ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1848/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, la data de

22 aprilie 2009, reclamanții C.G. și C.L. au chemat în judecată Ministerul

Justiției, solicitând constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a le

soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, precum și obligarea

ministerului ca în maximum 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței de

a proceda la analizarea solicitării.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că au depus cererea de redobândire a cetățeniei române în luna

decembrie 2008, fără a primi vreun răspuns din partea Comisiei pentru cetățenie

din cadrul Ministerului Justiției.

Prin sentința civilă nr. 3524 din 27

octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea ca rămasă fără obiect și a dispus obligarea

pârâtului la plata sumei de 204,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că solicitarea reclamanților a fost soluționată, în ședința

Comisiei pentru Cetățenie din 31 iulie 2009 constatându-se îndeplinirea

condițiilor legale pentru redobândirea cetățeniei române.

Referitor la cererea de cheltuieli

de judecată, constând în onorariul de avocat, prima instanță a redus suma

solicitată cu acest titlu de la 1080 lei la 200 lei, motivat de complexitatea

cauzei și munca depusă de avocat.

Împotriva sentinței au declarat

recurs atât reclamanții C.G. și C.L., cât și pârâtul Ministerul Justiției,

ambele cereri vizând cheltuielile de judecată.

Astfel, reclamanții au invocat

greșita reducere a onorariului de avocat, minimalizându-se astfel activitatea

depusă de apărător atât anterior promovării acțiunii, cât și pe parcursul

desfășurării procesului.

La rândul său, pârâtul a invocat

nelegalitatea sentinței în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ.,

potrivit cărora pârâtul care recunoaște pretențiile la prima zi de înfățișare

nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi

respinse ca atare.

Astfel, Curtea reține că instanța de

fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., culpa

procesuală a pârâtului constând în faptul că în momentul introducerii acțiunii,

cererea reclamanților de redobândire a cetățeniei române nu era analizată și

soluționată și justifica declanșarea procesului.

Nici critica privind cuantumul

cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat pârâtul nu este întemeiată,

suma solicitată ca onorariu de avocat apărând ca nejustificat de mare în raport

de activitatea efectivă prestată de apărătorul reclamanților în cauza de față.

Față de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții C.L. și C.G. împotriva sentinței civile nr. 3524 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de

pârâtul Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2010.