ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2038/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 ianuarie 2009, reclamantul G.C.D. a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire în Dosarul nr. 14623/FFCC pentru terenul agricol în suprafață de 9,4 ha situat pe raza orașului Otopeni, județul Ilfov. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că pârâta a refuzat în mod nejustificat să emită titlul de despăgubire în Dosarul nr. 14623/FFCC, deși s-a întocmit raportul de expertiză prin care s-a stabilit valoarea de piață a terenului la suma de 23.011.200 euro, echivalentul a 88.411.322 RON. Pârâta a depus întâmpinare și a invocat excepția prematurității acțiunii, motivat de faptul că, raportul de evaluare nu a fost legal comunicat unuia dintre beneficiari, care este decedat.

Prin Sentința civilă nr. 3847 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității și a admis acțiunea, obligând pârâta să emită titlurile de despăgubire în Dosarul nr. 14623/FFCC din 2 septembrie 2008. Instanța de fond a respins excepția prematurității acțiunii, reținând că reclamantul este singura persoană față de care se impunea comunicarea raportului de evaluare, întrucât acesta a cumpărat prin contractul autentificat din 9 septembrie 2008 de la C.M. și H.C. toate drepturile cu privire la terenul care a făcut obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, inclusiv drepturile dobândite de H.C.

prin cumpărare de la D.G. în baza contractului autentificat din 13 octombrie 2004. Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamantul și-a exprimat acordul cu privire la raportul de evaluare întocmit, astfel că nu există niciun impediment legal pentru emiterea titlurilor de despăgubire, situație în care refuzul pârâtei are caracter nejustificat, în sensul prevăzut de art. 2 lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică, iar pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamant. Recurenta a susținut că în mod greșit a fost admisă acțiunea intimatului-reclamant în condițiile în care Dosarul de acordare de despăgubiri nr. 12623/FFCC nu a fost aprobat, deoarece nu poate fi urmată procedura de comunicare a raportului de evaluare în conformitate cu dispozițiile pct. 16.13 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005 față de persoana îndreptățită, D.G., decedat la 31.12 2004. Potrivit actelor din dosar, s-a arătat că intimatul-reclamant nu a dobândit drepturile care se cuveneau persoanei îndreptățite D.G. cu privire la terenul în suprafață de 9,50 ha, deoarece acesta nu și-a înstrăinat drepturile și a încheiat numai un antecontract de vânzare-cumpărare în privința cotei-părți care i se cuvenea din despăgubirile pentru terenul respectiv. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente. Prin cererile nr. 2287 din 13 martie 1991, nr. 221 din 23 ianuarie 1998 și nr. 22 din 18 aprilie 1998 și nr. 91 din 16 septembrie 2005, D.G., C.M.

și D.C.P.P., în calitate de succesori ai defunctului D.C.G.P., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren pe raza orașului Otopeni, Județul Ilfov. Comisia județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate a transmis Autorității Naționale pentru restituirea proprietăților dosarul de despăgubiri pentru autorul D.C.G.P. și Dosarul a fost înregistrat sub nr. 14623/FFCC din 12 septembrie 2008. Conform procedurii legale, dosarul a fost repartizat aleatoriu în vederea evaluării în ședința Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 14 octombrie 2008. Acest prim raport de evaluare a fost considerat de comisia recurentă ca nefiind corespunzător Standardelor Internaționale de Evaluare și prin procesul-verbal din 21 noiembrie 2008 raportul a fost restituit în vederea refacerii de către societatea de evaluatori desemnată.

Raportul de evaluare refăcut a fost transmis comisiei recurente sub nr. X din 21 noiembrie 2008, urmând a fi supus aprobării în ședința din 4 decembrie 2008. La data de 17 decembrie 2008 comisia recurentă a decis radierea poziției nr. 183 din anexa nr. II la Raportul ședinței din 14 decembrie 2008, prin care aprobase Dosarul de evaluare nr. 10710/R din 21 noiembrie 2008, întrucât comunicarea către persoana îndreptățită D.G. s-a făcut cu un act suspicionat a fi fals, fiind sesizate organele de cercetare penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals. Prin rezoluția din 23 iunie 2010 dată în Dosarul nr. 799/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen.

În raport de situația de fapt expusă, instanța de fond nu a analizat dacă este justificat sau nu refuzul comisiei recurente de a emite titlul de despăgubire în Dosarul nr. 14623/FFCC din 12 septembrie 2008, în condițiile în care nu s-a dovedit îndeplinirea procedurii de comunicare a raportului de evaluare către persoana îndreptățită D.G., în conformitate cu dispozițiile art. 16 pct. 13 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005. Realizarea acestei proceduri obligatorii prin comunicarea efectuată către intimatul-reclamant a fost greșit constatată de instanța de fond, întrucât acesta nu a dovedit calitatea sa de succesor în drepturi al defunctului D.G., decedat la 31 decembrie 2004. Prin contractul autentificat din 9 septembrie 2008 intimatul-reclamant a cumpărat de la C.M.

și H.C. drepturile cuvenite acestora cu privire la terenul în suprafață de 9,40 ha situat în orașul Otopeni, Județul Ilfov, dar pentru cota-parte care a aparținut defunctului D.G., nu s-a făcut dovada transmiterii dreptului către cedenții vânzători. Pentru această cotă-parte s-a încheiat între D.G. și H.C. antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat, din 13 octombrie 2004 și conform clauzei stipulate de părți, actul de vânzare-cumpărare în formă autentică urma să fie încheiat în termen de 30 de zile de la data obținerii tuturor actelor de proprietate asupra imobilului.

Față de conținutul antecontractului de vânzare-cumpărare, instanța de fond nu a verificat dacă intimatul-reclamant a dobândit calitatea de succesor pentru drepturile care au aparținut defunctului D.G., considerând fără temei că nu se mai impune a fi administrate alte probe în raport de soluția dată în dosarul penal, deși aceasta nu prezintă relevanță sub aspectul transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului. În consecință, se impunea în cauză stabilirea corectă a persoanelor care sunt îndreptățite la despăgubiri pentru terenul în suprafață de 9,50 ha și față de care există obligația legală de comunicare a raportului de evaluare, pentru a se aprecia dacă este sau nu justificat refuzul comisiei recurente de a comite titlul de despăgubiri solicitat pentru întreaga sumă de intimatul-reclamant.

Pentru considerentele care au fost expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs, se va casa hotărârea atacată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 3847 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.