ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3081/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 977 de la 24 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din data de 31 martie 2006). În baza art. 264 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.E. la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului măsura reținerii preventive de 24 de ore din data de 20 aprilie 2007. S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 185 comprimate methadonă și 2,2 grame pulbere methadonă, rămasă după efectuarea analizelor de laborator și depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 07 mai 2007. În baza art. 169 C. proc.

pen. s-a dispus restituirea către inculpat a unui telefon mobil marca L. depus la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 21 mai 2007. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt că la data de 17 aprilie 2007 lucrători din cadrul I.G.P.R. - S.CC.O. - Ilfov în baza delegării D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București au procedat la prezentarea inculpatului A.L.G. la sediul Biroului Teritorial București în scopul audierii având în vedere faptul că în cauză existau probe certe că acesta a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

După audierea inculpatului A.L.G. cu privire la faptele reținute în sarcina sa, acesta pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 a formulat un denunț împotriva numiților C., P. și I. al lui G., persoane despre care a precizat că sunt implicate în traficul ilicit de droguri. Organele de poliție ulterior formulării denunțului au realizat toate activitățile menționate în cuprinsul ordonanței de delegare emisă de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București în scopul organizării acțiunii de prindere în flagrant, respectiv percheziționarea corporală a inculpatului denunțător, consemnarea seriilor bancnotelor ce au compus suma de 800 lei în cuprinsul unui proces-verbal, înmânarea acestei sume de bani inculpatului denunțător, precum și deplasarea împreună cu acesta în zona B.N.

stabilită ca loc de întâlnire pentru efectuarea tranzacției de vânzare-cumpărare de droguri. Suma de bani era destinată achiziționării de droguri de la una dintre persoanele denunțate, respectiv I. al lui G. în jurul orei 18,45 inculpatul denunțător A.L. a contactat telefonic o persoană despre care a precizat că este I. a lui G. cu care a stabilit să se întâlnească în zona B.N. Inculpatul denunțător A.L. s-a deplasat în zona mai sus menționată conducând autoturismul V.P. fiind însoțit de un lucrător de poliție. Alte echipaje de poliție au creat un dispozitiv de supraveghere a zonei poziționat pe str. P. După aproximativ 10 minute spre locul de întâlnire mai sus menționat a fost observat deplasându-se un autoturism marca M., în care se aflau 2 persoane identificate ulterior ca fiind inculpatul B.E.

și numitul l.N.D. Autoturismul condus de inculpatul B.E. a oprit paralel cu autoturismul condus de inculpatul denunțător A.L.G., iar din acesta a coborât l.N.D., persoană care s-a îndreptat către autoturismul V.P., a discutat ceva cu A.L.G. și i-a fost înmânată suma de 800 lei. Imediat după executarea acestor activități inculpatul A.L.G. a coborât în fugă din autoturismul V.P. și s-a urcat din mers în autoturismul M. condus de inculpatul B.E. Întrucât autoturismul M. condus de inculpatul B.E. s-a deplasat cu o viteză foarte mare făcând manevre riscante în trafic, lucrătorii de poliție s-au aflat în imposibilitate de a bloca acest autoturism. Percheziția corporală efectuată asupra numitului l.N.D.

a condus la găsirea asupra acestuia a sumei de 800 lei remisă de A.L.G., precum și a cantității de 10 comprimate methadonă și 0,46 grame pulbere codeină. Prin rechizitoriul nr. 1579D/P/2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul l.N.D. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 100 lei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, precum și neînceperea urmăririi penale sun aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Coroborând depozițiile numitului l.N.D. cu mențiunile din cuprinsul procesului-verbal încheiat de organele de poliție la data de 17 aprilie 2007 rezultă în mod neîndoielnic faptul că inculpatul B.E.

