ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2019/2011

Camera de consiliu Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele: Reclamantul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu debitoarea SC G.N.C. A.T. SRL, creditor fiind SC T.L.I.F.N. SA autorizarea intrării executorilor judecătorești în încăperile ce reprezintă domiciliul, reședința sau sediul debitoarei, precum și în orice alte locuri în vederea executării titlurilor executorii din dosarul de executare 241/2010 al BEJ Asociați B. În motivare a arătat că dosarul de executare s-a format în baza titlului executor reprezentat de contractul de leasing financiar nr. 27678 din 4 martie 2008 încheiat între SC T.L.I.F.N.

SA (locator-creditor) și SC G.N.C. A.T. SRL (utilizator-debitor), creditoarea trebuind să ridice de la debitoare mai multe autoturisme, care au fost utilizate în sistem de leasing. Cum, în speță, titlul executor este un contract de leasing financiar și nu o hotărâre judecătorească, motivat de faptul că există pericolul sustragerii bunurilor de la urmărire s-a solicitat autorizarea intrării executorilor judecătorești în spațiile deținute de debitoare în vederea realizării procedurii de executare, în temeiul dispozițiilor art. 384 1 alin. (2) C. proc. civ. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr. 38 din 7 iunie 2010 a admis excepția, invocată din oficiu, de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a decide astfel Judecătoria Focșani a reținut incidente cauzei dispozițiile art. 969 C. civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, în raport de împrejurarea că prin art. 21.1 din contractul de leasing, ce reprezintă titlul executor, s-a stabilit că orice litigiu decurgând sau în legătură cu acest contract se va soluționa de către instanțele competente de la sediul locatorului, locator cu sediul în București, sectorul 1. Astfel învestită, Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 16877 din 2 septembrie 2010 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a acțiunii civile în favoarea Judecătoriei Focșani și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Considerentele acestei hotărâri au avut în vedere faptul că dispozițiile art. 384 1 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că în cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătorești, la cererea executorului judecătoresc, instanța de executare va putea da autorizarea demersurilor necesare în procedura executării. Totodată, potrivit dispoz. art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în speță cea de la sediul debitoarei. Judecătoria sectorului 1 București a apreciat că aceste norme sunt de ordine publică și nu se poate deroga de la ele.

Înalta Curte, urmează să constate că în cauză competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Focșani, pentru considerentele ce succed: Problema asupra căreia cele două instanțe au statuat în mod diferit este aceea dacă prorogarea convențională (voluntară) de competență, în temeiul unei înțelegeri a părților, poate interveni și în materia încuviințării de către instanță a executării silite. Este adevărat că potrivit contractului de leasing financiar nr. 27678 din 4 martie 2008, depus în copie la dosarul cauzei, se stabilește anticipat, prin dispoziția inserată în art. 21.1. al acestui contract, o clauză atributivă de competență, în favoarea instanțelor competente material de la sediul locatorului.

Potrivit dispozițiilor art. 969 C. civ., convenția părților are valoare de lege între părți, iar dispoz. art. 19 C. proc. civ. nu împiedică părțile să convină asupra instanței competente să soluționeze litigiul în pricinile privitoare la bunuri, cu anumite excepții pentru care legea instituie o competenta exclusivă. Dispozițiile art. 384 1 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că în cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătorești, la cererea executorului judecătoresc, instanța de executare va autoriza, prin hotărâre, intrarea în locurile menționate la alin. (1), respectiv în încăperile ce reprezintă domiciliul, reședința sau sediul unei persoane, precum și în orice alte locuri, cu consimțământul acesteia, iar în cazul de refuz, cu forța publică.

Calificarea instanței de executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind „judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel.” Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, ca instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererilor de încuviințare a executării, or acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea, loc care nu se confundă cu acela unde își are sediul organul de executare. În procedura executării silite, locul executării este acela unde se află bunurile supuse urmăririi,sau, în absența indicării de către creditor a locului unde se află bunurile debitorului asupra cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi cel de la domiciliul debitorului.

În acest context al analizei, se constată că și în cazul în care părțile au stabilit anticipat printr-o clauză compromisorie competența teritorială de soluționare a eventualelor litigii decurgând din executarea silită a obligațiilor lor contractuale, acestea nu pot invoca beneficiul unei astfel de opțiuni, întrucât numai legea poate determina o excepție de la regula instituită prin textele normative enunțate nu și convenția părților. Față de aceste considerente , Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2011.