproximativ o lună.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească

actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau

judecător.

Termenul de

recurs, având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit art.

103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea părții din dreptul de a exercita această

cale de atac, afară de cazul când, partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai presus de voința sa, excepția tardivității putând fi invocată

de orice parte interesată, precum și de instanță, din oficiu.

Față de cele

ce preced, se constată că, recursul contestatorului a fost declarat cu

depășirea termenului legal de 48 de ore menționat, și cum acesta nu a solicitat

repunerea în termen și nici nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea

actului procedural dintr-o împrejurare mai presus de voința lui, Înalta Curte

va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamantul C.D.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge ca

tardiv declarat recursul formulat de reclamantul C.D. împotriva deciziei civile

nr. 6382 din 19 octombrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

referitor la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a

Curții Constituționale privind neconstituționalitatea O.U.G. nr. 100/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2012.