ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2019/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2019/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Camera de consiliu
Deliberând asupra
conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:
Reclamantul Biroul Executorilor
Judecătorești Asociați B. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu
cu debitoarea SC G.N.C. A.T. SRL, creditor fiind SC T.L.I.F.N. SA autorizarea
intrării executorilor judecătorești în încăperile ce reprezintă domiciliul,
reședința sau sediul debitoarei, precum și în orice alte locuri în vederea
executării titlurilor executorii din dosarul de executare 241/2010 al BEJ
Asociați B.
În motivare a arătat că dosarul
de executare s-a format în baza titlului executor reprezentat de contractul de
leasing financiar nr. 27678 din 4 martie 2008 încheiat între SC T.L.I.F.N. SA
(locator-creditor) și SC G.N.C. A.T. SRL (utilizator-debitor), creditoarea
trebuind să ridice de la debitoare mai multe autoturisme, care au fost
utilizate în sistem de leasing.
Cum, în speță, titlul executor
este un contract de leasing financiar și nu o hotărâre judecătorească, motivat
de faptul că există pericolul sustragerii bunurilor de la urmărire s-a
solicitat autorizarea intrării executorilor judecătorești în spațiile deținute
de debitoare în vederea realizării procedurii de executare, în temeiul
dispozițiilor art. 384
1
alin. (2) C. proc. civ.
Învestită cu soluționarea cauzei,
Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr. 38 din 7 iunie 2010 a admis
excepția, invocată din oficiu, de necompetență teritorială a acestei instanțe
și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului
1 București.
Pentru a decide astfel
Judecătoria Focșani a reținut incidente cauzei dispozițiile art. 969 C. civ.,
potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile
contractante, în raport de împrejurarea că prin art. 21.1 din contractul de
leasing, ce reprezintă titlul executor, s-a stabilit că orice litigiu decurgând
sau în legătură cu acest contract se va soluționa de către instanțele
competente de la sediul locatorului, locator cu sediul în București, sectorul
1.
Astfel învestită, Judecătoria
sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 16877 din 2 septembrie 2010 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a acțiunii
civile în favoarea Judecătoriei Focșani și a dispus înaintarea dosarului la
Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului
negativ de competență.
Considerentele acestei hotărâri
au avut în vedere faptul că dispozițiile art. 384
1
alin. (2) C.
proc. civ. prevăd că în cazul altor titluri executorii decât hotărârile
judecătorești, la cererea executorului judecătoresc, instanța de executare va
putea da autorizarea demersurilor necesare în procedura executării.
Totodată, potrivit dispoz. art. 373
alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în
circumscripția căreia se va face executarea, în speță cea de la sediul
debitoarei.
Judecătoria sectorului 1
București a apreciat că aceste norme sunt de ordine publică și nu se poate
deroga de la ele.
Înalta Curte, urmează să constate
că în cauză competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Focșani, pentru
considerentele ce succed:
Problema asupra
căreia cele două instanțe au statuat în mod diferit este aceea dacă prorogarea
convențională (voluntară) de competență, în temeiul unei înțelegeri a părților,
poate interveni și în materia încuviințării de către instanță a executării
silite.
Este adevărat că potrivit
contractului de leasing financiar nr. 27678 din 4 martie 2008, depus în copie
la dosarul cauzei, se stabilește anticipat, prin dispoziția inserată în art. 21.1.
al acestui contract, o clauză atributivă de competență, în favoarea instanțelor
competente material de la sediul locatorului.
Potrivit dispozițiilor art. 969 C.
civ., convenția părților are valoare de lege între părți, iar dispoz. art. 19 C.
proc. civ. nu împiedică părțile să convină asupra instanței competente să
soluționeze litigiul în pricinile privitoare la bunuri, cu anumite excepții
pentru care legea instituie o competenta exclusivă.
Dispozițiile art. 384
1
alin.
(2) C. proc. civ. prevăd că în cazul altor titluri executorii decât hotărârile
judecătorești, la cererea executorului judecătoresc, instanța de executare va
autoriza, prin hotărâre, intrarea în locurile menționate la alin. (1),
respectiv în încăperile ce reprezintă domiciliul, reședința sau sediul unei
persoane, precum și în orice alte locuri, cu consimțământul acesteia, iar în cazul
de refuz, cu forța publică.
Calificarea instanței de
executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca
fiind „judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea
nu prevede altfel.”
Rezultă că locul executării
silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare,
ca instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererilor
de încuviințare a executării, or acest criteriu are în vedere locul unde se
realizează în mod efectiv executarea, loc care nu se confundă cu acela unde își
are sediul organul de executare.
În procedura executării silite,
locul executării este acela unde se află bunurile supuse urmăririi,sau, în
absența indicării de către creditor a locului unde se află bunurile debitorului
asupra cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi cel de la
domiciliul debitorului.
În acest context al
analizei, se constată că și în cazul în care părțile au stabilit anticipat
printr-o clauză compromisorie competența teritorială de soluționare a
eventualelor litigii decurgând din executarea silită a obligațiilor lor
contractuale, acestea nu pot invoca beneficiul unei astfel de opțiuni, întrucât
numai legea poate determina o excepție de la regula instituită prin textele
normative enunțate nu și convenția părților.
Față de aceste
considerente
,
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Focșani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 martie 2011.