ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 242/2016

Decizia nr. 242/2016

Asupra cauzei de față, prin raportare ia dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin recursul declarat la data de 5 octombrie 2015 împotriva Deciziei nr. 3450 din 2 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIl-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 3360 din 6 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, recurentul-reclamant a invocat faptul că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, urmare a faptului că i-a fost încălcat dreptul la pensie prevăzut de legislația în vigoare.

Solicită admiterea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 340 C. proc. civ. și arată că. își rezervă dreptul de a acționa Statul Român la C.E.D.O.

La data de 14 decembrie 2015, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alm.(3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 15 decembrie 2015, comunicarea raportului către părți pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 91-92 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului și intimatei C.L.P. sector 4 București, iar la data de 21 decembrie 2015, recurentul a depus punct de vedere prin care a arătat că recursul este admisibil.

La data de 14 ianuarie 2016, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 2 februarie 2016, în temeiul art- 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Litigiul de față este, ca natură juridică, un conflict de asigurări sociale.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București sub nr. 20089/4/2013, la data de 20 august 2013, reclamantul D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii sector 4, obligarea acesteia la plata tuturor drepturilor bănești ce i se cuvin în calitate de asigurat, daune morale de 100.000 lei și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 7479 din 11 septembrie 2014, a Judecătoriei sectorului 4, secția civilă, a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 3360 din 6 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că acțiunea de față, astfel cum a fost completată, a avut drept scop obligarea pârâtei să-i achite reclamantului pensia, retroactiv, din 23 mai 2003 până la data de 23 mai 2013, precum și daune morale, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultând că nu poate fi reținută culpa pârâtei pentru faptul că reclamantul nu a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă în perioada 23 mai 2003-23 mai 2013, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă, ca neântemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 3450 din 2 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond.

În sinteză, instanța de apel a reținut că nu sunt întemeiate eriticiie formulate de reclamant urmare a faptului că, la data de 23 mai 2003, reclamantul era pensionar de invaliditate, iar trecerea de la pensia de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă, se putea face numai Ia cererea acestuia, la împlinirea vârstei standard sau vârstei standard reduse conform legii pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă, în acest sens fiind dispozițiile art. 64 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la acea dată. Or, reclamantul și-a exprimat opțiunea de trecere la limită de vârstă prin cererile înregistrate la data de 17 octombrie 2011 și 17 decembrie 2012, acestea fiind respinse prin Decizia din 4 aprilie 2013, emisă de C.L.P. sector 4, cu privire la care nu s-a făcut dovada anulării acesteia printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Nu se poate reține, prin urmare, culpa pârâtei, motiv pentru care au fost respinse, ca neîntemeiate, și criticile privind acordarea de daune morale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, la data de 5 octombrie 2015.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013 „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (...) în cererile privind conflictele de munca și de asigurări sociale (...)."

Cum, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", hotărârea pronunțată de instanța de apel este definitivă și prin urmare, nu poate fi atacată cu recurs.

În concluzie, fiind vorba despre un litigiu de muncă, început la data 20 august 2013, Decizia civilă nr. 3450 din 2 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în apel, în litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În raport cu dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 3450 din 2 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIl -a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului,

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul deciarat de reciamantui D.M. împotriva Deciziei nr. 3450 din data de 2 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurăn sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțatăân ședință publică, astăzi 2 februarie 2016.