ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 209/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

primei instanțe

Prin

sentința nr. 1312 din 16 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a respins

exc

epția nulității

cererii; a admis

acțiunea formulată de reclamantul

L.G.,

în contradictoriu cu

pârâtul

Ministerul Afacerilor, pe care l-a obligat

să primească cererea reclamantului și actele

necesare pentru redobândirea cetățeniei române.

Pentru a

adopta această soluție, instanța de fond a constatat

că excepția

nulității

cererii invocată de pârât, pentru lipsa indicării domiciliul reclamantului

din Republica

Moldova și

a persoanei

împuternicită să primească actele de procedură la domiciliul ales în R

omânia,

este nefondată,

întrucât aspectele invocate de pârât sunt extrinseci cererii de chemare în

judecată și nu constituie motive de nulitate a acesteia, în lipsa unei

prevederi legale exprese.

Pe fondul cauzei,

prima

instanță a reținut

că reclamantul și-a manifestat intenția de redobândire a cetățeniei române la

data de 11 iulie 2009, fără să fie programat pentru depunerea efectivă a

document

elor

necesare, iar apărarea pârâtului privind

existența unui număr foarte mare de scrisori

de intenție în raport cu capacitățile de procesare a acestora

nu a fost

dovedită în cauză.

2.

Recursul declarat de pârât

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9

și art. 304

1

C. proc. civ.

În

dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că abordarea situației de fapt din

perspectiva art. 2 alin. (1) lit. h) și lit. i) din Legea nr. 554/2004 este greșită,

pe de o parte pentru că în cauză nu au fost probate situațiile la care se referă

textele legale menționate, iar pe de altă parte pentru că în lipsa stabilirii unui

termen de soluționare a cererilor de genul celei în discuție prin legea specială,

simpla trecere a timpului nu poate fi asimilată încălcării unui termen rezonabil.Sub

acest ultim aspect recurentul a arătat că, potrivit jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, determinarea termenului rezonabil se face în

funcție de toate circumstanțele relevante fiecărui caz în parte (spre

exemplificare Cauza Katte Klitsche de la Grange).

Nu în

ultimul rând, autoritatea recurentă a subliniat că existența unui număr de

peste 360.000 cereri de intenție depuse în vederea redobândirii cetățeniei

române la Secția Consulară a Ambasadei României în Republica Moldova este un

fapt notoriu și aprecierea de către judecătorul fondului a lipsei de probe în

dovedirea concretă a activității desfășurate la Chișinău în această materie este greșită atât sub aspect procedural cât și al aprecierii

exacte a situației de fapt rezultate din actele existente la dosar.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

relevante de fapt și de drept

Așa cum rezultă

din actele dosarului, reclamantul a formulat o scrisoare de intenție/cerere de programare

în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române la data de 11

iulie 2009 (fila 4 dosar fond), formulând acțiune în justiție la 07 octombrie 2009,

respectiv la numai 3 luni de la data cererii administrative.

Instanța

de fond nu a motivat de ce consideră nerezonabil un asemenea termen și nu a

răspuns argumentelor pârâtului legate de numărul mare de astfel de cereri,

complexitatea acestei activități și modificările legislative intervenite în

acest domeniu pentru o mai rapidă soluționare a cererilor.

Legea nr.

21/1991 a cetățeniei române nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor

întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din Convenția Europeană

asupra Cetățeniei (adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 2002) fiecare stat

trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile

privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau

eliberarea unui atestat de cetățenie.

Nici legiuitorul

național și nici art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu

explicitează noțiunea de termen rezonabil, astfel că judecătorului îi revine

sarcina de a aprecia în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în

parte asupra caracterului rezonabil în care se primesc, se înregistrează sau se

soluționează cererile de redobândire a cetățeniei române.

În speță,

intervalul de timp scurs între data depunerii scrisorii de intenție și data

sesizării instanța de contencios administrativ este de 3 luni și nu poate fi calificat

sub nicio formă ca fiind un termen nerezonabil.

Jurisprudența

Curții Europene de la Strasbourg a statuat că noțiunea de termen rezonabil nu

este sinonimă celie de termen scurt, fiind absolut necesar a se raporta la circumstanțele/împrejurările

concrete ale cazului.

În acest

context trimiterile autorității recurente la Cauzele Katte Klitsche de la Grange c/Italia, Hozze c/Olanda, Phillis c/Grecia, Ceteroni c/Italia se dovedesc a fi

pertinente.

Acest mod

de abordare a fost de altfel suficient de bine explicat în jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

(spre exemplificare Deciziile nr. 1888 din 1 aprilie 2009, nr. 1942 din 2

aprilie 2009, nr. 1993 din 3 aprilie 2009, nr. 2166 din 10 aprilie 2009, nr.

4870 din 5 noiembrie 2009).

În speță

de față, nu se poate reține un abuz al autorității administrative, față de

numărul extrem de mare de astfel de cereri (peste 360.000) și termenul relativ

scurt de la data cererii administrative până la formularea acțiunii în instanță

(3 luni).

legal al soluției adoptate în recurs

Pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) teza I și art. 304

pct. 9 C. proc. civ. recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi

modificată, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii promovate de

reclamantul L.G.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 1312

din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului, ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2011.