ÎCCJ, Decizia nr. 211/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 211/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față,
Din actele dosarului
constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1103
din 22 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,
a fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control
judiciar formulată de inculpatul I.I.M., cu obligarea acestuia la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
inculpatul I.I.M., a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 160
2
C.
proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului
de arestare preventivă emis conform încheierii nr. 759 din 25 mai 2011, dată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4374/1/2011.
În motivarea cererii
a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160
2
alin.
(1) și (2) C. proc. pen., sens în care pedeapsa stabilită de lege pentru
infracțiunile reținute nu depășește 18 ani închisoare, limită maximă permisă de
norma procesual penală pentru acordarea liberării provizorii sub control
judiciar, iar actele dosarului de urmărire penală nu relevă niciun element din
care să rezulte că o dată pus în libertate ar săvârși alte infracțiuni sau ar
încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți,
martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, în
situația în care nu se întrevede efectuarea altor mijloace de probă decât cele
existente deja la dosar.
Prima instanță,
analizând cererea formulată, a reținut că prin încheierea nr. 759 din 25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, rămasă definitivă prin încheierea penală nr.
143 din 31 mai 2011 a Completului de 5 Judecători, s-a luat măsura arestării
preventive față de inculpatul I.I.M., sub aspectul infracțiunilor de aderare și
sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate,
dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și
7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că, la diferite intervale
de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a negociat cu
diferiți agenți economici darea unor sume cu titlu de mită lucrătorilor vamali
sau a dat sume cu titlu de mită lucrătorilor vamali, făcând parte dintr-un grup
infracțional organizat.
Măsura preventivă
privativă de libertate s-a fundamentat pe dispozițiile art. 143 C. proc. pen.
și art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând suficiente indicii temeinice din
care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul I.I.M. a comis
infracțiunile reținute în sarcina sa.
Prima instanță a
apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar presupune două etape,
respectiv una prealabilă, a examinării admisibilității în principiu a cererii
și cea de a doua care constă în analizarea temeiniciei unei asemenea cereri.
Sub aspectul
admisibilității în principiu, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de
formă cerute de lege, infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul fiind
sancționate de lege cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar
temeinicia cererii se analizează prin prisma dispozițiilor art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen., dar și a oportunității admiterii unei astfel de cereri
în raport de datele care caracterizează persoana inculpatului, stadiul
procesului, complexitatea cauzei.
Sub acest aspect, s-a
constatat că, în cauză, actele și lucrările de urmărire penală nu relevă vreo
dată sau indiciu pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că
inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau ar întreprinde acțiuni de natură a
influența probatoriul administrat, în condițiile în care acesta nu e cunoscut
cu antecedente penale, iar până la momentul formulării cererii de liberare
provizorie sub control judiciar, probele referitoare la faptele presupus a fi
comise (interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice) se aflau în
păstrarea organelor judiciare, împrejurare ce înlătură posibilitatea
deteriorării sau alterării lor de către orice persoană, nefiind astfel
incidente situațiile prevăzute de art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen.,
în care nu poate fi acordată liberarea.
S-a reținut că este
de necontestat faptul că garantarea dreptului legal al inculpatului de a
formula oricând în cursul procesului o cerere de liberare provizorie nu
echivalează cu însăși admiterea cererii, dacă se constată îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 160
2
alin. (1) și (2) C. proc. pen.,
deoarece, pe lângă vocația legală, trebuie analizată și oportunitatea cererii
de liberare provizorie sub control judiciar, în raport de prevederile art. 136 alin.
(2) și (8) C. proc. pen., instanța având posibilitatea de a admite cererea sau
de a o respinge motivat, atunci când aceasta nu servește scopului recunoscut de
legea procesual penală.
