ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.03.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2019/2011

HOTĂRÂRE
04.03.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2019/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Camera de consiliu

Deliberând asupra

conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Reclamantul Biroul Executorilor

Judecătorești Asociați B. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu

cu debitoarea SC G.N.C. A.T. SRL, creditor fiind SC T.L.I.F.N. SA autorizarea

intrării executorilor judecătorești în încăperile ce reprezintă domiciliul,

reședința sau sediul debitoarei, precum și în orice alte locuri în vederea

executării titlurilor executorii din dosarul de executare 241/2010 al BEJ

Asociați B.

În motivare a arătat că dosarul

de executare s-a format în baza titlului executor reprezentat de contractul de

leasing financiar nr. 27678 din 4 martie 2008 încheiat între SC T.L.I.F.N. SA

(locator-creditor) și SC G.N.C. A.T. SRL (utilizator-debitor), creditoarea

trebuind să ridice de la debitoare mai multe autoturisme, care au fost

utilizate în sistem de leasing.

Cum, în speță, titlul executor

este un contract de leasing financiar și nu o hotărâre judecătorească, motivat

de faptul că există pericolul sustragerii bunurilor de la urmărire s-a

solicitat autorizarea intrării executorilor judecătorești în spațiile deținute

de debitoare în vederea realizării procedurii de executare, în temeiul

dispozițiilor art. 384

1

alin. (2) C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea cauzei,

Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr. 38 din 7 iunie 2010 a admis

excepția, invocată din oficiu, de necompetență teritorială a acestei instanțe

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului

1 București.

Pentru a decide astfel

Judecătoria Focșani a reținut incidente cauzei dispozițiile art. 969 C. civ.,

potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile

contractante, în raport de împrejurarea că prin art. 21.1 din contractul de

leasing, ce reprezintă titlul executor, s-a stabilit că orice litigiu decurgând

sau în legătură cu acest contract se va soluționa de către instanțele

competente de la sediul locatorului, locator cu sediul în București, sectorul

1.

Astfel învestită, Judecătoria

sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 16877 din 2 septembrie 2010 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a acțiunii

civile în favoarea Judecătoriei Focșani și a dispus înaintarea dosarului la

Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului

negativ de competență.

Considerentele acestei hotărâri

au avut în vedere faptul că dispozițiile art. 384

1

alin. (2) C.

proc. civ. prevăd că în cazul altor titluri executorii decât hotărârile

judecătorești, la cererea executorului judecătoresc, instanța de executare va

putea da autorizarea demersurilor necesare în procedura executării.

Totodată, potrivit dispoz. art. 373

alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea, în speță cea de la sediul

debitoarei.

Judecătoria sectorului 1

București a apreciat că aceste norme sunt de ordine publică și nu se poate

deroga de la ele.

Înalta Curte, urmează să constate

că în cauză competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Focșani, pentru

considerentele ce succed:

Problema asupra

căreia cele două instanțe au statuat în mod diferit este aceea dacă prorogarea

convențională (voluntară) de competență, în temeiul unei înțelegeri a părților,

poate interveni și în materia încuviințării de către instanță a executării

silite.

Este adevărat că potrivit

contractului de leasing financiar nr. 27678 din 4 martie 2008, depus în copie

la dosarul cauzei, se stabilește anticipat, prin dispoziția inserată în art. 21.1.

al acestui contract, o clauză atributivă de competență, în favoarea instanțelor

competente material de la sediul locatorului.

Potrivit dispozițiilor art. 969 C.

civ., convenția părților are valoare de lege între părți, iar dispoz. art. 19 C.

proc. civ. nu împiedică părțile să convină asupra instanței competente să

soluționeze litigiul în pricinile privitoare la bunuri, cu anumite excepții

pentru care legea instituie o competenta exclusivă.

Dispozițiile art. 384

1

alin.

(2) C. proc. civ. prevăd că în cazul altor titluri executorii decât hotărârile

judecătorești, la cererea executorului judecătoresc, instanța de executare va

autoriza, prin hotărâre, intrarea în locurile menționate la alin. (1),

respectiv în încăperile ce reprezintă domiciliul, reședința sau sediul unei

persoane, precum și în orice alte locuri, cu consimțământul acesteia, iar în cazul

de refuz, cu forța publică.

Calificarea instanței de

executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca

fiind „judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea

nu prevede altfel.”

Rezultă că locul executării

silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare,

ca instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererilor

de încuviințare a executării, or acest criteriu are în vedere locul unde se

realizează în mod efectiv executarea, loc care nu se confundă cu acela unde își

are sediul organul de executare.

În procedura executării silite,

locul executării este acela unde se află bunurile supuse urmăririi,sau, în

absența indicării de către creditor a locului unde se află bunurile debitorului

asupra cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi cel de la

domiciliul debitorului.

În acest context al

analizei, se constată că și în cazul în care părțile au stabilit anticipat

printr-o clauză compromisorie competența teritorială de soluționare a

eventualelor litigii decurgând din executarea silită a obligațiilor lor

contractuale, acestea nu pot invoca beneficiul unei astfel de opțiuni, întrucât

numai legea poate determina o excepție de la regula instituită prin textele

normative enunțate nu și convenția părților.

Față de aceste

considerente

,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Focșani.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 martie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-10-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6964/2011
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, executorul T.R. a solicitat pentru creditoarea SC I.L.R. IFN SA încuviințarea executării silite a contractului de leas
ÎCCJ 2011-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3460/2011
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 23 decembrie 2010, SC T.L.I. SA a formulat cerer
ÎCCJ 2011-05-26
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4479/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 12746/231/2010 la Judecătoria Focșani, contestatorul B.M. în contradictoriu cu intimata SC B. SA, Sucursala Buzău a formulat o contestație la executare. Prin se
ÎCCJ 2019-01-31
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 231/2019
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 30.10.2018, sub nr. x/2018, la Judecătoria Focșani, BEJ A., pentru creditoarea S.C. B. S.R.L., a solicitat încuviințarea executării silite privind titlul exec
ÎCCJ 2011-06-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4960/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, creditoarea SC A.L.I.F.N. SA a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei SC T.C.C. SRL, cu sediul în București, sector 5,
Sursă