ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2038/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 ianuarie

2009, reclamantul G.C.D. a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire în Dosarul nr.

14623/FFCC pentru terenul agricol în suprafață de 9,4 ha situat pe raza

orașului Otopeni, județul Ilfov.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că pârâta a refuzat în mod nejustificat să

emită titlul de despăgubire în Dosarul nr. 14623/FFCC, deși s-a întocmit

raportul de expertiză prin care s-a stabilit valoarea de piață a terenului la

suma de 23.011.200 euro, echivalentul a 88.411.322 RON.

Pârâta a depus

întâmpinare și a invocat excepția prematurității acțiunii, motivat de faptul

că, raportul de evaluare nu a fost legal comunicat unuia dintre beneficiari,

care este decedat.

Prin Sentința civilă

nr. 3847 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității și a

admis acțiunea, obligând pârâta să emită titlurile de despăgubire în Dosarul

nr. 14623/FFCC din 2 septembrie 2008.

Instanța de fond a

respins excepția prematurității acțiunii, reținând că reclamantul este singura

persoană față de care se impunea comunicarea raportului de evaluare, întrucât

acesta a cumpărat prin contractul autentificat din 9 septembrie 2008 de la C.M.

și H.C. toate drepturile cu privire la terenul care a făcut obiectul cererii de

reconstituire a dreptului de proprietate, inclusiv drepturile dobândite de H.C.

prin cumpărare de la D.G. în baza contractului autentificat din 13 octombrie

2004.

Pe fondul cauzei, s-a

constatat că reclamantul și-a exprimat acordul cu privire la raportul de

evaluare întocmit, astfel că nu există niciun impediment legal pentru emiterea

titlurilor de despăgubire, situație în care refuzul pârâtei are caracter

nejustificat, în sensul prevăzut de art. 2 lit. i) și n) din Legea nr.

554/2004.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică, iar pe

fond, respingerea acțiunii formulate de reclamant.

Recurenta a susținut

că în mod greșit a fost admisă acțiunea intimatului-reclamant în condițiile în

care Dosarul de acordare de despăgubiri nr. 12623/FFCC nu a fost aprobat, deoarece

nu poate fi urmată procedura de comunicare a raportului de evaluare în

conformitate cu dispozițiile pct. 16.13 din Normele metodologice aprobate prin

H.G. nr. 1095/2005 față de persoana îndreptățită, D.G., decedat la 31.12 2004.

Potrivit actelor din

dosar, s-a arătat că intimatul-reclamant nu a dobândit drepturile care se

cuveneau persoanei îndreptățite D.G. cu privire la terenul în suprafață de 9,50

ha, deoarece acesta nu și-a înstrăinat drepturile și a încheiat numai un

antecontract de vânzare-cumpărare în privința cotei-părți care i se cuvenea din

despăgubirile pentru terenul respectiv.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente.

Prin cererile nr.

2287 din 13 martie 1991, nr. 221 din 23 ianuarie 1998 și nr. 22 din 18 aprilie

1998 și nr. 91 din 16 septembrie 2005, D.G., C.M. și D.C.P.P., în calitate de

succesori ai defunctului D.C.G.P., au solicitat reconstituirea dreptului de

proprietate pentru suprafața de 10 ha teren pe raza orașului Otopeni, Județul

Ilfov.

Comisia județeană

Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate a transmis Autorității

Naționale pentru restituirea proprietăților dosarul de despăgubiri pentru

autorul D.C.G.P. și Dosarul a fost înregistrat sub nr. 14623/FFCC din 12

septembrie 2008.

Conform procedurii

legale, dosarul a fost repartizat aleatoriu în vederea evaluării în ședința

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 14 octombrie 2008.

Acest prim raport de

evaluare a fost considerat de comisia recurentă ca nefiind corespunzător

Standardelor Internaționale de Evaluare și prin procesul-verbal din 21

noiembrie 2008 raportul a fost restituit în vederea refacerii de către

societatea de evaluatori desemnată.

Raportul de evaluare

refăcut a fost transmis comisiei recurente sub nr. X din 21 noiembrie 2008,

urmând a fi supus aprobării în ședința din 4 decembrie 2008.

La data de 17

decembrie 2008 comisia recurentă a decis radierea poziției nr. 183 din anexa

nr. II la Raportul ședinței din 14 decembrie 2008, prin care aprobase Dosarul

de evaluare nr. 10710/R din 21 noiembrie 2008, întrucât comunicarea către

persoana îndreptățită D.G. s-a făcut cu un act suspicionat a fi fals, fiind

sesizate organele de cercetare penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor

de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.

Prin rezoluția din 23

iunie 2010 dată în Dosarul nr. 799/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria sectorului 1 București s-a confirmat propunerea organelor de

cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen.

În raport de situația

de fapt expusă, instanța de fond nu a analizat dacă este justificat sau nu

refuzul comisiei recurente de a emite titlul de despăgubire în Dosarul nr.

14623/FFCC din 12 septembrie 2008, în condițiile în care nu s-a dovedit

îndeplinirea procedurii de comunicare a raportului de evaluare către persoana

îndreptățită D.G., în conformitate cu dispozițiile art. 16 pct. 13 din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.

Realizarea acestei

proceduri obligatorii prin comunicarea efectuată către intimatul-reclamant a

fost greșit constatată de instanța de fond, întrucât acesta nu a dovedit calitatea

sa de succesor în drepturi al defunctului D.G., decedat la 31 decembrie 2004.

Prin contractul

autentificat din 9 septembrie 2008 intimatul-reclamant a cumpărat de la C.M. și

H.C. drepturile cuvenite acestora cu privire la terenul în suprafață de 9,40 ha

situat în orașul Otopeni, Județul Ilfov, dar pentru cota-parte care a aparținut

defunctului D.G., nu s-a făcut dovada transmiterii dreptului către cedenții

vânzători.

Pentru această

cotă-parte s-a încheiat între D.G. și H.C. antecontractul de vânzare-cumpărare

autentificat, din 13 octombrie 2004 și conform clauzei stipulate de părți,

actul de vânzare-cumpărare în formă autentică urma să fie încheiat în termen de

30 de zile de la data obținerii tuturor actelor de proprietate asupra

imobilului.

Față de conținutul

antecontractului de vânzare-cumpărare, instanța de fond nu a verificat dacă

intimatul-reclamant a dobândit calitatea de succesor pentru drepturile care au

aparținut defunctului D.G., considerând fără temei că nu se mai impune a fi

administrate alte probe în raport de soluția dată în dosarul penal, deși

aceasta nu prezintă relevanță sub aspectul transmiterii dreptului de

proprietate asupra terenului.

În consecință, se

impunea în cauză stabilirea corectă a persoanelor care sunt îndreptățite la

despăgubiri pentru terenul în suprafață de 9,50 ha și față de care există

obligația legală de comunicare a raportului de evaluare, pentru a se aprecia

dacă este sau nu justificat refuzul comisiei recurente de a comite titlul de

despăgubiri solicitat pentru întreaga sumă de intimatul-reclamant.

Pentru considerentele

care au fost expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs, se va casa hotărârea atacată

și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 3847 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2011.