ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1183/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe

rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 2096 din 9 iunie 2008 contestatoarea D.M. a

chemat în judecată pe intimatul Primarul orașului Ocna Sibiului și Primăria

Ocna Sibiului solicitând în temeiul Legii 10/2001:

1.- modificarea ca nelegală a

dispoziției nr. 163/2008 cu obligarea intimaților la emiterea unei noi

dispoziții prin care să se procedeze la restituirea în natură a întregului

imobil construcții și teren intravilan, preluat abuziv și fără titlu de către

Stat, imobil înscris în C.F. 3217 Ocna Sibiului nr. top. 655/8/1 și 655/8/2

aflat sub A+39-40;

2.- acordarea de despăgubiri, prin

echivalent în natură, în privința suprafeței de 500 mp preluat abuziv, teren

ocupat actualmente de construcții civile, dar și despăgubiri prin echivalent

bănesc, respectiv valoarea de înlocuire a construcției existente la data

preluării dar demolată fără acordul proprietarului deposedat abuziv;

3.- obligarea intimaților la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1196/2009

Tribunalul Sibiu, a admis în parte contestația, a dispus anularea art. 3 din

dispoziția 163/2008 și a obligat intimații să acorde contestatoarei, în compensare

imobilul teren-construcții în suprafața de 500 mp situat administrativ în Ocna

Sibiului, înscris în C.F. 6447 nr. top nou 660/1/31/1/2/1, conform variantei B

din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză. Au fost menținute

celelalte masuri dispuse prin dispoziția atacată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin dispoziția nr. 163 din 5 mai 2008

emisă de Primarul orașului Ocna Sibiului s-a respins cererea de restituire în

natură a întregului imobil construcții zootehnice și teren înscris în C.F. 3217

Ocna Sibiului nr. top 655/8/1 și 655/8/2 de sub A + 39 - 40 și s-a propus

acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru imobilul înscris în C.F. 3217

Ocna Sibiului nr.top 655/1 a și 655/1 b de sub A+3 și imobilul înscris în C.F. 67447

top 654/a/l, 654/b/l, 654/c/l, 654/d/l de sub A+3 s-au propus de asemenea

acordarea de despăgubiri conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 dat fiind

faptul că imobilul construcții a fost demolat iar terenul în suprafață de 500

mp este acoperit de construcții civile.

Imobilele înscrise în C.F. 3217 Ocna

Sibiului top 655/8/1 și 655/8/2 de sub A0 39 - 44, au fost înstrăinate în

condițiile Legii 18/1991, prin vânzare la licitație publică, adjudecătorii intabulându-și

dreptul de proprietate în cartea funciară (C.F. f. 26-28 dosar).

Dată fiind situația juridică actuală

a imobilului notificat în mod corect, intimata, cu respectarea disp. art. 1 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent pentru imposibilitatea restituirii în natură.

În atare situație respingerea

cererii de restituire în natură a imobilelor înscrise în C.F. 3217 este una

legală, motiv pentru care motivele invocate de contestatoare privind

nelegalitatea măsurii dispuse nu au fost reținute.

Pentru imobilele ce au constituit

obiectul notificării nr. 587 din 25 aprilie 2001 în mod corect intimata a

propus de asemenea despăgubiri în condițiile legii speciale deși există

posibilitatea acordării unui bun în compensație, dar față de refuzul expres al

contestatoarei, măsura intimatei este una legală (refuz ofertă din 14 februarie

2008 - f.l 16 dosar).

Întrucât pe parcursul soluționării

cauzei (f. 169) contestatoarea a optat de aceasta dată pentru unul din bunurile

înscrise în tabelul pus la dispoziție de Primăria Ocna Sibiului în ianuarie

2008 (tabel f. 114) în cauză s-a încuviințat efectuarea unei expertize

topografice.

Din concluziile raportului de

expertiză administrat în cauză, raportat la disp. Legea nr. 10/2001 instanța a

admis în parte contestația și în consecință a dispus anularea art. 3 din

dispoziția nr. 163/2008 cu obligarea intimatei de a acorda contestatoarei în

compensare imobilul teren și construcții situat în Ocna Sibiului, înscris în C.F.

6447 nr. top nou 660/1/31/1/2/1 conform variantei B din raportul de expertiză

ce face parte integrantă din hotărâre.

Au fost menținute în rest măsurile

dispuse de intimați prin dispoziția nr. 163/2008.

