ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 247/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 247/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor dosarului, instanța constată

următoarele:

Prin încheierea din 13 ianuarie 2011 Curtea de Apel

Ploiești a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar,

formulată de inculpatul A.R., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța astfel Curtea a reținut că în

principiu sunt întrunite condițiile formale pentru admiterea în principiu a

cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Sub aspectul temeiniciei

s-a apreciat că nu se impune acordarea beneficiului liberării provizorii și a

fost respinsă cererea motivându-se faptul că odată lăsat în libertate inculpatul

ar relua activitatea infracțională mai ales că anterior comiterii faptelor

acesta nu a avut o sursă licită de venituri.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

inculpatul solicitând admiterea, casarea încheierii din 13 ianuarie și

rejudecând pe fond să se admită cererea de liberare provizorie și să se dispună

de îndată lăsarea sa în liberate.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că

recursul inculpatului nu este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 160

2

alin. (1) și (2) C.

proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda numai dacă

sunt întrunite cumulativ cele două condiții: pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunile intenționate să nu depășească pedeapsa închisorii de 18 ani, să nu

existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să

săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea

adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori

distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Curtea de Apel analizând

ambele condiții raportat la probele administrate în dosarul cauzei până în

prezent, în mod corect, a apreciat că sub aspectul temeiniciei cererea

inculpatului nu poate fi admisă.

Astfel inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin.

(1), (2) și (3) C. pen., art. 26 rap la art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen. ,

toate cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen

Se observă că sub aspectul laturii subiective,

infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, se realizează numai sub forma intenției.

Limitele de pedeapsă pentru aceste infracțiuni se

încadrează în prevederile legale astfel că, sub aspect formal, este admisibilă,

în principiu, cererea de liberare provizorie.

Sub aspectul temeiniciei,

se reține faptul că inculpatul în luna august 2008 a

sprijinit și aderat la un grup infracțional organizat, profilat pe săvârșirea

infracțiunilor de înșelăciune, activitatea acestuia în cadrul grupului constând

în aceea că a încredințat în mod repetat actul său de identitate pentru a fi

falsificat și pe baza actelor falsificate a obținut un autoturism și un

împrumut bancar în valoare de 800 lei de la BRD, Sucursala Pitești.

Înalta Curte are în vedere pe lângă cele menționate

anterior și faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală,

acesta a beneficiat de clemența instanțelor de judecată fiind condamnat de 2

ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, ultima fiind și cea

care a atras stare de recidivă postexecutorie, fiind liberat condiționat la 24

martie 2004 cu un rest de 525 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 3001/2001 a Judecătoriei Ploiești.

Persistența în activitatea infracțională, gradul de

pericol social al infracțiunilor precum și circumstanțele personale ale

inculpatului, sunt tot atâtea temeiuri care conduc la concluzia că lăsarea

acestuia în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică existând

posibilitatea comiterii de noi infracțiuni precum și că va încerca să

influențeze martorii zădărnicind astfel aflarea adevărului.

Pentru aceste considerente Înalta Curte va respinge,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat,

recursul inculpatului A.R.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul A.R. împotriva încheierii din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

dosarul nr. 6446/120/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25 ianuarie 2011.