a acționat în baza unui plan premeditat pentru a asigure scăparea inculpatului denunțător A.L.G. În acest sens urmează a se avea în vedere faptul că în jurul orei 18,45 a discutat cu A.L.G. persoană care i-a solicitat să vină în zona P.C. Inculpatul B.E. s-a conformat acestei solicitări, dar a executat și acte de asigurare a prezenței în zona stabilită ca loc de întâlnire și a celei de-a doua persoane, respectiv a numitului l.D.N. pentru a crea certitudinea organelor de poliție că această persoană este persoana denunțată. Întrucât discuția derulată între inculpatul denunțător A.L.G. și inculpatul B.E. avută în jurul orei 18,45 s-a purtat în prezența organelor de poliție, aceasta constând exclusiv în stabilirea unui loc de întâlnire, a rezultat faptul că inculpatul B.E.

cunoștea de la alte persoane, probabil membrii familiei inculpatului denunțător faptul că inculpatul denunțător era escortat de poliție și intenționa să acționeze în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Această situație rezultă chiar din depozițiile inculpatului B.E. date pe parcursul urmăririi penale. De asemenea din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, deși între inculpatul denunțător și inculpatul B.E. nu a existat o înțelegere anterioară comiterii infracțiunii de favorizare, întrucât după reținerea administrativă a inculpatului denunțător A.L., acesta nu a mai putut purta convorbiri telefonice decât în prezența și cu acordul organelor de urmărire penală, inculpatul B.E.

a luat în mod spontan hotărârea de a se deplasa la locul de întâlnire precizat de A.L. împreună cu l.D. despre care cunoștea că este consumator de droguri și ulterior rezoluția infracțională de a se asigura scăparea lui A.L. Această concluzie rezultă pe de-o parte din faptul că urcarea inculpatului denunțător în autoturismul condus de inculpatul B.E. s-a realizat din mers, iar pe de altă parte, din faptul că după aceea, autoturismul a fost condus pe drumurile publice de inculpatul B.E. cu viteză excesivă, fiind efectuate manevre periculoase în trafic pentru a scăpa de urmărirea echipajelor de poliție. Toate aceste aspecte au fost de natură să îl facă conștient pe inculpatul B.E. de faptul că inculpatul denunțător încearcă să scape de sub escorta organelor de poliție.

În vederea depistării locului unde se ascunde A.L.G. în cauză s-a dispus autorizarea provizorie a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice purtate de la terminalele mobile, identificate ca fiind utilizate de A.L.G. Prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 256/A.I./2007 s-au confirmat măsurile dispuse de Biroul Teritorial București la data de 17 aprilie 2007, 18 aprilie 2007 și 19 aprilie 2007 privind interceptarea, înregistrarea și localizarea. Pe baza datelor obținute în ziua de 19 aprilie 2007 ora 19:20 s-a stabilit locația în care se află A.L.G., respectiv orașul Titu, jud. Dâmbovița. În vederea punerii în executare a mandatului de arestare în lipsă din 18 aprilie 2007 emis de Tribunalul București pentru A.L.G., organele de poliție s-au deplasat la adresa mai sus menționată, locație în care l-au găsit pe A.L.G.

și pe inculpatul B.E. Temeiurile în care s-a solicitat și obținut mandatul de arestare în lipsă în ceea ce îl privește pe A.L.G. au fost dispozițiile art. 148 lit. a), d) și f) C. proc. pen. Asupra inculpatului B.E. cu ocazia percheziției corporale s-a găsit un telefon mobil. În locuință într-o cutie de material plastic au fost găsite la indicația persoanelor depistate cantitatea de 215 comprimate inscripționate SN. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 20 aprilie 2007 s-a stabilit că cele 215 comprimate supuse expertizarii conțin ca substanță activă clorhidrat de methadonă. Cantitatea de 185 comprimate și 2,20 grame pulbere methadonă rămasă după efectuarea analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 07 mai 2007. Telefonul mobil marca L. ridicat de la inculpatul B.E. a fost depus la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 21 mai 2007. Asupra bunurilor găsite asupra lui A.L.G. s-au dispus măsuri prin rechizitoriul nr. 1579D/P/2006. Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale inculpatul B.E. a declarat că în ziua de 17 aprilie 2007, în jurul orei 18,00-19,00 în timp ce se afla în zona P.F. s-a întâlnit cu l.D., persoană, care, după ce i-a cerut o țigară s-a urcat la el în autoturism. La scurt timp potrivit depozițiilor inculpatului B.E. a primit un telefon de la A.L.G. care i-a transmis să vină în zona P.C. După ce a ajuns la destinația stabilită, inculpatul B.E.

