ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2556/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin Decizia nr. 864 din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de reclamanții M.I.E. și K.I.A. împotriva Sentinței civile nr. 715 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, față de art. 161 C. proc. civ., și față de existența împuternicirii avocațiale atașate la cererea de chemare în judecată, avocat L.P. avea calitatea de reprezentant al reclamanților. Este adevărat că din împuternicirea avocațială, care are efectele unui mandat, nu rezultă dreptul avocatului de a semna cererea de chemare în judecată pentru reclamanți, dar la fel de adevărat este că împuternicirea respectivă conferă avocatului calitatea de reprezentant.

Sunt fără nicio reflectare în realitatea scriptică aprecierile tribunalului conform cărora procura dată de reclamanți avocatei a fost dată exclusiv pentru obținerea restituirii în natură sau prin echivalent, și nu pentru introducerea acțiunii în revendicare. Prin Procura nr. 2707 din 30 octombrie 2007 reclamanții își însușesc inclusiv faptul semnării cererii de chemare în judecată de către mandatar. 2. Recursul 2.1. Motive Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte: Instanța de apel a admis greșit apelul reclamanților pe considerentul că aceștia au împuternicit-o pe doamna L.P.

prin procură, fără să aibă în vedere că în cazul reprezentării părții de către avocat, activitatea de reprezentare se determină în baza contractului de asistență juridică încheiat între avocat și client. În speță există doar o împuternicire notarială care, într-adevăr era dată în faza procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001. Nejustificarea calității de reprezentant duce la anularea cererii. În mod greșit s-a considerat că cererea de chemare în judecată a fost legal semnată. 2.2. Analiza făcută de instanța de recurs Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Potrivit art. 68 alin. (1) C. proc. civ., procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.

În condițiile art. 131 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat din 25 septembrie 2004, contractul de asistență juridică prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială. Prima filă din dosarul primei instanțe este împuternicirea avocațială nr. 332466 prin care, în baza contractului de asistență juridică având același număr, reclamanții îi împuterniceau pe mai mulți avocați, inclusiv pe L.P., să redacteze și să introducă acțiuni și să îi reprezinte în instanță. O dovadă în plus a faptului că avocatul care a introdus și semnat cererea de chemare în judecată a avut, încă de la momentul sesizării instanței, calitatea de reprezentant al reclamanților, o constituie procura specială autentificată sub nr. 2707 din 30 octombrie 2007, și prin care reclamanții și-au însușit toate actele de procedură săvârșite de avocat în cauză.

Drept urmare, instanța de apel a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor privitoare la reprezentarea prin mandatar avocat și a pronunțat o soluție legală atunci când a reținut aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 161 C. proc. civ. Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva Deciziei nr. 864 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.