ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 244/2016

Decizia nr. 244/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc.

civ., constată următoarele: 1. Cererea de recurs Prin recursul declarat la data de 5 octombrie 2015 împotriva Deciziei civile nr. 741 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, prin care a fost respins apelul declarat împotriva încheierii din 15 iunie 2015 privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1146 din 23 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. xxx/86/2014, recurentul-reclamant a reiterat cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1146 din 23 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava, solicitând ca dispozitivul sentinței sus-menționate să fie completat eu mențiunea acordării salariilor indexate majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi salariaie, începând cu data de 10 decembrie 2013, până la reintegrarea efectivă a contestatorului într-o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale sau funcției deținute anterior.

La data de 14 decembrie 2015, s-a procedai la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport eonsiatându-se că. recursul nu este admisibil. Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 15 decembrie 2015, comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 23-24 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului și intimatei SC A. SA, fără ca părțile să fi depus punct de vedere la raport.

La data de 14 ianuarie 2016, constatându-se că se poate trece Ia examinarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 2 februarie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. 2. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Litigiul de față este, ca natură juridică, un conflict de muncă.

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, la data de 19 mai 2015 și înregistrată sub nr. xxx/86/2014, reclamantul B. a solicitat lămurirea și completarea dispozitivului sentinței civile nr, 1146 din 23 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. xxx/86/2014, în sensul de a preciza data de la care pârâta SC A. SA este obligată să-i plătească despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat al acesteia până la reintegrare. În motivare, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 1146/2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a dispus anularea Deciziei nr. 5 din 20 ianuarie 2014, emisă de pârâtă, motiv pentru care despăgubirile de care ar fi beneficiat curg de la data 10 decembrie 2013, până la reintegrare.

A mai precizat că pârâta nu a respectat dispozițiile sentinței mai sus amintite, astfel ea a fost nevoit să se adreseze unui executor judecătoresc pentru a solicita punerea în executare a hotărârii judecătorești, însă acesta i-a solicitat să facă dovada clară a datei de la care trebuie să execute despăgubirile salariaîe până la reintegrare. Prin încheierea din data de 15 iunie 2015, Tribunalul Suceava a respins cererea având ca obiect „lămurire dispozitiv" formulată de către petentul B., privind dispozitivul sentinței civile nr. 1146 din 23 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. xxx/86/2014, în contradictoriu cu intimata SC A. SA, ca nefondată.

Tribunalul a reținut că prin sentința respectivă a fost admisă, în parte, cererea având ca obiect „contestație decizie de concediere", formulată de salariatul B., în sensul că s-a anulat Decizia de concediere nr. 5 din 20 octombrie 2014 emisă de intimata angajatoare SC A. SA, fiind obligată aceasta să-l reintegreze pe contestator în funcția deținută anterior sau într-o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale; a fost obligată intimata să-i plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul în calitate de salariat. Această sentință a rămas definitivă prin Decizia Curții de Apel Suceava nr. 643 din 22 octombrie 2014, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul intimatei SC A. SA.

În sinteză, tribunalul a reținut că dispozitivul sentinței a cărei lămurire se solicită este clar și neechivoc, intimata datorând despăgubiri salariale contestatorului, calculate de la data emiterii deciziei de concediere și până la data reîncadrării efective a salariatului. Se înțelege că angajatorul va fi obligat să acorde nu numai remunerația pierdută datorată concedierii neiegale, dar și toate sarcinile de plată către bugetul de stat și bugetul asigurărilor de stat, Prin Decizia nr. 741 din 7 octombrie 201 5, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. xxx/39/2015, a fost respins, ca nefondat, recursul îndreptat împotriva încheierii din data de 15 iunie 2015, privind dispozitivul sentinței nr. 1146 din 23 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava.

Instanța a reținut, în rezumat, că drepturile de care a fost deposedat reclamantul prin actul constatat nelegal de către instanța de judecată, sunt practic saiariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat partea, de la data concedierii, respectiv de la data de 20 ianuarie 2014, aceasta fiind data de la care a produs efecte decizia anulată de instanța de judecată. Or, pretinsele drepturi salariale, aferente unei perioade anterioare datei de la care a intervenit încetarea contractului individual de muncă, nu pot fi analizate și eventual acordate într-un litigiu care a avut ca obiect controlul și sancționarea concedierii nelegale, în ipoteză contrară ajungându-se nu la modificarea hotărârii, iar nu la explicitarea acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul la data de 5 octombrie 2015. Înalta Curte constată că prin decizia atacată a fost soluționat apelul declarat de reclamant împotriva încheierii prin care a fost soluționată cererea, întemeiată de dispozițiile art. 443 C. proc. civ., privind lămurirea dispozitivului unei hotărârii pronunțate, în fond, de instanța de litigii de muncă. Potrivit art. 446 C. proc. civ. încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea." De asemenea, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., publicată în M. Of.

din data de 12 februarie 2013, prevede că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi șt până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (...) în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)." Cum, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", hotărârea pronunțată de instanța de apel este definitivă și prin urmare, nu poate fi atacată cu recurs. În concluzie, față de cele de mai sus, fiind vorba despre un litigiu având ca obiect cererea de lămurire a dispozitivului unei hotărâri pronunțate în soluționarea unui conflict de munca, început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, înregistrat pe rolul instanțelor în anul 2014, în temeiul dispozițiilor art. 446 C. proc.

civ. coroborat cu art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Decizia nr. 741 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apei Suceava, secția I civilă, în litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului. Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ. s presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În raport cu dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 741 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva Deciziei nr. 741 din data de 7 octombrie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2016.