Prima instanță a
apreciat că urmează a se raporta la criterii referitoare, atât la elementele ce
privesc faptele presupus comise de inculpat (gradul de pericol social concret,
împrejurările comiterii faptei, urmările produse sau care s-ar fi putut
produce), cât și la cele ce privesc persoana inculpatului; aceste criterii
consacrate de practică se analizează în mod coroborat pentru a aprecia, în
concret, în ce măsură scopul pentru care a fost dispusă măsura arestării
preventive [(conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen.)] poate fi atins și prin
liberarea provizorie a inculpatului.
S-a constatat că
inculpatul beneficiază de circumstanțe personale favorabile (nefiind cunoscut
cu antecedente penale), însă aceste aspecte nu pot fi valorificate în mod
singular, ci doar prin coroborare cu celelalte criterii.
Examinarea gradului
de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe
care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului nu pot fi ignorate cu
ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare provizorie, în acest sens
pronunțându-se în mod constant și C.E.D.O. (cauzele C. împotriva României, L.
împotriva Franței, H. împotriva Olandei)
S-a reținut că, în
speță, natura infracțiunilor presupus săvârșite, gradul de pericol social
concret al faptelor, astfel cum este conturat acesta de modalitățile și
împrejurările comiterii (inculpatul, în mai multe rânduri a indicat
importatorilor cuantumul sumelor se bani ce trebuiau date lucrătorilor vamali,
a negociat cu aceștia oferirea de foloase necuvenite de către comercianți sau a
promis oferirea de astfel de foloase, pentru a intra în țară mărfuri
contrafăcute sau nedeclarate la vamă), frecvența pe care o înregistrează în
prezent acest tip de infracțiuni și urmările negative pe care le produc
(contribuind la amplificarea fenomenului de criminalitate transfrontalieră și
implicit la diminuarea credibilității instituțiilor statului unde sunt
încadrați cei cărora le-au fost oferite foloase necuvenite), cât și stadiul
actual al cercetărilor, conduc la concluzia că nu se impune, în acest moment
procesual, lăsarea în liberate a acestuia, scopul pentru care s-a dispus luarea
măsurii arestării preventive a inculpatului I.I.M. [(prin prisma dispozițiilor art.
136 alin. (1) C. proc. pen.)] neputând fi atins în cauză prin punerea acestuia
în libertate provizorie, de altfel, atât la soluționarea propunerii de arestare
preventivă și de prelungire a prevenției, cât și la verificarea acestor cereri
în calea de atac a recursului, statuându-se că scopul prevăzut de art. 136 alin.
(1) C. proc. pen., nu poate fi atins în alt mod decât prin luarea și menținerea
acestei măsuri preventive privative de libertate, iar de la acest moment
procesual (situat foarte aproape în timp) nu au intervenit niciun fel de
schimbări care să justifice atingerea acestui scop în alt mod, respectiv prin
liberarea provizorie a inculpatului, cererea fiind respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul, criticând-o, astfel
după cum rezultă din cuprinsul și concluziilor orale formulate de către
apărătorul ales al recurentului inculpat (expuse în partea introductivă a
prezentei decizii), care a făcut referire la argumentele expuse în cauza ce a
format obiectul dosarului nr. 6372/1/2011, respectiv pentru nelegalitate,
netemeinicie, folosirea de argumente ce exced prevederilor legale în materie,
prin adăugarea la lege, neoferirea de dovezi în ceea ce privește nerespectarea
condițiilor prevăzute de art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen.
Analizând recursul
prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat și va fi respins,
pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum
rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen.,
scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a
procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de
la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste
scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau
pe cauțiune.
În același sens sunt
și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana
arestată sau reținută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi
eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei
garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările
interne în materie se constată că art. 160
2
alin. (1) și (2) C.
proc. pen., prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Rezultă, așadar, că
liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă,
neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței
[(art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen.)] și care presupune îndeplinirea
unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii
prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care
aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea
de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau
că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor
părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau
prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din
reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării
luate față de învinuit sau inculpat.
Analizând actele
dosarului se constată că întemeiat prima instanță a constatat că la acest
moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a
inculpatului nu era oportună.
