ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1493/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 30 martie 2010, și precizată la 25 octombrie 2010, reclamantul O.M.G. a chemat în judecată Guvernul României, Primul Ministru al României, Secretariatul General al Guvernului și I.I.C.C.M.E. Românesc, solicitând anularea deciziei nr. 109 din 26 februarie 2010, reîncadrarea în funcția publică de președinte al institutului pârât, plata tuturor drepturilor bănești cuvenite și refacerea carnetului de muncă. De asemenea, reclamantul a cerut să se constate existența discriminării pe criterii profesionale și obligarea Secretariatului General al Guvernului la plata de daune morale în sumă de 1 miliard lei și daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că decizia de eliberare din funcție ce nu i-a fost comunicată, a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor codului muncii și nu cuprinde motivele pentru care a fost dispusă. Prin sentința civilă nr. 2691 din 5 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâți și totodată, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că împrejurarea necomunicării deciziei nr. 109/2010 nu este de natură să afecteze legalitatea acesteia, în condițiile în care a fost publicată în M. Of., astfel cum prevăd dispozițiile art. 19 din Legea nr. 90/2001 și art. 11 alin. (1) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

Instanța a constatat că este îndeplinită condiția referitoare la motivarea actului administrativ, eliberarea din funcție fiind dispusă în raport de intrarea în vigoare a Legii nr. 329/2009 și a H.G. nr. 1372/2009. Astfel, urmare a desființării Institutului de I.C.C. România, al cărui președinte era reclamantul și a I.N.M.E. Românesc, prin H.G. nr. 1372/2009 au fost comasate prin fuziune cele două instituții publice și a fost înființat un nou organism, Institutul de Investigare a C.C.M.E. Românesc, la conducerea căruia a fost numită altă persoană. Referitor la celelalte petite, instanța a reținut netemeinicia acestora, solicitările având caracter accesoriu față de cererea principală de anulare a deciziei de eliberare din funcție, act administrativ emis cu respectarea prevederilor legale.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul O.M.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a reiterat motivul necomunicării deciziei prin care a fost eliberat din funcție, învederând că, având și un contract de muncă valabil încheiat, pe durată nedeterminată, era necesar a fi emis și un act prin care să se dispună desfacerea contractului, care să-i fie comunicat și în absența căruia, raporturile de muncă dăinuie și în prezent. Reclamantul a mai arătat că, prin comasarea prin fuziune a celor două instituții, întreg personalul contractual a fost preluat de noul institut creat, cu excepția celor doi președinți care au fost eliberați din funcțiile de conducere deținute pe criterii politice și nu profesionale.

Reclamantul a mai învederat că instanța i-a respins în mod greșit cererea de daune morale față de împrejurarea că s-a demonstrat prejudiciul moral adus imaginii sale, ca om și profesionist. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod justificat că nu prezintă relevanță faptul că nu a fost comunicată și o decizie de desfacere a contractului de muncă al reclamantului, în condițiile în care acesta a ocupat o funcție asimilată celor de demnitate publică, modalitatea de numire și revocare din funcția publică de conducere fiind prin decizie a primului ministru.

O astfel de clauză există și în H.G. nr. 1724/2005 care reglementa organizarea și funcționarea institutului condus de reclamant, numit în funcție prin decizie a primului ministru - hotărâre abrogată - și este cuprinsă și în H.G. nr. 1372/2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea I.I.C.C.M.E. Românesc, instituție nou creată prin comasarea prin fuziune a intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice. Din actele dosarului rezultă că decizia contestată, nr. 109 din 26 februarie 2010 a fost emisă urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009 și a H.G. nr. 1372/2009, fiind publicată în M. Of. nr. 133 din 27 februarie 2010, îndeplinindu-se astfel cerința legală de publicitate, nefiind obligatorie și comunicarea către persoana vizată.

În consecință, instanța de fond a reținut în mod corect legalitatea deciziei de eliberare din funcția publică de conducere, dispusă ca urmare a desființării instituției publice al cărui președinte a fost reclamantul, prin hotărârea de guvern prin care s-a înființat noua entitate rezultată din reorganizare. Nu este întemeiată nici critica privind respingerea cererii de acordare a daunelor morale, întrucât admisibilitatea unei astfel de solicitări în contenciosul administrativ, subsumată motivului de reparare a prejudiciului este condiționată de admiterea acțiunii în anularea actului administrativ vătămător. În raport de cele expuse mai sus, Curtea, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de O.M.G. împotriva sentinței nr. 2691 din 5 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.