ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2556/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2556/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut
următoarele:
Hotărârea
instanței de apel
Prin Decizia nr. 864 din 20 noiembrie 2008,
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de
reclamanții M.I.E. și K.I.A. împotriva Sentinței civile nr. 715 din 21 aprilie
2008 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut că, față de art. 161 C. proc. civ., și față
de existența împuternicirii avocațiale atașate la cererea de chemare în
judecată, avocat L.P. avea calitatea de reprezentant al reclamanților.
Este adevărat că din
împuternicirea avocațială, care are efectele unui mandat, nu rezultă dreptul
avocatului de a semna cererea de chemare în judecată pentru reclamanți, dar la
fel de adevărat este că împuternicirea respectivă conferă avocatului calitatea
de reprezentant.
Sunt fără nicio
reflectare în realitatea scriptică aprecierile tribunalului conform cărora
procura dată de reclamanți avocatei a fost dată exclusiv pentru obținerea
restituirii în natură sau prin echivalent, și nu pentru introducerea acțiunii
în revendicare.
Prin Procura nr. 2707
din 30 octombrie 2007 reclamanții își însușesc inclusiv faptul semnării cererii
de chemare în judecată de către mandatar.
Recursul
2.1. Motive
Statul Român, prin
Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a
declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., criticile vizând următoarele aspecte:
Instanța de apel a
admis greșit apelul reclamanților pe considerentul că aceștia au împuternicit-o
pe doamna L.P. prin procură, fără să aibă în vedere că în cazul reprezentării
părții de către avocat, activitatea de reprezentare se determină în baza
contractului de asistență juridică încheiat între avocat și client.
În speță există doar
o împuternicire notarială care, într-adevăr era dată în faza procedurii
administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Nejustificarea
calității de reprezentant duce la anularea cererii.
În mod greșit s-a
considerat că cererea de chemare în judecată a fost legal semnată.
2.2. Analiza făcută
de instanța de recurs
Recursul nu este
întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 68
alin. (1) C. proc. civ., procura pentru exercițiul dreptului de chemare în
judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub
semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va
fi certificată potrivit legii avocaților.
În condițiile art.
131 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat din 25 septembrie 2004,
contractul de asistență juridică prevede în mod expres întinderea puterilor pe
care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează
față de terți prin împuternicirea avocațială.
Prima filă din
dosarul primei instanțe este împuternicirea avocațială nr. 332466 prin care, în
baza contractului de asistență juridică având același număr, reclamanții îi
împuterniceau pe mai mulți avocați, inclusiv pe L.P., să redacteze și să
introducă acțiuni și să îi reprezinte în instanță.
O dovadă în plus a
faptului că avocatul care a introdus și semnat cererea de chemare în judecată a
avut, încă de la momentul sesizării instanței, calitatea de reprezentant al
reclamanților, o constituie procura specială autentificată sub nr. 2707 din 30
octombrie 2007, și prin care reclamanții și-au însușit toate actele de
procedură săvârșite de avocat în cauză.
Drept urmare,
instanța de apel a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor privitoare la
reprezentarea prin mandatar avocat și a pronunțat o soluție legală atunci când
a reținut aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 161 C.
proc. civ.
Având în vedere cele
mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C.
proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat
recursul declarat de chematul în garanție Statul Român prin Ministerul
Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului
București împotriva Deciziei nr. 864 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 aprilie 2010.