ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1848/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, la data de 22 aprilie 2009, reclamanții C.G. și C.L. au chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a le soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, precum și obligarea ministerului ca în maximum 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței de a proceda la analizarea solicitării. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au depus cererea de redobândire a cetățeniei române în luna decembrie 2008, fără a primi vreun răspuns din partea Comisiei pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției. Prin sentința civilă nr. 3524 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca rămasă fără obiect și a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 204,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că solicitarea reclamanților a fost soluționată, în ședința Comisiei pentru Cetățenie din 31 iulie 2009 constatându-se îndeplinirea condițiilor legale pentru redobândirea cetățeniei române. Referitor la cererea de cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat, prima instanță a redus suma solicitată cu acest titlu de la 1080 lei la 200 lei, motivat de complexitatea cauzei și munca depusă de avocat. Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanții C.G. și C.L., cât și pârâtul Ministerul Justiției, ambele cereri vizând cheltuielile de judecată. Astfel, reclamanții au invocat greșita reducere a onorariului de avocat, minimalizându-se astfel activitatea depusă de apărător atât anterior promovării acțiunii, cât și pe parcursul desfășurării procesului.

La rândul său, pârâtul a invocat nelegalitatea sentinței în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul care recunoaște pretențiile la prima zi de înfățișare nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Astfel, Curtea reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., culpa procesuală a pârâtului constând în faptul că în momentul introducerii acțiunii, cererea reclamanților de redobândire a cetățeniei române nu era analizată și soluționată și justifica declanșarea procesului.

Nici critica privind cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat pârâtul nu este întemeiată, suma solicitată ca onorariu de avocat apărând ca nejustificat de mare în raport de activitatea efectivă prestată de apărătorul reclamanților în cauza de față. Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții C.L. și C.G. împotriva sentinței civile nr. 3524 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2010.