A fost respinsă solicitarea

contestatoarei privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, întrucât

față de soluția pronunțată nu s-a putut reține nicio culpă a intimaților care

au făcut oferta bunurilor în compensare încă din ianuarie 2008, ofertă refuzată

expres de contestatoare prin înscrisul intitulat „confirmare refuz ofertă"

din 14 februarie 2008 (f. 116 dosar). Iar prin decizia civilă nr. 51/A din 08

aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins apelul

declarat de contestatoarea D.V. cu următoarele considerente:

Imobilul înscris în C.F. 3217 Ocna

Sibiului, nr. top 655/8/1 și 655/8/2 solicitat de contestatoare a trecut din

proprietatea C.A.P. în proprietatea numiților C.D.D. și R.S. în baza art. 28

alin. (1) și (4) din Legea 18/1991, fostul CAP procedând la vânzarea prin

licitație publică unor persoane fizice, reținându-se faptul că imobilul

revendicat a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.

Contestatoarea a solicitat anularea

dispoziției 163/2008 a Primarului Ocna Sibiului și restituirea în natură a

acestui teren, fără ca, în prealabil, să solicite anularea acestor acte de

înstrăinare către numiții C.D.D. și R.S. În motivarea contestației se arată un

singur aspect și anume faptul că aceste terenuri nu puteau face obiectul

vreunei înstrăinări în condiții legale, însă nu se motivează sub nici un aspect

această simplă afirmație și, în primul rând, nu se solicită anularea acestor

acte.

Potrivit art. 45 alin. (1) din Legea

10/2001 actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile care cad sub

incidența prevederilor prezentei legi sunt valabile dacă au fost încheiate cu

respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării; în aceste condiții măsurile

reparatorii se stabilesc prin echivalent, așa cum s-a dispus prin dispoziția

163/2008.

Pe de altă parte, după cum rezultă

din cartea funciară in extenso 3217 (f. 64), sub B 26 s-a intabulat încheierea

nr. 6347/1992 prin care imobilul de sub A+39 s-a transcris în C.F. 6712 în

favoarea numitului C.D.D., iar sub B 27 s-a intabulat încheierea 6348/1992 prin

care imobilul de sub A+40 s-a transcris în C.F. 6713 în favoarea numitului R.S.,

noile cărți funciare aflându-se la fila 75 și 80.

Potrivit art. 30 din Legea 7/1996

dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se

prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu

bună credință, cât timp nu se dovedește contrariul. Este vorba de principiul forței

probante a înscrierii în cartea funciară consacrat de art. 32-33 din

Decretul-lege 115/1938. Este adevărat că suntem în prezența unei prezumții

relative, care poate fi combătută prin proba contrară, însă contestatoare nu a

făcut nicio probă din care să rezulte că terții achizitori au dobândit

imobilele cu rea credință sau cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Așa fiind, în mod corect a fost

respinsă notificarea cu privire la aceste terenuri, prezumându-se că imobilele

au fost înstrăinate în mod legal, atâta timp cât nu s-a dovedit contrariul și

în mod corect a fost respinsă și contestația întrucât instanța de fond nu a

fost sesizată cu analizarea modului de înstrăinare a acestora, terții

achizitori nefiind părți în fața instanței de fond, astfel că, oricum nici nu

putea fi analizat titlul lor de dobândire decât în contradictoriu cu aceștia.

Pe de altă parte, prin sentința

civilă nr. 447/2005 a Tribunalului Sibiu (f. 85-86), rămasă irevocabilă,

intimatul Primarul orașului Ocna Sibiului a fost obligat să emită o nouă

dispoziție privind restituirea în echivalent a construcțiilor zootehnice -

grajd de vite - preluate abuziv de la antecesorul contestatoarei, sentință care

a fost avută în vedere la data emiterii dispoziției 163/2008, după cum rezultă

din pct. 2 al dispozitivului (f. 14, dosar fond).

Abia în cererea de apel

contestatoare arată că instanța de fond trebuia să analizeze disp. Legii

18/1991 și să verifice măsura în care proprietatea de stat putea fi vândută la

licitație, atâta timp cât prin procesul de lichidare a fost vândut doar grajdul

edificat de autorul contestatoarei.

De altfel, valabilitatea actelor de

înstrăinare, respectiv procesul verbal de licitație din 1991 și anularea

încheierilor de întabulare nr. 6347/1992 și 6348/1992 au fost analizate de

Judecătoria Sibiu într-un alt dosar, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.

2415/2003, rămasă irevocabilă prin decizia 200/2005 a Curții de Apel Alba Iulia

(f. 85-86).

