ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4679/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1390din 27 octombrie 2009 Tribunalul Ialomița a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta M.P., având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurilor cu caracter politic la care a fost supus prin strămutarea din localitatea Moravița, județul Timiș și stabilirea domiciliului forțat în Bărăgan, județul Ialomița, cererea fiind formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că prevederile Legii 221/2009(art. 5) nu recunosc persoanelor care au fost supuse unor măsuri administrative cu caracter politic, dreptul la daune morale pentru prejudiciul suferit prin aplicarea acestor măsuri, acest drept fiind recunoscut exclusiv celor care au fost victimele unor condamnări cu caracter politic, așa cum sunt definite de dispozițiile art. 1 alin. (2) din acest normativ. Constatând că reclamanta nu a suferit o condamnare, ci doar a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

Prin decizia nr. 452 din 9 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul reclamantei și a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, reținând următoarele: Prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat acordarea de daune morale pentru prejudiciu suferit ca urmare a aplicări măsurilor administrative cu caracter politic, a strămutării și a stabilirii domiciliului forțat în Bărăgan, cererea fiind respinsă ca nefondată de către prima instanță, pe considerentul că prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 nu recunosc celor care au fost supuși măsurilor administrative decât dreptul la acordarea daunelor materiale, nu și la cele morale, acest drept fiind recunoscut exclusiv celor care au fost victimele unor condamnări cu caracter politic.

Prin O.U.G. nr. 62/2010, care a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2010(data publicării în Monitorul Oficial) s-au adus modificări Legii nr. 221/2009, în sensul că s-a recunoscut dreptul la acordarea daunelor morale și celor care au fost supuși măsurilor administrative, plafonând totodată cuantumul acestora la suma de 10 000 de Euro, în ipoteza în care reclamantul este cel căruia i s-au aplicat aceste măsuri abuzive. Prin dispozițiile art. 2 din acest act normativ s-a stabilit că prevederile Legii nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2010, sunt aplicabile și proceselor care nu au fost încă definitiv soluționate la data intrării în vigoare a ordonanței. Dând eficiență acestor dispoziții legale și constatând, prin raportare la prevederile art. 377 C. proc.

civ., că prezentul dosar nu era soluționat prin hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, Curtea a apreciat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 221/2009, așa cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2009. Pe cale de consecință, Curtea a considerat că, în raport de noul cadru legislativ, soluția primei instanțe de a respinge cererea de acordare a despăgubirilor exclusiv pe considerentul nerecunoașterii dreptului la daune morale pentru prejudiciul cauzat prin aplicarea măsurilor administrative cu caracter politic, echivalează cu necercetarea fondului cauzei, care atrage, potrivit dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., admiterea apelului și desființarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.

Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, dispune acordarea de despăgubiri doar pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare nu și, astfel cum este situația în speță, pentru cel determinat de măsurile administrative cu caracter politic, art. 1 și art. 3 din Legea nr. 221/2009 făcând distincție netă între cele două noțiuni juridice. Legea nu menționează în textul său că măsura administrativă cu caracter politic este asimilată condamnării cu caracter politic, distincție pe care nici interpretul nu trebuie să o facă.

Din această perspectivă, dar și pentru greșita interpretare și aplicare a O.U.G. nr. 62/2010, (de modificare și completare a Legii nr. 221/2009), au solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei instanței de apel în sensul menținerii hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Recursul nu este fondat. Contrar susținerilor recurentului-pârât, Legea nr. 221/2009 conferă dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral nu doar persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic, ci și celor care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic. Faptul că la lit. a) alin. (1) al art. 5 din Legea nr. 221/2009 se prevede acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare nu infirmă dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin măsuri administrative cu caracter politic.

Aceasta pentru că, astfel cum rezultă din conținutul său, alin. (1) al art. 5 din lege, deschide calea acțiunii în justiție pentru repararea prejudiciului suferit atât ca urmare a unor condamnări cu caracter politic, cât și ca urmare a unor măsuri administrative cu caracter politic, sens în care dispune că „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1998 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, …”. Prin urmare, categoriile de despăgubiri – morale și materiale – enumerate în continuare de textul enunțat [lit. a) și b)], nu pot fi înțelese decât ca vizând persoanele care au suferit oricare dintre măsurile cu caracter politic menționate la alin. (1), adică fie condamnări, fie măsuri administrative.

Nu poate fi primită interpretarea susținută de recurentul-pârât, în sensul că n-ar putea fi acordate despăgubiri decât pentru prejudiciul moral suferit printr-o condamnare cu caracter politic, nu și pentru cel suferit printr-o măsură administrativă cu caracter politic, întrucât ea ignoră sensul dispozițiilor legale enunțate și, în final, însăși rațiunea pentru care a fost adoptată Legea nr. 221/2009, de a asigura repararea prejudiciilor suferite de victimele regimului comunist, condamnate politic sau care au făcut obiectul unor măsuri cu caracter politic.

Pe de altă parte, a distinge între cele două categorii de măsuri cu caracter politic, sub aspectul naturii prejudiciului supus reparării - moral sau material, ar însemna crearea unui cadru juridic discriminatoriu pentru persoanele aflate în situații similare, întrucât atât condamnările cu caracter politic, cât și măsurile administrative cu caracter politic sunt măsuri abuzive ale regimului comunist, care au generat prejudicii morale și materiale celor care s-au împotrivit, sub diverse forme, regimului totalitar comunist. Prin urmare, recunoscând reclamantei dreptul la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurii administrative cu caracter politic prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 221/2009, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din această lege.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița împotriva deciziei nr. 452 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2011.