Se reține, astfel, că
prin hotărâri judecătorești definitive succesive, față de inculpat a fost luată
și apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată
că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul
instituțiilor vamale și portuare din Municipiul Constanța s-a constituit un
grup infracțional organizat, incluzând oameni politici deținători ai unor
importante funcții de stat (secretar general al M.A.I./senator al României),
persoane cu funcții de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu
diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de
afaceri implicați în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice
beneficiare curente a mărfurilor importate în România și transportatori, grup
ce avea ca
scop deturnarea activităților legale ale autorităților statului român în
privința activității de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe
raza D.R.A.O.V. Constanța, dar și din Municipiul București, prin acapararea
instituțiilor competente, determinate să își exercite prerogativele exclusiv
pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracțional organizat.
Practicile grupului
infracțional organizat constau în instituirea unei rețele structurale
funcționale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri
procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în țară
de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau
însoțite de avizele sau autorizațiile necesare, mărfuri de altă natură sau în
alte cantități decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a
documentelor de achiziție externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de
taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de
la societăți comerciale ori din țări ce necesită taxarea anti-dumping, fără
perceperea acestor taxe.
Rețeaua structurală
constituită de grupul infracțional organizat percepea sume de bani ilicite,
inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în
România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul
vamal.
Infracțiunile,
mijloace de acțiune ale grupului infracțional organizat erau reprezentate de darea
și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda,
falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri
oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate
la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială
înregistrată.
Potrivit cercetărilor
efectuate până în prezent membrii grupului infracțional organizat erau
structurați pe paliere de conducere și control: B.E. și P.A.C., de protecție
externă: M.L. și B.M., comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S.,
D.L.A., B.L., O.C.C. și S.I., execuție la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V.,
D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuție, comisionari vamali și angajați ai
comisionarilor vamali: T.D.I., Ț.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R.,
D.I., execuție, intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A.,
A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Procurorul
a reținut, în concret, că inculpatul I.M.l. a inițiat și constituit un grup
infracțional organizat.
Astfel,
la data de 23 aprilie 2010, inculpatul l.M.I. i-a promis inculpatului D.I.D.,
inspector vamal la D.J.A.O.V. Constanța o sumă de bani neprecizată, cu titlu de
mită, denumită codat „amenda”, pentru rezolvarea unor probleme pe care un
client al societății de comisionariat vamal M. SRL le avea la D.J.A.O.V.
Constanța (23 aprilie 2010, ora 10:03:45).
La
data de 28 aprilie 2010, orele 12:34:57, inculpatul I.M.I. i-a cerut
învinuitului Z.Q., om de afaceri, suma totală de 50 milioane lei vechi, cu
titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru
introducerea în țară a unor containere cu mărfuri. La data de 28 aprilie 2010,
orele 14:18:19, inculpatul I.M.I. l-a încunoștințat pe inculpatul D.I.D.,
inspector vamal în cadrul D.J.A.O.V. Constanța, că are la firma M. SRL clienți
noi pentru care necesită protecție din partea lucrătorului vamal, promițându-i
acestuia, la cererea sa, o recompensă materială.
La
data de 29 aprilie 2010 (orele 16:46:45), inculpatul I.M.I. i-a solicitat
inculpatului Z.Q. o sumă de bani neprecizată, ce urma să fie dată lucrătorilor
vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, în scopul de a permite intrarea în
țară, de urgență, a unui container cu mărfuri.
La
data de 04 mai 2010 (orele 13:05:02), inculpatul I.M.I. îi promite inculpatului
Z.Q. că se va interesa, de îndată, dacă mita ce i-a fost deja predată pentru a
fi remisă vameșilor de la B.V. Constanța Sud Agigea a ajuns in final la aceștia
sau nu.
