ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 244/2016

Decizia nr. 244/2016

Asupra cauzei

de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată

următoarele:

1.

Cererea de recurs

Prin recursul declarat la data de

5 octombrie 2015 împotriva Deciziei civile

nr. 741 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă,

prin care a fost respins apelul declarat împotriva încheierii din 15 iunie 2015

privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1146 din 23 iunie 2014,

pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. xxx/86/2014, recurentul-reclamant

a reiterat cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1146 din

23 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava, solicitând ca dispozitivul

sentinței sus-menționate să fie completat eu mențiunea acordării salariilor

indexate majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi salariaie,

începând cu data de 10 decembrie 2013, până la reintegrarea efectivă a

contestatorului într-o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale sau

funcției deținute anterior.

La data de 14 decembrie

2015, s-a procedai la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu

a recursului,

prin raport

eonsiatându-se că. recursul nu este admisibil.

Completul

de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3)

C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 15 decembrie 2015, comunicarea

raportului către părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum

prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele

23-24 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului a fost comunicat recurentului și intimatei SC A. SA, fără ca părțile

să fi depus punct de vedere la raport.

La data de 14 ianuarie 2016,

constatându-se că se poate trece Ia examinarea recursului, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru

judecarea recursului la data de 2 februarie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5)

C. proc. civ., fără citarea părților.

recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

Litigiul

de față este, ca natură juridică, un conflict de muncă.

Prin

cererea adresată Tribunalului Suceava, la data de 19 mai 2015 și înregistrată

sub nr. xxx/86/2014,

reclamantul

B. a solicitat lămurirea și completarea dispozitivului sentinței civile nr,

1146 din 23 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. xxx/86/2014,

în sensul de a preciza data de la care pârâta SC A. SA este obligată să-i

plătească despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate

și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat al

acesteia până la reintegrare.

În motivare,

reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 1146/2014 pronunțată de

Tribunalul Suceava, s-a dispus anularea Deciziei nr. 5 din 20 ianuarie 2014,

emisă de pârâtă, motiv pentru care despăgubirile de care ar fi beneficiat curg

de la data 10 decembrie 2013, până la reintegrare. A mai precizat că pârâta nu

a respectat dispozițiile sentinței mai sus amintite, astfel ea a fost nevoit să

se adreseze unui executor judecătoresc pentru a solicita punerea în executare a

hotărârii judecătorești, însă acesta i-a solicitat să facă dovada clară a datei

de la care trebuie să execute despăgubirile salariaîe până la reintegrare.

Prin

încheierea din data de 15 iunie 2015, Tribunalul Suceava a respins cererea

având ca obiect „lămurire dispozitiv"

formulată de către petentul B., privind dispozitivul

sentinței civile nr. 1146 din 23 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în

Dosar nr. xxx/86/2014, în contradictoriu cu intimata SC A. SA, ca nefondată.

Tribunalul a

reținut că prin sentința respectivă a fost admisă, în parte, cererea având ca

obiect „contestație decizie de concediere", formulată de salariatul B., în

sensul că s-a anulat Decizia de concediere nr. 5 din 20 octombrie 2014 emisă de

intimata angajatoare SC A. SA, fiind obligată aceasta să-l reintegreze pe

contestator în funcția deținută anterior sau într-o funcție corespunzătoare

pregătirii sale profesionale; a fost obligată intimata să-i plătească

contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate

și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul în calitate de

salariat.

Această

sentință a rămas definitivă prin Decizia Curții de Apel Suceava nr. 643 din 22

octombrie 2014, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul intimatei SC A. SA.

În sinteză,

tribunalul a reținut că dispozitivul sentinței a cărei lămurire se solicită

este clar și neechivoc, intimata datorând despăgubiri salariale

contestatorului, calculate de la data emiterii deciziei de concediere și până

la data reîncadrării efective a salariatului. Se înțelege că angajatorul va fi

obligat să acorde nu numai remunerația pierdută datorată concedierii neiegale,

dar și toate sarcinile de plată către bugetul de stat și bugetul asigurărilor

de stat,

Prin Decizia

nr. 741 din 7 octombrie 201

5,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. xxx/39/2015,

a fost respins, ca nefondat, recursul îndreptat împotriva încheierii din data

de 15 iunie 2015, privind dispozitivul sentinței nr. 1146 din 23 iunie 2014,

pronunțată de Tribunalul Suceava.

Instanța

a reținut, în rezumat, că drepturile de care a fost deposedat reclamantul prin

actul constatat nelegal de către instanța de judecată, sunt practic saiariile

și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat partea, de la data concedierii,

respectiv de la data de 20 ianuarie 2014, aceasta fiind data de la care a

produs efecte decizia anulată de instanța de judecată. Or, pretinsele drepturi

salariale, aferente unei perioade anterioare datei de la care a intervenit

încetarea contractului individual de muncă, nu pot fi analizate și eventual

acordate într-un litigiu care a avut ca obiect controlul și sancționarea

concedierii nelegale, în ipoteză contrară ajungându-se nu la modificarea

hotărârii, iar nu la explicitarea acesteia.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul la data de 5 octombrie 2015.

Înalta Curte

constată că prin decizia atacată a fost soluționat apelul declarat de reclamant

împotriva încheierii prin care a fost soluționată cererea, întemeiată de

dispozițiile art. 443 C. proc. civ., privind lămurirea dispozitivului unei

hotărârii pronunțate, în fond, de instanța de litigii de muncă.

Potrivit art. 446

C. proc. civ. încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și

hotărârea pronunțată potrivit art. 444, sunt supuse acelorași căi de atac ca și

hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea

sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea."

De

asemenea, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., publicată în M. Of.

din data de 12 februarie 2013, prevede că, în procesele pornite începând cu

data intrării în vigoare a prezentei legi șt până la data de 31 decembrie 2015,

nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (...) în cererile privind

conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)."

Cum, în

temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele

date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", hotărârea

pronunțată de instanța de apel este definitivă și prin urmare, nu poate fi

atacată cu recurs.

În concluzie,

față de cele de mai sus, fiind vorba despre un litigiu având ca obiect cererea

de lămurire a dispozitivului unei hotărâri pronunțate în soluționarea unui

conflict de munca, început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013,

înregistrat pe rolul instanțelor în anul 2014, în temeiul dispozițiilor art. 446

C. proc. civ. coroborat cu art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Decizia nr. 741

din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apei Suceava, secția I civilă, în

litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a

recursului.

Principiul

legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ.

s

presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le

prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține

reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În raport cu

dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 741 din 7 octombrie

2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, nu este supusă

căii de atac a recursului.

Având în

vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul

formulat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva Deciziei nr. 741

din data de 7 octombrie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără cale

de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 februarie 2016.