a parcat autoturismul paralel cu cel condus de A.L.G., iar în momentul imediat următor A.L.G. s-a deplasat în apropierea autoturismului său, i-a solicitat lui l.D. să coboare și i-a înmânat acestuia din urmă un pachet cu bani întrebându-l totodată dacă are de unde să îi ia marfă. În descrierea evenimentelor ce s-au succedat ulterior acestui moment, inculpatul B.E. a precizat că a așteptat la volanul autoturismului ca A.L.G. zis P. să își rezolve problemele, întrucât bănuia că vrea să își facă 16, după care la scurt timp a constatat că acesta s-a urcat în mașina sa și i-a solicitat să se deplaseze cu viteză mare indicându-i totodată și itinerariul. Autoturismul a staționat pe raza localității Buftea, locație în care cei doi s-au despărțit cu precizarea că s-au reîntâlnit în aceeași zi pe raza comunei Chitila, după care s-au deplasat în localitatea Titu.

Inculpatul B.E. a declarat că în perioada 17 aprilie - 19 aprilie a locuit împreună cu A.L.G. în apartamentul în care au fost găsiți ulterior de organele de poliție. Potrivit susținerilor inculpatului în acest apartament au fost conduși de H.M. cunoscut sub apelativul de M.I.T.I. În legătură cu comprimatele de methadonă, inculpatul B.E. a precizat că Ie-a cumpărat în ziua de 19 aprilie 2007 din zona B. de la persoane necunoscute în schimbul sumei de 700 lei și erau destinate consumului propriu. Din examinarea convorbirilor telefonice înregistrate la data de 19 aprilie 2007 a rezultat că inculpatul B.E. s-a deplasat în București pentru a cumpăra methadonă.

În ceea ce privește fapta din 31 martie 2006, prima instanță a apreciat că aceasta nu există, textul de lege care încriminează infracțiunea de consum de droguri fiind explicit în acest sens: „cultivarea, producerea, experimentarea, deținerea de droguri de risc pentru consum propriu."fiind explicit în acest sens, respectiv, este imperios necesar pentru existența infracțiunii ca asupra persoanei să se găsească efectiv droguri și nu ustensile folosite la un consum de droguri anterior. Faptul că pe acea seringă și fiolă folosite anterior de către inculpat s-au evidențiat urme de heroină, nu poate să conducă la ideea că inculpatul deținea droguri în cantitate rezonabilă pe care urma să le folosească la consum." Împotriva acestei hotărâri au declarat apel parchetul și inculpatul, pentru motivele consemnate în partea introductivă.

Prin Decizia penală nr. 40/ A din 16 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 23917/3/2009 (3017/2009) a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 977 de la 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul penal nr. 23.917/3/2009. A fost desființată parțial sentința și, în fond: S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepse componente. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 31 martie 2006) a fost condamnat inculpatul B.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.

s-au contopit cele trei pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul M.J. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este greșită, întrucât din procesul-verbal întocmit de poliție a rezultat că la locuința inculpatului a fost găsită methadonă, iar inculpatul a recunoscut că a cumpărat-o pentru consum propriu.

În plus, inculpatul a declarat „îmi mențin declarația olografă dată la poliție și precizez următoarele: sunt consumator de heroină de aproximativ 9 ani. Consum heroină injectabil și mi-o procur de la diverse persoane. La data de 31 martie 2006 în timp ce mă aflam pe B-dul B.N. am fost depistat de poliție având asupra mea o seringă hipodermică folosită, o fiolă spartă cu urme de heroină și un plic cu sare de lămâie folosite de mine la prepararea și injectarea heroinei.