La
data de 11 mai 2010, ora 10:07:27, inculpatul P.A. îi comunică inculpatului I.M.I.,
căzând împreună de acord asupra listei cu vameșii de la B.V. Constanța Sud
Agigea ce fac parte din grupul infracțional și care permit intrarea în țară a
containerelor clientelei contra mita ce le este plătită de inculpatul I.M.I. și
P.A. Acești vameși sunt: M.A., I.L., I.M., T.M., B.I., H.J., V. și T.
La
data de 11 mai 2010 (orele 13:23:27), inculpatul I.M.I. i-a solicitat numitului
P.C., administrator la SC F.C. SRL, să remită unui lucrător vamal de la B.V.
Constanța Sud Agigea o sumă nedefinită, cu titlu de mită pentru a se permite
intrarea în țară a unui container, lucru ce s-a și întâmplat a doua zi.
La
data de 16 mai 2010 (orele 13:36:39), inculpatul I.M.I. a negociat cu numitul P.C.
plata unei sume de bani, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, pentru a se
permite accesul în țară a unor mărfuri ilicite.
La
data de 17 mai 2010, inculpatul I.M.I. i-a solicitat numitului N.D.P., asociat
la SC H.N.I. SRL, o sumă de bani neprecizată cu titlu de datorie în contul
mitei ce a fost promisă pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud
Agigea, precum și pentru ca aceștia să permită intrarea în țară a unui
container cu mărfuri importate prin intermediul antemenționatei societăți.
La
data de 25 mai 2010 (orele 16:28:48), inculpatul I.M.I. a acceptat propunerea
formulată de numitul D.L., angajat al lui Z.Q., în numele acestuia din urmă, de
a oferi mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru
introducerea în țară a unui container conținând încălțăminte contrafăcută,
purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate A.
La
data de 29 mai 2010 (orele 17:00:51), inculpatul I.M.I. a negociat cu
inculpatul A.A., reprezentant al SC D.I. SRL, plata unei sume de bani definită
codificat ca „8-9”, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V.
Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară a mai multor containere cu
mărfuri.
La
data de 31 mai 2010 (orele 10:14:02), inculpatul I.M.I. i-a cerut angajatei sale
de la SC M. SRL să-i dea un bilețel lucrătorului vamal S. de la B.V. Constanța
Sud Agigea și să-l invite până la zona de control documentar.
Folosind
un limbaj codat, la data de 02 iunie 2010, inculpatul I.M.I. i-a explicat
inculpatului A.A., intermediar vamal, că, pentru moment, nu dispune de firme
fantomă care să fie sigure pentru a fi folosite ca importatori fictivi pentru
introducerea frauduloasă în țară a unor containere cu mărfuri.
La
data de 04 iunie 2010 (orele 11:14:30), inculpatul I.M.I. a negociat cu o
persoană de etnie arabă o reducere a sumei ce trebuia oferită ca mită
lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară
a patru containere cu fasole pentru firma A.
La
data de 07 iunie 2010 (orele 14:13:25), inculpatul I.M.I. a negociat cu
inculpatul C.L. (zis L.) plata sumelor de bani oferite ca mită lucrătorilor
vamali pentru introducerea în țară a mai multor containere.
La
08 iunie 2010, inculpatul C.L., reprezentant al SC L.I.C. SRL, Pârscov, Buzău,
a negociat cu inculpatul I.M.I. oferirea unei sume de bani lucrătorilor vamali
de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru a nu face verificările vamale ce se
impuneau, pentru introducerea în țară a unui container cu mărfuri.
La
data de 10 iunie 2010 (ora 08:52:39), inculpatul I.M.I. a negociat cu
inculpatul C.L. introducerea în țară a unui container ce conținea marfă în plus
față de cea declarată în vamă (respectiv 27 colete cu monitoare LCD).
La
data de 15 iulie 2010 (ora 09:11:37), inculpatul I.M.I. a negociat cu numitul C.I.
reducerea comisioanelor percepute de cel dintâi, precum și a sumelor date cu
titlu de mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, de către un
client al SC M. SRL, pentru introducerea în țară a unor mărfuri.
