ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1493/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 30 martie 2010, și precizată la 25 octombrie 2010, reclamantul

O.M.G. a chemat în judecată Guvernul României, Primul Ministru al României,

Secretariatul General al Guvernului și I.I.C.C.M.E. Românesc, solicitând

anularea deciziei nr. 109 din 26 februarie 2010, reîncadrarea în funcția

publică de președinte al institutului pârât, plata tuturor drepturilor bănești

cuvenite și refacerea carnetului de muncă.

De

asemenea, reclamantul a cerut să se constate existența discriminării pe

criterii profesionale și obligarea Secretariatului General al Guvernului la

plata de daune morale în sumă de 1 miliard lei și daune cominatorii de 1.000

lei pe zi de întârziere.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că decizia de eliberare din funcție

ce nu i-a fost comunicată, a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor codului

muncii și nu cuprinde motivele pentru care a fost dispusă.

Prin

sentința civilă nr. 2691 din 5 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția privind lipsa

calității procesuale pasive invocată de pârâți și totodată, a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că împrejurarea necomunicării deciziei

nr. 109/2010 nu este de natură să afecteze legalitatea acesteia, în condițiile

în care a fost publicată în M. Of., astfel cum prevăd dispozițiile art. 19 din Legea

nr. 90/2001 și art. 11 alin. (1) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

Instanța

a constatat că este îndeplinită condiția referitoare la motivarea actului

administrativ, eliberarea din funcție fiind dispusă în raport de intrarea în vigoare

a Legii nr. 329/2009 și a H.G. nr. 1372/2009.

Astfel,

urmare a desființării Institutului de I.C.C. România, al cărui președinte era reclamantul

și a I.N.M.E. Românesc, prin H.G. nr. 1372/2009 au fost comasate prin fuziune

cele două instituții publice și a fost înființat un nou organism, Institutul de

Investigare a C.C.M.E. Românesc, la conducerea căruia a fost numită altă

persoană.

Referitor

la celelalte petite, instanța a reținut netemeinicia acestora, solicitările

având caracter accesoriu față de cererea principală de anulare a deciziei de

eliberare din funcție, act administrativ emis cu respectarea  prevederilor

legale.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamantul O.M.G., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel,

reclamantul a reiterat motivul necomunicării deciziei prin care a fost eliberat

din funcție, învederând că, având și un contract de muncă valabil încheiat, pe

durată nedeterminată, era necesar a fi emis și un act prin care să se dispună

desfacerea contractului, care să-i fie comunicat și în absența căruia,

raporturile de muncă dăinuie și în prezent.

Reclamantul

a mai arătat că, prin comasarea prin fuziune a celor două instituții, întreg personalul

contractual a fost preluat de noul institut creat, cu excepția celor doi

președinți care au fost eliberați din funcțiile de conducere deținute pe

criterii politice și nu profesionale.

Reclamantul

a mai învederat că instanța i-a respins în mod greșit cererea de daune morale

față de împrejurarea că s-a demonstrat prejudiciul moral adus imaginii sale, ca

om și profesionist.

Analizând

actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că  recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel,

instanța de fond a reținut în mod justificat că nu prezintă relevanță faptul că

nu a fost comunicată și o decizie de desfacere a contractului de muncă al

reclamantului, în condițiile în care acesta a ocupat o funcție asimilată celor

de demnitate publică, modalitatea de numire și revocare din funcția publică de

conducere fiind prin decizie a primului ministru.

O

astfel de clauză există și în H.G. nr. 1724/2005 care reglementa organizarea și

funcționarea institutului condus de  reclamant, numit în funcție prin decizie a

primului ministru - hotărâre abrogată - și este cuprinsă și în H.G. nr. 1372/2009

privind înființarea, organizarea și funcționarea I.I.C.C.M.E. Românesc,

instituție nou creată prin comasarea prin fuziune a intrării în vigoare a Legii

nr. 329/2009 privind reorganizarea unor  autorități și instituții publice.

Din

actele dosarului rezultă că decizia contestată, nr. 109 din 26 februarie 2010 a

fost emisă urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009 și a H.G. nr. 1372/2009,

fiind publicată în M. Of. nr. 133 din 27 februarie 2010, îndeplinindu-se astfel

cerința legală de publicitate, nefiind obligatorie și comunicarea către persoana

vizată.

În

consecință, instanța de fond a reținut în mod corect legalitatea deciziei de

eliberare din funcția publică de conducere, dispusă ca urmare a desființării

instituției publice al cărui președinte a fost reclamantul, prin hotărârea de guvern

prin care s-a înființat noua entitate rezultată din reorganizare.

Nu

este întemeiată nici critica privind respingerea cererii de acordare a daunelor

morale, întrucât admisibilitatea  unei astfel de solicitări în contenciosul

administrativ, subsumată motivului de reparare a prejudiciului este

condiționată de admiterea acțiunii în anularea actului administrativ vătămător.

În

raport de cele expuse mai sus, Curtea, constatând legalitatea și temeinicia

hotărârii instanței de fond, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de O.M.G. împotriva sentinței nr. 2691 din 5 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 martie 2012.