ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2508/2010

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 43 din 05 februarie 2010 a Tribunalului Constanta, în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C. la pedeapsa închisorii de 17 (șaptesprezece) ani și 4 (patru) ani pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului M.C. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, de la data de 25 august 2009 la zi.

S-a constatat că nu s-au formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 189 C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 300 lei, se va vira din fondul M.J., către Baroul de Avocați Constanța, pentru avocat N.A. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.C. la suma de 1600 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunțate în sensul celor menționate tribunalul a reținut următoarele; La data de 23 august 2009, în jurul orelor 21,00 organele de poliție au fost anunțate prin apel la numărul 112 de către numita M.E. care a observat că la gheenele de gunoi din apropierea blocului aflat pe strada S.N.G. Constanța se află o persoană decedată. Deplasându-se la locația comunicată de martoră, organele de poliție au constatat că la intersecția străzilor S.N.G.

și prelungirea L. din cartierul Kilometrul 4-5 al Municipiului Constanța, se afla cadavrul numitului V.I. cunoscut drept "om al străzii", în șezut pe un bidon de plastic de 60 de litri plin cu haine, la fața locului aflându-se și personalul medical al ambulanței care constatase decesul la ora 21,15, victima prezentând o înțepătură la piept, în dreptul inimii, care la manevrele de resuscitare a sângerat. Lângă victimă se afla un alt "om al străzii", martorul B.D. care a relatat că victima a avut un conflict cu un cetățean de etnie turco-rromă, acesta rugând locatara să anunțe poliția telefonic.

În urma efectuării constatării la fața locului s-a stabilit că victima își amenajase pe platoul cu ghenele de lângă blocul X un culcuș împreună cu martorul B.D., prin așezarea a două saltele în spațiul dintre cele II pubele și gradul din plasă care mărginește grădinița blocului X. În urma efectuării necropsiei, potrivit raporHui de constatare medico-legală din 02 octombrie 2009 al Serviciului de Medicină Legală Constanța,s-a stabilit că moartea victimei V.I. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cadrio-respiratorie acute consecutivă hemotoraxului și hemopericardului, ca urmare a plăgii înjunghiate toracice cu interesarea aortei ascendente. Medicul legist a mai precizat că leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu corp dur tăietor - înțepător, posibil cuțit cu dimensiunile de circa 1,5 cm lățime și profunzimea de 5 cm, cu direcția anterior - posterior, ușor de sus înjos și că au legătură directă cu decesul.

Victima mai prezenta niște leziuni de violență la nivelul abdomenului (o echimoză gălbuie supraombilicală) care ar fi putut fi produse cu 4,5 zile înainte și nu au legătură cu decesul. Martorul B.D. a declarat că locuiește de doi ani pe stradă și împreună cu victima V.I. s-au hotărât să improvizeze acel loc aflat între gheene unde practic locuiau, dormind sub cerul liber. Pe data de 23 august 2009, în jurul orelor 18,00 pe când stătea împreună cu victima V.I. au observat un cetățean care arunca un televizor vechi la gunoi. Acel obiect a fost dorit atât de victimă cât și de alte trei persoane, acestea fiind inculpatul M.C.

(pe care martorul nu îl cunoștea după nume însă l-a descris inițial ca fiind o persoană de etnie turcă-rromă, chior, de statură mică, pe care de altfel l-a recunoscut în urma examinării fotografiilor judiciare prezentate de poliție), concubina acestuia (descrisă de martor ca fiind o femeie gravidă, identificată în persoana martorei Ș.N.), un inidivid nominalizat ca I.I., poreclit C., persoană care nu a putut fi identificat datorită datelor insuficiente și mult prea neclare oferite de martor și inculpat. Victima și inculpatul au început să se certe și să se îmbrâncească pentru a obține acel televizor și apoi M.C. a scos cuțitul din rucsacul sau traista purtată în spate și a lovit în piept pe V.I.

cu acel cuțit. După altercație inculpatul a plecat cu televizorul iar victima a venit lângă martor, așezându-se pe scaunul de lângă bidon, fără a mai putea vorbi datorită stării în care se afla. Realizând că acesta nu se simte bine, martorul a alertat pe M.E., pentru a chema salvarea și poliția. Martora B.D. a arătat că îl știa pe V.I. de doi ani de zile,acesta fiind frate cu mama fostului concubin Ș.S., îl știe și pe inculpat care îl vizita pe concubinul ei și îi aducea spirt de băut, iar ea îl gonea din această cauză, mai ales că știa că inculpatul obișnuiește să poarte asupra sa cuțit, ascuns "la brâu sau la ciorap". Martora a explicat că în ziua de 23 august 2009, în jurul orelor 18,00, când se deplasa pe lângă gheenele de gunoi, i-a văzut pe inculpat și victimă certându-se, probabil pentru niște haine (de altfel, mai multe obiecte de îmbrăcăminte împrăștiate au fost identificate în zona gheenelor de gunoi în cursul cercetării la fața locului).