La
30 iulie 2010 (orele 20:02:29), într-o discuție ce utilizează un limbaj extrem
de codificat, numitul C.R. îl întreabă pe inculpatul I.M.I. care este valoarea
mitei ce trebuie dată lucrătorilor vamali pentru realizarea unor operațiuni
vamale.
Aspectele
arătate s-au finalizat cu o intervenție făcută de inculpatul I.M.I. la
inculpatul D.I.D., inspector vamal la D.J.A.O.V. Constanța, la data de 02 august
2010 (ora 09:15:21), pentru rezolvarea operațiunilor vamale legate de
problematica respectivă.
La
data de 09 august 2010 (orele 15:02:01 și 15:13:49), la somația inculpatului B.E.,
director la C.N.A.P.M.C. SA și, concomitent, unul din conducătorii grupului
organizat în cauză, a început să facă presiuni asupra inculpatului D.M. (zis F.)
pentru ca acesta să își plătească datoriile către grupul criminal organizat,
datorii ce includeau și valoarea mitei pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanța Sud Agigea.
La
data de 12 august 2010 (orele 12:04:25), numitul C.I. i-a propus inculpatului I.M.I.
să se implice prin intervenții făcute pe lângă vameșii de la B.V. Constanța Sud
Agigea pentru a-i procesa de urgență un container cu mărfuri și actele aferente,
precizându-i, concomitent, că el personal va interveni pentru restituirea
rapidă a TVA.
La
data de 17 august 2010, inculpații I.M.I. și A.A. au negociat plata unei sume
de bani neprecizată, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V.
Constanța Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară a unui
container cu mărfuri intermediate de inculpatul A.A.
La
data de 18 august 2010, inculpatul I.M.I. i-a cerut inculpatului A.A. suma de
2.700 Ron, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud
Agigea pentru introducerea în țară a unui container cu mărfuri (A.P.M.U.
4518341), ce conținea în plus față de cele declarate în vamă o cantitate
neprecizată de cuțite de strung. Inculpatul A.A. a fost de acord să plătească
suma respectivă.
La
data de 19 august 2010, inculpatul I.M.I. a negociat cu inculpatul C.L.
introducerea în țară prin B.V. Constanța Sud Agigea a unui container, conținând
200 de colete din aproximativ 1.900 cu mărfuri contrafăcute, inscripționate cu
însemnele mărcii W.D.
La
data de 20 august 2010 (ora 10:51:46), inculpatul I.M.I. a negociat cu A.A.
plata unei sume de 21 milioane lei pentru introducerea în țară a unui container
cu mărfuri prin B.V. Constanța Sud Agigea.
La data de 12 septembrie 2010 (orele
20:30:03), inculpatul I.M.I. a solicitat suma de 62 milioane lei vechi, cu
titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, de la
inc. Z.Q. pentru intrarea în țară a unor containere cu mărfuri, importate prin
intermediul acestuia din urmă, fapt cu care inculpatul Z.Q. a fost de acord,
promițând să plătească suma respectivă.
La
data de 23 septembrie 2010, inculpatul C.L. i-a precizat inculpatului I.M.I. că
îi va da o sumă de bani, denumită în limbaj codificat ca „8 seturi”, pentru a
fi oferită ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, pentru
introducerea în țară a unor containere conținând ulei.
Se reține, astfel, că
actele dosarului furnizează date apte a creea presupunerea rezonabilă că
inculpatul
a
promis și a intermediat oferirea, sau a remis indirect sume de bani
lucrătorilor vamali în vederea realizării intereselor anumitor persoane,
contribuind și la plata sumelor datorate unor membri ai grupului infracțional,
p
robele
administrate creând presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele
pentru care este cercetat, prevăzute de
art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 255
pct. 1 C. pen., raportat la art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziției art. 33 lit. a) C. pen.,
fapte de o gravitate
deosebită, având în vedere amploarea activității grupului infracțional,
scopurile acestuia și impactul exercitat din punct de vedere economic și
social.