Valabilitatea vânzării și

operațiunilor de C.F. dispuse în baza actului de înstrăinare a fost analizată sub

toate aspectele, atât prin sentința 2415/2003, irevocabilă prin decizia

200/2005 a Curții de Apel Alba Iulia, cât și prin sentința civilă 664/1998 a

Judecătoriei Sibiu, schimbată prin decizia 1220/1998 a Tribunalului Sibiu,

rămasă irevocabilă prin decizia 713/1999 a Curții de Apel Alba Iulia; prin

aceste hotărâri judecătorești s-a stabilit cu putere de lucru judecat că actul

de înstrăinare a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare

la data înstrăinării, respectiv Legea 18/1991 care impunea vânzarea prin

licitație publică a construcțiilor zootehnice împreună cu terenul aferent și

nicidecum retrocedarea lor foștilor proprietari.

Împotriva deciziei mai sus menționate

a declarat recurs, în termen legal reclamanta D.V. criticând-o pentru nelegalitate

în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a arătat că, în mod greșit instanța de fond a respins prima cerere formulată,

vizând restituirea în natură a întregului teren intravilan, aproximativ un

hectar, asupra căruia a fost edificat un grajd de animale, cu motivarea, că întreg

terenul și construcțiile, au făcut obiectul unei vânzări la licitație publică,

în condițiile Legii 18/1991, iar adjudecatarii și-au înscris dreptul în cartea

funciară.

Contestatoarea critică soluția dată

de instanța de apel din perspectiva faptului că acesta nu au analizat și nu au verificat

dispozițiile Legii nr. 18/1991, în ceea ce privește măsura în care proprietatea

de stat putea fi vândută, la licitație, în baza prevederilor Legii 18/1991, se

mai susține că nu s-a examinat actul de adjudecare și că ambele instanțe nu

sesizează diferența esențială, de conținut, dintre dreptul de proprietate de

stat și cel de proprietate, de grup, cooperatistă. Doar imobilele care au făcut

obiectul proprietății de stat, în cazul preluării abuzive, se supun măsurilor

reparatorii cuprinse în Legea nr. 10/2001, fiind de esența acestei

reglementări, caracterul primordial al restituirii în natură.

Pe de altă parte, prevederile Legea

nr. 18/1991, vizează-posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate

asupra terenurilor, în favoarea celor care s-au supus procesului de

cooperativizare, ca efect al desființării de facto, a fostei proprietăți de

grup cooperatiste.

Examinând decizia recurată prin

prisma criticii susceptibile de încadrare în dispozițiile cazului de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, reține următoarele:

Obiectul dedus judecății vizează

anularea Dispoziției nr. 163 din 5 mai 2008 emisă de Primarul orașului Ocna

Sibiului și restituirea în natură a imobilului construcții și teren intravilan

preluat abuziv de stat, imobil înscris în C.F. Ocna Sibiului nr. 3217 top.

655/8/1 și nr. 655/8/2 și acordarea de despăgubiri prin echivalent în natură în

privința suprafeței de 500 mp ce este ocupat de construcții civile.

Astfel atât instanța de fond cât și

cea de apel a examinat cauza în limitele învestirii și în respectarea

principiului disponibilității.

Cu privire la imobilul înscris în C.F.

3217 Ocna Sibiului nr. 655/8/1 și nr. 655/8/2 față de dispozițiile sentinței

civile nr. 2415/2003, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 200/2005 a

Curții de Apel Alba și respectiv sentința civilă nr. 664/1998 a Judecătoriei

Sibiu – schimbată prin decizia civilă nr. 1220/1998 a Tribunalului Sibiu,

rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 713/1999 a Curții de Apel Alba Iulia

este incidentă excepția puterii de lucru judecat prin prisma dispozițiilor art.

166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ.

Astfel valabilitatea actelor de

înstrăinare a imobilului sus menționat precum și a procesului verbal de

adjudecare și anularea încheierilor de intabulare nr. 6347/1992 și nr.

6348/1992 au format obiectul litigiului soluționat, prin hotărârile

judecătorești sus evocate, ce au intrat în puterea lucrului judecat.

De altfel este de reținut că

reclamanta doar în apel a solicitat analizarea procedurii de vânzare la

licitație a imobilului, petit ce nu a fost formulat prin acțiunea introductivă.

Or, potrivit art. 294 C. proc. civ.,

în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată,

și nici nu se pot formula cereri noi.

Ca atare instanța de apel față de

dispozițiile exprese și imperative ale art. 294 C. proc. civ. nu putea examina

cererea reclamantei legată de procedura adjudecării și licitației, în

condițiile în care această cerere a fost formulată doar în apel, având astfel

natura unei cereri noi.

De altfel cererea reclamantei nu ar

fi putut fi examinată față de incidența excepției dirimante și absolute a

puterii de lucru judecat.

Din perspectiva celor expuse,

motivele de recurs invocate de recurentă nu se circumscriu dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul fiind nefondat urmează a

fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta D.V. împotriva deciziei nr. 51 A din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

februarie 2011.