ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 209/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 1312 din 16 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins exc epția nulității cererii; a admis acțiunea formulată de reclamantul L.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor, pe care l-a obligat să primească cererea reclamantului și actele necesare pentru redobândirea cetățeniei române. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a constatat că excepția nulității cererii invocată de pârât, pentru lipsa indicării domiciliul reclamantului din Republica Moldova și a persoanei împuternicită să primească actele de procedură la domiciliul ales în R omânia, este nefondată, întrucât aspectele invocate de pârât sunt extrinseci cererii de chemare în judecată și nu constituie motive de nulitate a acesteia, în lipsa unei prevederi legale exprese.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamantul și-a manifestat intenția de redobândire a cetățeniei române la data de 11 iulie 2009, fără să fie programat pentru depunerea efectivă a document elor necesare, iar apărarea pârâtului privind existența unui număr foarte mare de scrisori de intenție în raport cu capacitățile de procesare a acestora nu a fost dovedită în cauză. 2. Recursul declarat de pârât Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că abordarea situației de fapt din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. h) și lit. i) din Legea nr. 554/2004 este greșită, pe de o parte pentru că în cauză nu au fost probate situațiile la care se referă textele legale menționate, iar pe de altă parte pentru că în lipsa stabilirii unui termen de soluționare a cererilor de genul celei în discuție prin legea specială, simpla trecere a timpului nu poate fi asimilată încălcării unui termen rezonabil.Sub acest ultim aspect recurentul a arătat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, determinarea termenului rezonabil se face în funcție de toate circumstanțele relevante fiecărui caz în parte (spre exemplificare Cauza Katte Klitsche de la Grange).

Nu în ultimul rând, autoritatea recurentă a subliniat că existența unui număr de peste 360.000 cereri de intenție depuse în vederea redobândirii cetățeniei române la Secția Consulară a Ambasadei României în Republica Moldova este un fapt notoriu și aprecierea de către judecătorul fondului a lipsei de probe în dovedirea concretă a activității desfășurate la Chișinău în această materie este greșită atât sub aspect procedural cât și al aprecierii exacte a situației de fapt rezultate din actele existente la dosar. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. 1. Argumente relevante de fapt și de drept Așa cum rezultă din actele dosarului, reclamantul a formulat o scrisoare de intenție/cerere de programare în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române la data de 11 iulie 2009 (fila 4 dosar fond), formulând acțiune în justiție la 07 octombrie 2009, respectiv la numai 3 luni de la data cererii administrative. Instanța de fond nu a motivat de ce consideră nerezonabil un asemenea termen și nu a răspuns argumentelor pârâtului legate de numărul mare de astfel de cereri, complexitatea acestei activități și modificările legislative intervenite în acest domeniu pentru o mai rapidă soluționare a cererilor.

Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei (adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 2002) fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. Nici legiuitorul național și nici art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu explicitează noțiunea de termen rezonabil, astfel că judecătorului îi revine sarcina de a aprecia în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte asupra caracterului rezonabil în care se primesc, se înregistrează sau se soluționează cererile de redobândire a cetățeniei române.

În speță, intervalul de timp scurs între data depunerii scrisorii de intenție și data sesizării instanța de contencios administrativ este de 3 luni și nu poate fi calificat sub nicio formă ca fiind un termen nerezonabil. Jurisprudența Curții Europene de la Strasbourg a statuat că noțiunea de termen rezonabil nu este sinonimă celie de termen scurt, fiind absolut necesar a se raporta la circumstanțele/împrejurările concrete ale cazului. În acest context trimiterile autorității recurente la Cauzele Katte Klitsche de la Grange c/Italia, Hozze c/Olanda, Phillis c/Grecia, Ceteroni c/Italia se dovedesc a fi pertinente.

Acest mod de abordare a fost de altfel suficient de bine explicat în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, (spre exemplificare Deciziile nr. 1888 din 1 aprilie 2009, nr. 1942 din 2 aprilie 2009, nr. 1993 din 3 aprilie 2009, nr. 2166 din 10 aprilie 2009, nr. 4870 din 5 noiembrie 2009). În speță de față, nu se poate reține un abuz al autorității administrative, față de numărul extrem de mare de astfel de cereri (peste 360.000) și termenul relativ scurt de la data cererii administrative până la formularea acțiunii în instanță (3 luni). 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) teza I și art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii promovate de reclamantul L.G. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 1312 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.