După aceea martora a văzut-o pe victimă pregătind mâncare la locuința gazdei ei, iar după ce victima a plecat să împartă mâncarea gătită cu colegul său, adică martorul B.D., martora l-a auzit dinspre stradă pe inculpat cum o amenința pe victimă cu expresia că "atunci când se înserează tot îl face el", pentru ca peste circa două ore martora să afle de la un colocatar că "V. este mort și că a fost înjunghiat în inimă". De altfel și martora B.D. l-a indicat organelor de poliție pe inculpat, recunoscându-l ca și celălalt martor din fotografiile prezentate. Aceleași respecte sunt redate și în declarația dată de martoră în fața instanței.

Martora Ș.N., concubina inculpatului și din aceeași etnie cu acesta a declarat că are patru copii împreună cu inculpatul și că este din nou gravidă, iar că la data de 23 august 2009 au venit împreună de la Cobadin în municipiul Constanța, cu trei dintre copii, pentru a aduna de la gunoaie fier vechi, bronz sau cupru, iar că atunci când se însera au ajuns în cartierul lan 4-5, unde au pregătit niște cartofi, curățați cu un cuțit mic (cuțit aruncat probabil de copii într-un loc necunoscut, așa cum a menționat martora), apoi la tomberoane inculpatul s-a certat cu "doi bărbați români" pentru un televizor vechi, iar concubinul ei și unul dintre cei doi "români" s-au și împins. Martora a susținut că nu a văzut ca inculpatul să fi avut cuțit, însă ea i-a atras acestuia atenția "să nu se certe că altfel merge la pușcărie", după care concubinul ei a luat televizorul, pe care l-a și spart pentru a scoate cuprul, apoi s-au deplasat spre cartierul A., unde au dormit.

Audiată în cursul cercetării judecătorești, aceasta s-a exprimat cu foarte mare dificultate, reușind să susțină că inculpatul cu care se află în relații de concubinaj a lovit în data de 23 august 2009 de două ori un bărbat cu un cuțit în piept și în față. Cei doi s-au certat pentru un televizor abandonat la gunoi. Martora s-a speriat și a fugit. Fiind audiat, inculpatul M.C. a tăgăduit săvârșirea faptei și a declarat că în ziua de 23 august 2009 a consumat circa un litru de spirt medicinal, iar în jurul orelor 1900 - 2000, împreună cu concubina sa și o cunoștință pe nume I.I., zis C. (despre care a explicat că nu poate da alte relații, deoarece este om al străzii și care de altfel nici nu a putut fi identificat în cursul cercetărilor), s-a deplasat în cartierul lan 4-5 din Constanța, pentru a căuta materiale refolosibile, precum fier vechi, cupru și altele asemenea.

La ghene s-a întâlnit cu un bărbat șchiop (identificat ca fiind martorul B.D., care poartă baston) și cu un altul mai tânăr (despre care a afirmat că ar avea vreo 20 de ani) și care i-au reproșat că el le-ar fi furat niște haine, apoi cel tânăr l-a și înjurat că umblă la acele tomberoane. în acest timp un cetățean a aruncat la gunoi un televizor stricat, pe care el l-a luat cu gândul de a-l sparge să extragă materialul din cupru, însă dintre cei doi cu care se certa cel mai tânăr și care îl înjurase mai devreme a venit spre el și l-a lovit cu pumnul în partea dreaptă a feței. Atunci el și cu C. au fugit de lângă tomberoane, lăsând acolo televizorul, însă la țipetele concubinei sale ar fi apărut "trei băieți români" necunoscuți pe stradă, care l-au certat pe cel care îl lovise și de aceea el s-a întors și a luat televizorul de jos și a plecat, fără a mai avea vreo altercație cu individul care îl lovise.

