ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1481/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul G.C. a solicitat obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea unei decizii prin care să dispună emiterea titlurilor de despăgubire, conform sintezei de evaluare efectuate în Dosarul nr. 14623/FFCC, aflat în evidențele pârâtei.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare de drepturi, autentificat sub nr. 3738 din 09 septembrie 2008 de B.N.P.A. Etica, a dobândit toate drepturile cedenților-vânzători H.C. și C.M., de orice natură, reale sau de creanță, accesorii sau principale, în ceea ce privește imobilul-teren agricol de 9,4 ha situat pe raza orașului Otopeni, județul Ilfov, că aceste drepturi au format obiectul cererii nr. 2287 13 martie 1991 formulată în temeiul Legii nr. 18/1991, soluționată de Comisia județeană Ilfov prin emiterea Hotărârii nr. 369 din 03 iulie 2002, ulterior completată prin Hotărârea nr. 560 din 31 iulie 2008 și că pârâta refuză să emită titlurile de despăgubire, deși i-a adus la cunoștință modificările în ce privește titularul acestor drepturi, iar Dosarul nr. 14623/FFCC, aflat în curs de soluționare, conține și raportul de expertiză prin care s-a stabilit valoarea de piață a acestui imobil la suma de 23.011.200 euro, respectiv 88.411.322 lei.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, solicitând totodată și respingerea acțiunii ca prematură, cu motivarea că raportul de evaluare nu a fost legal comunicat, întrucât unul din beneficiari, respectiv D.G., este decedat.

Prin Sentința civilă nr. 340 din 11 martie 2009 Tribunalul București, secția a III-a civilă, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ, la prezenta cauză fiind ulterior conexat Dosarul nr. 5540/2/2009, având același obiect.

Prin Sentința civilă nr. 3847 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel București a respins excepția prematurității, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să emită titlurile de despăgubire în Dosarul nr. 14623/FFCC din 02 septembrie 2008, iar această sentința a fost casată prin decizia nr. 2038 din 06 aprilie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin Sentința civilă nr. 4407 din 24 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității invocată de pârâtă și a admis acțiunea reclamantului G.C., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., obligând-o pe aceasta să emită titlurile de despăgubire în Dosarul nr. 14623/FFCC din 2 septembrie 2008.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Din probele administrate rezultă că prin Hotărârea nr. 369 din 03 iulie 2002, modificată prin Hotărârea nr. 560 din 31 august 2008, ambele emise de Comisia Județeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, a fost validat dreptul de proprietate pentru un teren în suprafață de 9,4 ha, pe numele D.C.P.P., D.E. și C.M., toți descendenții direcți ai defunctului D.C.G.P., că moștenitorii D.E. și D.C.P.P. au decedat între momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și cel al emiterii hotărârilor susmenționate (la 13 februarie 2000 și respectiv 12 august 2004) și că de pe urma defunctei D.E. au rămas moștenitori D.G., în calitate de soț, D.C.P., în calitate de frate și C.M., în calitate de soră, iar de pe urma defunctului D.C.P.P. au rămas moștenitor H.C. (născută D.C.), în calitate de fiică.

S-a mai reținut că potrivit contractului autentificat din 13 octombrie 2004 la Biroul Notarilor Publici Asociați „E.”, D.G. a cedat cota sa indiviză din dreptul asupra terenului de 10 ha și construcția edificată pe acesta, situate în orașul Otopeni, județul Ilfov, iar în cazul în care restituirea terenului de 10 ha și a construcției nu va fi posibilă în natură, despăgubirile ce i se cuvin urmează a fi încasate de la H.C. În schimb, D.G. a primit cu titlu de preț suma de 150.000.000 lei vechi. Din acest contract rezultă că H.C. este succesor cu titlu particular în drepturi al lui D.G., astfel că beneficiarii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate erau, în anul 2004, C.M. și H.C.

Prin contractul autentificat sub nr. 3738 din 09 septembrie 2008 la Biroul Notarilor Publici Asociați E., C.M. și H.C. au cedat reclamantului, integral și irevocabil, toate drepturile ce le revin cu privire la terenul ce a făcut obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

Instanța a apreciat că singura persoană îndreptățită să-i fie comunicat raportul de evaluare, conform art. 16 pct. 3 din norma metodologică aprobată prin H.G. nr. 1095/2005, era reclamantul, astfel că nu era necesară comunicarea raportului de evaluare către o altă persoană decât reclamantul, de vreme ce acesta era singura persoană îndreptățită să încaseze despăgubirile.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că, din declarația olografă depusă în copie la fila 46 din dosarul tribunalului, rezultă că reclamantul s-a declarat de acord cu raportul de evaluare, astfel că pârâta trebuia să emită titlul de despăgubire conform raportului de evaluare, refuzul său fiind nejustificat, în sensul art. 2 lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului formulat, recurenta-pârâtă a susținut în esență următoarele:

- în mod greșit instanța de fond a considerat ca fiind valabil antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4004/2004 încheiat între numitul D.G. și H.C., acesta din urmă fiind astfel succesor cu titlu particular în drepturi al lui D.G., deoarece antecontractul nu a fost urmat de închirierea unui contract autentic de vânzare - cumpărare;

- persoanele îndreptățite la despăgubiri în Dosarul nr. 14623/FFCC sunt cesionarul G.C.D. și D.G., acesta din urmă neînstrăinându-și drepturile sale;

- raportul de evaluare întocmit de C.C.S.D. a fost comunicat numitului D.G. ca persoană îndreptățită potrivit dispozițiilor legale;

- ulterior, prin adresa din 2008 emisă de I.N.E.P., recurentei i s-a comunicat că numitul D.G. era decedat din anul 2004, motiv pentru care C.C.S.D. a decis radierea poziției nr. 183 din anexa II din 4 decembrie 2008 prin care fusese aprobat raportul de evaluare în dosarul ce-l viza pe defunctul D.G.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă de instanță în instanță intimatul-reclamant G.C.D. solicitat recurentei - pârâte C.C.S.D. emiterea unei decizii prin care să dispună emiterea titlurilor de despăgubire pentru terenul agricol în suprafață de 9,4 ha situat pe raza orașului Otopeni, județul Ilfov.

Cererea sa a fost motivată de faptul că acesta a dobândit drepturile ce fac obiectul dosarului de despăgubire prin cumpărare de la cedenții-vânzători H.C. și C.M. conform contractului de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat sub nr. 3738 din 9 septembrie 2008.

Din actele depuse la dosar, în ambele cicluri procesuale, rezultă fără putință de tăgadă că prin Hotărârea nr. 369 din 3 iulie 2002, modificată prin Hotărârea nr. 560 din 31 august 2008 - hotărâri emite de Comisia Județeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a fost validat dreptul de proprietate pentru un teren în suprafață de 9,4 ha pe numele descendenților direcți ai defunctului D.C.D.P., respectiv D.E. și C.M.

Moștenitorii D.E. și D.C.P. au decedat ulterior, respectiv între momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și cel al emiterii hotărârilor de către Comisia Județeană Ilfov.

De pe urma defunctei D.E. au rămas ca moștenitori D.G., în calitate de soț, D.C.P., în calitate de frate și C.M., în calitate de soră, iar de pe urma defunctului D.C.P. a rămas ca moștenitoare H.C., în calitate de fiică.

În cauză nu au fost contestate nici calitatea descendenților defunctului D.C.P., autorul dreptului de proprietate și nici calitatea de succesori ai celor doi defuncți, D.E. și D.C.P.

În anul 2004, D.G., succesor al defunctei D.E. a cedat cota sa indiviză din dreptul asupra terenului de 10 ha și construcția edificată pe acesta, potrivit contractului autentificat sub nr. 4004 din 13 octombrie 2004 la Biroul Notarilor Publici Asociați Etica, succesoarei H.C. primind cu titlu de preț suma de 150.000.000 lei vechi (fila 60-61 dosar fond).

În acest fel, H.C. a devenit succesor cu titlu particular în drepturi al lui D.G., iar beneficiari ai cererii de reconstituire a dreptului de proprietate au rămas C.M. și H.C.

În această calitate, în anul 2008 cei doi beneficiari (moștenitori legali) prin contractul autentificat sub nr. 3738 din 9 noiembrie 2008 au cedat definitiv și irevocabil toate drepturile cu privire la terenul în discuție, reclamantului - intimat G.C.D.

Față de cele mai sus arătate rezultă că susținerea recurentei-pârâte în sensul că intimatul - reclamant nu poate solicita emiterea titlului de despăgubire pentru terenul în discuție, este neîntemeiată urmând a fi înlăturată ca atare.

Curtea urmează a reține că din succesiunea actelor încheiate după emiterea Hotărârilor nr. 369/2002 și nr. 560/2008 de către Comisia Județeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, intimatul-reclamant era singura persoană îndreptățită să-i fie comunicat raportul de evaluare și nicidecum numitului D.G., așa cum a procedat recurenta - pârâtă.

De altfel, așa cum rezultă din actele dosarului (fila 46, dosar fond tribunal) reclamantul - intimat s-a declarat de acord cu raportul de evaluare întocmit în condițiile legii.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile legale aplicabile în materie, precum și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat, refuzul recurentei-pârâte de a emite titlul de despăgubire fiind nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței civile nr. 4407 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012.