Recunosc și regret săvârșirea faptei." Este de observat că inculpatul nu deținea asupra sa o simplă seringă, ci o seringă hipodermică (insulinică) adică una aptă a fi folosită la consum de droguri (cu ac subțire) și o fiolă în care s-a probat existența heroinei, având în vedere că prepararea dozei presupune amestecul bilei de heroină cu apa distilată din fiolă și cu sarea de lămâie absolut necesară, amestecul celor trei ingrediente în fiola de sticlă, încălzirea cu bricheta până la omogenizarea și apoi extragerea cu seringa și injectată în venă. Prin urmare, referitor la fapta din 31 martie 2006, prima instanță de control judiciar a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientară spre minim (în raport de consecințele produse de infracțiunea comisă de inculpat) care a fost contopită cu celelalte două pedepse stabilite în cauză.

În ceea ce privește infracțiunea de favorizare a infractorului au fost arătate următoarele: În data de 20 aprilie 2007, la 3 zile de la data săvârșirii infracțiunii, inculpatul avea să declare, în fața procurorului de urmărire penală și a uni avocat, că avea cunoștință de faptul că prietenul său A. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri „bănuiam că vrea să-și facă 16", astfel că, după convorbirea telefonică dintre cei doi, inculpatul B. l-a găsit pe martorul l.D. pe care urma să-l „livreze" organelor de poliție drept traficant de droguri pentru ca numitul A. să beneficieze de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000. La locul stabilit întâlnirii între inculpat și A., evenimentele au luat o întorsătură pe care inculpatul B. nu o prevăzuse, A. a aruncat pur și simplu, banii în mâna lui l.D.

nu a mai așteptat să primească sau să-i procure droguri de la acesta, a urcat rapid în autoturismul condus de către B., acesta demarând în trombă, martorul l.D. rămânând în stradă, atât cu banii, cât și cu drogurile, precum și cu organele de poliție, care au renunțat la ideea urmăririi celor doi, având temerea producerii unui accident rutier în care să fie implicate și persoane nevinovate. Faptul că inculpatul B. a avut cunoștință de faptul că numitul A. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri la momentul la care i-a ajutat să fugă din reținerea administrativă pe care o dispusese organele de poliție a rezultat și din interceptările convorbirilor telefonice purtate între inculpat și alte persoane, procesele-verbale de la filele 49-72 d.u.p.

fiind elocvente în acest sens, văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul B.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără însă a arăta în scris motivele de recurs. La termenul de judecată de la 13 mai 2010, în recurs, Înalta Curte a apreciat ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurentul inculpat, în vederea angajării unui apărător, acordând termen la data de 24 iunie 2010 și a menținut delegația apărătorului desemnat din oficiu, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data menționată, aflată la fila 10 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 24 iunie 2010, Înalta Curte a apreciat ca întemeiată cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului inculpat pentru a i se da posibilitatea să se prezinte, acordând termen la data de 9 septembrie 2010, încetând delegația apărătorului desemnat din oficiu, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul menționat, aflată la fila 17 dosarul Înaltei Curți. La termenul de astăzi, în concluziile orale, în dezbateri, apărătorul recurentului inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței, prin care inculpatul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Apărătorul recurentului inculpat a susținut că instanța de fond a reținut în mod just că acesta nu se afla în posesia unor droguri de mare risc, întrucât s-au găsit asupra lui o fiolă și o seringă cu urme de heroină, care nu era însă o cantitate aptă de consum de droguri. în ce privește fapta prevăzută de art. 264 alin. (1) și (2) C. pen. a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) sau d) C. proc. pen., motivând că se pune problema dacă este vorba de un infractor și dacă inculpatul cunoștea acest lucru. Or, nu există dovezi în acest sens, întrucât A.L. a efectuat denunțul în calitate de colaborator al organelor de urmărire penală și, pe de altă parte, nu putea să-l anunțe pe inculpat despre calitatea sa, întrucât a fost sub stricta supraveghere a organelor de poliție.