A dus televizorul în spatele unei cârciumi, unde l-a spart și a extras cuprul, apoi împreună cu concubina și cunoștința sa au revenit în cartierul A. Inculpatul a negat că ar purta tot timpul cuțit asupra sa, astfel cum a susținut martora B.D. ori că în seara respectivă ar fi amenințat-o pe victimă și chiar a încercat să acrediteze ideea că nici măcar nu a avut conflict cu victima, ci cu o totul altă persoană. De asemenea, a motivat relatarea martorului ocular B.D. prin aceea că martorul respectiv îl bănuia că i-a furat niște îmbrăcăminte, deși tot el a precizat că și cu o zi în urmă trecuse pe la gheenele de gunoi și îi întâlnise pe martor și victimă, dar că nu se certase cu ei. Audiat de instanță, inculpatul a negat de asemenea că ar fi înjunghiat pe victimă și chiar existența vreunui conflict cu aceasta.

A susținut că doar a luat acel televizor de la tomberoane unde fusese lăsat de proprietar și nu a intrat cu nimeni în vreun conflict. Nu ar fi real nici ceea ce declară martora B. că poartă cuțit asupra sa. Consideră că cele spuse de Ș.N. în declarația dată la parchet se datorează presiunilor exercitate de politie. În ultimul cuvânt a susținut că de fapt concubina sa împreună cu o altă persoană a omorât pe victimă. Având în vedere declarațiile martorilor Ș.N., B.D. și B.D., certificatul medical de necropsie, procesul-verbal de cercetare la fața locului, rezultatul testului poligraf, instanța apreciază că aceste probe se coroborează în sensul existenței unui conflict spontan între victima V.I.

și inculpatul M.C., la data de 23 august 2009, pentru un televizor vechi aruncat la gunoi pe care ambii vroiau să ii obțină, care a degenerate prin lovirea de către inculpate cu cuțitul în zona stângă a pieptului victimei și i-a provocat astfel leziuni incompatibile cu viata. În drept, fapta inculpatului M.C., care la data de 23 august 2009, în jurul orelor 2000, pe platoul cu gheene de gunoi de la intersecția străzilor S.N.G. și P.L.

din cartierul km 4-5 al municipiului Constanța, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în cursul unui conflict spontan generat de cearta pentru revendicarea unui televizor aruncat la gunoi de un cetățean, a ucis-o pe victima V.I., de 51 de ani, pe care a înjunghiat-o cu un cuțit în partea stângă a pieptului și i-a provocat o plagă înțepată-tăiată cu interesarea aortei ascendente, ce a dus la moarte, prin insuficiență cardiorespiratorie acută, consecutivă hemotoraxului și hemopericardului, întrunește elementele constitutive ale in fracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen.

La alegerea și individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile generale prevăzute de art .72 C. pen.: dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială de la 15 la 25 ani, pericolul social concret reflectat de modalitatea în care a fost comisă fapta (în urma unui conflict spontan, pentru a câștiga un televizor aruncat la gunoi; inculpatul obișnuia să poarte cuțit asupra sa), precum și de persoana inculpatului (are 32 de ani, necăsătorit, 4 copii rezultați din concubinaj, își câștigă mijloacele de subzistență valorificând obiecte aruncate la gunoi; devine agresiv pe fondul consumului de alcool; trecutul infracțional reflectat de cele cinci condamnări menționate în fișa de cazier, pentru infracțiuni împotriva patrimoniului dar și a persoanei,a fost eliberat la data de 21 martie 2008), atitudinea manifestată de acesta - explicațiile contradictorii și mincinoase oferite din dorința de a se disculpa, valorile sociale lezate prin fapta comisă de inculpat privind viața unei persoane.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu greșita sa condamnare. În esență, inculpatul apelant a susținut că nu el este autorul faptei de omor și că probatoriul administrat în cauză nu face dovada faptului că el este persoana care a înjunghiat-o pe victimă. În concluzie, apelantul inculpat M.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond și urmare rejudecării, după completarea probatorului, să se dispună achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 42/ R din 2 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

S-a dedus prevenția la zi și s-a meținut starea de arest a inculpatului. A fost obligat apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Examinând hotărârea apelată, în raport de critica din apelul inculpatului M.C., a probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen. curtea a constatat că este legală și temeinică iar apelul nefondat pentru următoarele considerente; Așa cum a reținut și instanța de fond, pe baza declarațiilor martorilor oculari B.D. și Ș.N., coroborate cu declarațiile martorei B.D., cu certificatul medical de necropsie a victimei, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu raportul de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat a inculpatului, la data de 23 august 2009, la intersecția străzilor S.N.G.