Astfel, faptele
pentru care inculpatul este cercetat și pentru care s-a luat măsura arestării
preventive respectă, sub aspectul regimului sancționator, condițiile prevăzute
de art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen., dar, cu toate acestea, din
analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu
îndeplinește condiția oportunității, implicit prevăzută de normele ce
reglementează această instituție.
Acordarea liberării
sub control judiciar reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar
instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei
măsuri, normele europene necontravenind dispozițiilor art. 160
2
alin.
(1) C. proc. pen. Având în vedere acest ultim aspect, se constată că aprecierea
cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu
privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului,
calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei, natura acesteia,
circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau
inculpatului.
Totodată,
dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție, anterior indicat, nu instituie o
obligație de acordare a liberării persoanei private de liberate în cursul
procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat
de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative
celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136 alin. (2) C. proc.
pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Așa fiind, se
constată că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează
presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care
acestea au fost comise și impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor
preventive nu poate fi, cel puțin în stadiul procesual actual, atins fără
privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfășurări a
procesului penal, aflat într-o fază incipientă, urmărirea penală nefiind
finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată și
numărul crescut al probelor ce trebuie în continuare administrate pentru aflarea
adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Se constată,
totodată, că la aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control
judiciar circumstanțele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar
avute în vedere și nici să prevaleze principiului aflării adevărului și
necesității desfășurării normale a procesului penal. Astfel, aspectele
referitoare la inculpat nu sunt suficiente în speță pentru a fundamenta
concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, aspectele indicate
neputând fi avute în vedere izolat față de interesul general al menținerii
ordinii sociale, ce prevalează, în anumite circumstanțe, dreptului persoanei
deținute de a fi cercetată în stare de libertate.
Așa fiind, se reține
că soluția dispusă de către prima instanță a realizat o corectă interpretare și
aplicare, cauzei concrete dedusă judecății, a normelor legale incidente, în
speță, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros
argumentată.
Criticile invocate în
recurs sunt nefondate.
Soluția primei
instanțe a avut în vedere necesitatea atingerii scopului măsurilor preventive,
reglementat de art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care, în prezenta
cauză, la acest moment procesual nu poate fi realizat în absența privării de
libertate a inculpatului, având în vedere natura infracțiunilor despre care
există presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, gravitatea
acestora, complexitatea cauzei și necesitatea desfășurării în bune condiții a
urmăririi penale.
Rezultă, așadar, că
nu pot fi primite susținerile apărării în sensul inexistenței de date privind
un potențial comportament negativ al inculpatului ulterior liberării, în
condițiile art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen., acesta rezultând
implicit din natura și gravitatea faptelor despre care există date ce creează
presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, condițiile și
circumstanțele reale și personale ale inculpatului, impresia creată publicului
în sensul funcționării clandestine și ilicite a unui sistem paralel cu cel al
autorităților statului, ce urmărea realizarea intereselor private ale membrilor
săi și care, în mod evident presupunea o reacție fermă a organelor judiciare.
Rezultă așadar, că
argumentele invocate de către instanță, contrar susținerilor apărării, sunt apte
a justifica soluția dispusă, care este legală, temeinică și riguros motivată.
În ceea ce privește
pretinsa adăugare la lege și folosirea de către prima instanță a unor argumente
străine de cele reglementate de normele incidente în speță, aceste susțineri nu
pot fi primite, având în vedere prevederile exprese ale art. 160
2
alin.
(1) C. proc. pen. și concluzia ce rezultă cu necesitate din interpretarea
gramaticală a normei precitate, cu referire la timpul verbal utilizat de
legiuitor.
Pentru considerentele
ce preced dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit
dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul
inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la
prezentarea apărătorului ales va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I.M. împotriva încheierii nr. 1103
din 22 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,
în dosarul nr. 5976/1/2011.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 august 2011.