Așadar, este o presupunere absurdă a parchetului, că inculpatul ar fi putut să știe că favorizează un infractor, astfel că este aplicabil principiul in dubio pro reo, așa încât se impune achitarea inculpatului pentru că acesta nu a avut intenția să favorizeze un infractor. De asemenea a mai solicitat și achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât pastilele de methadonă au fost găsite în apartamentul unor terțe persoane. Concluziile reprezentantului M.P. asupra recursului declarat de inculpat, precum și poziția recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat B.E.A. împotriva deciziei Instanței de Apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit parțial, pe de-o parte, argumentele primei instanțe, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios și temeinic motivat a stabilit vinovăția inculpatului B.E.A. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv de favorizare a infractorului în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 264 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și două infracțiuni de deținere de droguri pentru consum propriu, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în contextul cauzei, prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatului B.E.A., care la data de 17 aprilie 2007 l-a ajutat pe A.L.G. să fugă în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, asigurându-i transportul, acesta cunoscând faptul că A.L.G.

a comis o infracțiune, precum și faptele aceluiași inculpat, care la datele de 31 martie 2006 a fost depistat de organele de poliție pe B-dul B.N., deținând asupra sa o seringă hipodermică și o fiolă ce prezentau urme de heroină și respectiv la 19 aprilie 2007, deținând cantitatea de 215 comprimate methadonă destinate consumului propriu, fapte comise în stare de recidivă postexecutorie, ce întrunesc, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor de favorizare a infractorului și deținere de droguri pentru consum propriu, săvârșite în concurs real. Din examinarea cauzei rezultă că Instanța de Apel, în baza propriei evaluări, a apreciat conținutul mijloacelor de probă administrate în cauză, în raport cu criticile formulate de apelanți, constatând că inculpatul B.E.A.

este consumator de heroină de circa 9 ani pe care o administra injectabil și o procura de la diverse persoane, fiind depistat la data de 31 martie 2006 de către organele de poliție, având asupra sa o seringă hipodermică folosită, o fiolă spartă cu urme de heroină și un plic de sare de lămâie folosite la prepararea și injectarea heroinei, iar la data de 19 aprilie 2007, deținând cantitatea de 215 comprimate de methadonă, destinate consumului propriu, precum și aceea că i-a acordat ajutorul, numitului A.L.G., transportându-l cu autoturismul, asigurându-i sustragerea de la urmărirea penală, cunoscând că acesta a săvârșit o infracțiune, stabilind motivat, vinovăția inculpatului B.E.A.

În comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, prin indicarea concretă a mijloacelor de probă, respectiv procesul-verbal întocmit de organele de poliție la locuința inculpatului, declarațiile inculpatului, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpat și alte persoane, așa încât aspectele invocate de apărarea inculpatului nu se susțin. Așadar, curtea de apel a valorificat coroborat forța probantă a mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, așa încât, a fost dovedită vinovăția inculpatului B.E.A. în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, așa încât poziția oscilantă cu privire la necunoașterea deținătorului seringii și a fiolei din buzunarul portierei autoturismului, adoptată de inculpat, în declarația dată în fața primei instanțe de control judiciar, aflată la fila 47 dosarul Curții de Apel a fost infirmată de materialul probator administrat și judicios analizat în cauză.

Înalta Curte, la rândul său, în baza propriei evaluări asupra ansamblului mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, a judecății, în primă instanță, cât și în apel, a constatat că apărările formulate în recurs de către recurentul inculpat B.E.A. sunt infirmate de conținutul materialului probator administrat, prin care s-a dovedit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost menționate mai sus. Astfel, în procesul-verbal întocmit de organele de poliție la data de 19 aprilie 2007 se atestă că s-au găsit 215 comprimate de culoare albă cu inscripția S.N., iar numitul B.E.A.

recunoaște că este consumator de heroină (filele 73-74 dosarul parchetului), ce se coroborează cu raportul de constatare tehnico-științifică din 20 aprilie 2007 prin care s-a constatat că cele 215 comprimate rotunde de culoare albă conțin clorhidrat de metadonă (filele 75-76 dosarul parchetului), cu declarațiile olografă, cât și în aceea dată de inculpat la parchet, în prezența unui apărător, în care inculpatul B.E.A. a menționat că „.P. s-a dat jos din mașina lui și a venit la mașina mea pe partea dreaptă l-a dat jos pe băiatul care era cu mine, i-a dat acestuia un pachet de bani îndoit format din bancnote de 50 lei și l-a întrebat dacă are de unde să ia marfă.

