ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 415/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Soluția instanței de

fond

Prin sentința

civilă nr. 1010 din data de 24 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția

a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

către reclamantul P.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor

Externe și în consecință, l-a obligat pe acesta din urmă să primească cererea

reclamantului de redobândire a cetățeniei române și actele aferente în termen

de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe. Totodată,

a obligat pârâtul la plata sumei de 200 RON către reclamant, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a manifestat

intenția de redobândire a cetățeniei române la data de 29 octombrie 2008, fără

să fie programat pentru depunerea efectivă a documentelor necesare.

Constatând

că pârâtul nu a făcut dovada dificultăților de ordin practic în procesarea

cererilor primite, Curtea a apreciat că acesta nu a respectat obligația legală

de a soluționa cererea reclamantului într-un termen rezonabil.

Calea de

atac exercitată în cauză

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe,

solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului ca

neîntemeiată, pentru motivul încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ.

A arătat

recurentul că în cauză nu poate fi constatat refuzul nejustificat, întrucât

răspunsul administrativ pe care îl oferă secția consulară a Ambasadei României

la Chișinău nu reprezenta un refuz de soluționare a cererii petentului, ci

arăta condițiile concrete în care aceasta urma să fie procesată.

A mai

susținut că acțiunea de fond a rămas fără obiect în condițiile în care, în

prezent, prin deschiderea unor noi secții care pot primi cererile de

redobândire a cetățeniei române, nu mai subzistă imposibilitatea

reclamantei-intimate de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr.

21/1991.

Recurentul-pârât

a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată

pentru programarea reclamantei în vederea depunerii cererii de redobândire a

cetățeniei române, în baza dificultăților de ordin practic în procesarea

numărului mare de solicitări de redobândire a cetățeniei române depuse la secția

consulară a Ambasadei României la Chișinău.

Autoritatea

recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă

în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuțiilor

ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea

obiectivă a autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova

spații adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetățeniei române

într-un termen cât mai scurt.

Examinând

cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru

considerentele ce urmează.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deși

intimatul-reclamant și-a manifestat intenția de redobândire a cetățeniei române

la data de 29 octombrie 2008, atitudinea pârâtului, în sensul că nici până în

prezent nu a primit niciun răspuns, este de natură a îl afecta pe reclamant în

soluționarea într-un termen rezonabil a cererii sale.

Față de

acestea, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele avute în

vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în

sensul considerentelor instanței de fond.

Înalta

Curte nu poate primi apărările formulate de recurent privind dificultățile de

ordin practic în procesarea numărului mare de cereri sau în sensul că există o

cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituția recurentă ar fi trebuit

să depună toate diligențele pentru rezolvarea situației create conform

obligațiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea

atribuțiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Înalta

Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei

române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță

în ritmul și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest

drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților

fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în convențiile

internaționale la care România este parte.

Instanța

de judecată are îndatorirea constituțională de a sancționa, în cadrul și cu

mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorității

publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetățeanului.

În

condițiile în care revine instanței de judecată misiunea de a restabili ordinea

de drept și a remedia încălcările drepturilor omului și libertăților

fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 18

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei

autorități publice la efectuarea unei anumite operațiuni administrative, cum ar

fi, în speță, primirea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei

române, sub care aspect critica recurentului-pârât apare ca lipsită de

fundament.

Susținerile

acestuia privind eliminarea procedurii de invitare pe baza unei programări

prealabile, precum și măsurile luate în vederea facilitării exercitării

drepturilor de către cetățenii moldoveni, se constituie într-un argument

suplimentar al temeiniciei obligării pârâtului-recurent la primirea cererii

reclamantei-intimate de redobândire a cetățeniei române într-un termen

rezonabil, de 30 de zile.

În

consecință, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către

recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de către pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, împotriva

sentinței nr. 1010 din data de 24 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.