Eu am urcat din nou la volan ca să-l las să-și facă treaba, că bănuiam că vrea să-și facă 16. Între timp l-am întrebat pe P. dacă a scăpat, iar el mi-a zis că da, dar trebuie să facă 16." (filele 88-89; 90-91 dosarul Parchetului), cu procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.E.A. cu alte persoane, din care rezultă că acesta cunoștea că numitul A.L.G. este cercetat pentru infracțiunea de trafic de droguri la momentul în care l-a ajutat, transportându-l cu autoturismul să fugă din reținerea administrativă dispusă de organele de poliție (filele 47-72 dosarul Parchetului). De asemenea, în procesul-verbal întocmit de organele de poliție la data de 31 martie 2006 se atestă că asupra lui B.E.A.

s-au găsit o seringă de insulina de 100 unități goală, una fiolă de apă distilată în care se afla un pachet de sare de lămâie folosit, despre care acesta a declarat verbal și scris că Ie-a folosit la prepararea de heroină pentru injectare proprie (fila 99 dosarul parchetului), ce se coroborează cu planșa foto (fila 103 dosarul Parchetului), cu raportul de constatare tehnico-științifică din 4 aprilie 2006 prin care s-a constatat că proba nr. 1 este o seringă din sticlă hipodermică de 100 unități; proba nr. 2 este o fiolă din sticlă transparentă, spartă, etichetată „ser fiziologic 90 mg./10 ml" în care se observă urme materie cu aspect de arsură; proba nr. 3 un pliculeț din hârtie de culoare galben cu verde, inscripționat „sare de lămâie" care conține 1,41 grame substanță cristalină de culoare albă, concluzionându-se că în proba nr. 2 s-a pus în evidență heroină, aflat la filele 107-108 dosarul Parchetului.

Totodată, mijloacele de probă mai sus menționate se coroborează și cu declarația dată de inculpatul B.E.A. la procuror la data de 11 iulie 2007 în care a arătat că „îmi mențin declarația olografă de la poliție și parchet. Sunt consumator de heroină de aproximativ 9 ani. Consum heroină injectabil și mi-o procur de la diverse persoane. La data de 31 martie 2006 în timp ce mă aflam pe Bulevardul B.N. am fost depistat de poliție având asupra mea o seringă hipodermică folosită, o fiolă și un plic cu sare de lămâie folosită de mine la prepararea și injectarea heroinei. Recunosc și regret săvârșirea faptei (fila 118 dosarul Parchetului). În declarația dată de inculpatul B.E.

în fața primei instanțe, acesta a menționat că „Am ajuns la locul întâlnirii cu autoturismul proprietate personală, marca M., A. sosind cu unul marca V., moment în care A. a vrut să-mi dea niște bani, pentru a-i cumpăra droguri, eu refuzând acest lucru, pentru ca apoi A. să coboare din mașina lui și să urce în a mea, l.D. rămânând în stradă cu banii pe care A. îi dăduse, pentru ca apoi să plec cu autoturismul să fiu urmărit de un polițist, așa cum se reține. A. s-a urcat în autoturismul meu pentru a-l duce într-un loc știut de el pentru a-și cumpăra droguri. L-am lăsat pe A. la capătul tramvaiului L., după care am plecat acasă. Pentru ca după 2 ore să fiu sunat din nou de acesta, rugându-mă să merg în Titu, Dâmbovița, să-i iau de acolo, odată ajunși aici, aflând că este urmărit de poliție și că la momentul urcării în autoturismul meu.

Recunosc faptul că la momentul arestării mele, în apartamentul din Titu, organele de poliție au găsit 230 comprimate metadonă, droguri pe care le-am cumpărat de la București și erau destinate consumului propriu, fiind consumator de 5 ani. Arăt că, de asemenea, la data de 31 martie 2006, org. de poliție au găsit în autoturismul pe care îl conduceam o seringă și o fiolă, pe care le foloseam la prepararea drogului, respectiv heroină" (fila 15 dosarul tribunalului). Apelantul inculpat B.E.A. în declarația dată în fața instanței de apel a precizat că „îmi mențin declarațiile date la prima instanță. Cunosc că am fost achitat pentru consum de droguri. Eu am deținut droguri în mașină, respectiv s-a găsit în autoturism, într-un buzunar al portierei o seringă și o fiolă.

Nu știu sigur dacă erau ale mele, întrucât și alte persoane se urcau în mașina mea. Eu sunt consumator de droguri, respectiv heroină, și când m-a depistat poliția consumam droguri. Fiola din autoturism era spartă. Uneori preparam eu doza, alteori luam doze gata preparate. Mențin celelalte aspecte date în declarațiile anterioare." În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că din materialul probator administrat a rezultat contribuția concretă a inculpatului B.E.A. în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, așa încât atitudinea oscilantă adoptată în fața instanțelor cu privire la unele împrejurări este infirmată de mijloacele de probă la care s-a făcut în concret referire, iar vinovăția inculpatului a fost dovedită.

Astfel, instanța de recurs nu poate avea în vedere apărarea susținută de recurentul inculpat B.E.A. cu privire la denunțul numitului A.L.G., la împrejurarea că nu putea să-l anunțe pe inculpat despre calitatea sa, întrucât din mijloacele de probă administrate, la care s-a făcut în concret referire, a rezultat că inculpatul cunoștea că numitul A.L.G. este cercetat pentru o infracțiune de trafic de droguri, precum și consecințele aplicării unor prevederi de favoare, pe care Ie-a precizat în mod concret și anume dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, la momentul în care i-a acordat ajutorul, transportându-l cu autoturismul, asigurându-i fuga din reținerea administrativă dispusă de organele de poliție, ceea ce asigură îndeplinirea condițiilor prevăzute de conținutul constitutiv al infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) și (2) C. pen.

și anume preexistenta comiterii unei infracțiuni de trafic de droguri, de către numitul A.L.G., așa încât acesta avea calitatea de infractor, aspect cunoscut de către inculpat, norma neimpunând o altă condiție decât cea menționată, iar ajutorul acordat s-a materializat întru-un act comisiv de executare și anume transportul acestuia cu autoturismul proprietate personală a inculpatului, asigurându-i fuga de la momentul în care urma să fie condus de organele de poliție pentru cercetări. De asemenea, instanța de recurs nu poate reține nici apărările invocate cu privire la inexistența infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului, respectiv a faptei din data de 31 martie 2006 și nici aceea că nu ar fi autorul celei de-a doua infracțiuni de deținere de droguri în vederea consumului, respectiv a faptei din data de 19 aprilie 2007, deoarece, așa cum s-a arătat prin indicarea concretă a conținutului mijloacelor de probă, a rezultat că inculpatul B.E.A.

era consumator de droguri de circa 9 ani de zile, pe care și le injecta cu seringă hipodermică, acesta chiar recunoscând împrejurarea menționată, precum și faptul că a deținut comprimatele de methadonă găsite în locuința menționată, acestea fiindu-i destinate consumului. În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că între percepția materialului probator administrat în cauză de către instanța de apel și soluția pronunțată de aceasta, nu există vădite și esențiale neconcordanțe, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt cu privire la condamnarea inculpatului. Astfel, instanța de recurs consideră că decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, iar criticile formulate de către recurentul inculpat, prin apărător, nu sunt fondate.

Totodată, Înalta Curte, verificând hotărârea atacată nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.E.A. împotriva Deciziei penale nr. 40/ A din 16 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J., ca urmare a asigurării asistenței obligatorii, ce a avut loc pentru termenul de judecată de la 13 mai 2010, de către doamna avocat E.I., cu împuternicirea avocațială emisă la 29 aprilie 2010 (fila 9 Dosarul nr. 23917/3/2009 al Înaltei Curți), potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență juridică și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență juridică privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală încheiat între M.J.

și U.N.B.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.E.A. împotriva Deciziei penale nr. 40/ A din 16 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 septembrie 2010.