și P.L. din cartierul KM 4-5 al Municipiului Constanța, pe fondul consumului în exces de alcool și în urma unui conflict spontan, inculpatul M.C. l-a înjunghiat pe victima V.I., provocându-i în partea stângă a pieptului o plagă înțepată tăiată ce i-a provocat decesul. Apărarea inculpatului apelant, în sensul că nu a fost probată vinovăția sa este neîntemeiată, câtă vreme întregul material probator menționat anterior îl identifică fără nici un dubiu ca fiind acela care i-a aplicat lovitura de cuțit victimei, urmare conflictului născut spontan între ei pentru a-și apropia un televizor aruncat la gunoi în scopul valorificării de la acesta a componentelor de cupru. Apelantul inculpat M.C. a mai susținut că, declarațiile martorei Ș.N., concubina sa, nu trebuie reținute în condițiile în care aceasta a fost determinată de organele de poliție să îl indice pe el ca autor al faptei și că, în realitate autorii sunt concubina sa și numitul I.I.

zis C. Afirmațiile apelantului-inculpat făcute la momentul audierii sale de către instanța de apel nu pot fi primite deoarece nu sunt probate cu nici un mijloc de probă și mai mult decât atât, sunt în mod evident contrazise de probele administrate în cauză. Din situația de fapt reținută pe baza probatoriului menționat anterior, rezultă că inculpatul a aplicat victimei I.V. o singură lovitură de cuțit, iar obiectul vulnerant nu a mai fost găsit. În lipsa obiectului vulnerant (cuțit) cu care a acționat inculpatul expertiza A.D.N solicitată de acesta nu a putut fi administrată, motivat de inexistența unor urme de referință. În privința audierii martorului I.I. zis C., aceasta a fost imposibilă, întrucât demersurile de identificare au rămas fără rezultat.

De altfel, declarațiile martorilor oculari exclud posibilitatea ca acesta să fie persoana care l-ar fi în junghiat pe victimă, aspecte ce confirmă o dată în plus netemeinicia apărărilor formulate de inculpatul-apelant. Netemeinicia apărărilor pe care Ie-a formulat apelantul inculpat este evidențiată și de faptul că, potrivit raportului de constatare tehnic-științifică privind detecția comportamentului simulat la întrebările esențiale inculpatul a avut reacțiile specifice unei persoane care încearcă disimularea adevărului, astfel că prin respectivul raport s-a concluzionat că inculpatul M.C. nu a fost sincer. Raportat la cele ce preced curtea constată că, în cauză vinovăția inculpatului-apelant M.C.

a fost temeinic probată și că nu se mai impune administrarea altor probe, așa cum nejustificat a solicitat acesta. Legătura de cauzalitate între lovitura de cuțit aplicată de inculpatul M.C. și decesul victimei V.I. este stabilită prin concluziile raportului de necropsie nr. 580/2 din 02 octombrie 2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța, potrivit cărora moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute prin hemotorax și hemopericard, consecutiv unei plăgi înjunghiate toracale cu interesarea aortei. Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă și că a dat o încadrare juridică legală atunci când a stabilit că fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută de instanță întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Raportat la cele cinci condamnări anterioare suferite de inculpatul apelant, așa cum rezultă ele din fișa de cazier judiciar, în mod corect s-a reținut și starea de recidivă post executorie a inculpatului M.C., în conformitate cu prevederile art. 37 lit. b) C. pen. Dovedindu-se fără echivoc faptul că inculpatul-apelant M.C. este autorul faptei de omor asupra victimei V.I., condamnarea acestuia la pedea.esa închisorii în regim de detenție este temeinică și legală. În privința individualizării pedepsei aplicată inculpatului-apelant de instanța de fond, curtea constată că este judicioasă, în consens cu toate criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. Examinând din oficiu, hotărâre a de fond, Curtea de Apel a constată că nu există motive pentru o eventuală reformare a acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.C., susținând atât printr-un memoriu depus la dosar, cât și în ultimul cuvânt acordat de către Înalta Curte că nu el este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnatei concubina sa S.N. și numitul I.I. Cu ocazia dezbaterilor, prin apărătorul desemnat din oficiu s-a solicitat reindividualizarea pedepsei. Examinând hotărârea atacat prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează,respectiv art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul M.C. a negat în mod constant că ar fi ucis victima; deși inițial a recunoscut că a avut totuși o altercație cu victima în legătură cu însușirea unui televizor stricat aruncat la ghena de gunoi, ulterior a negat și acest aspect.

Susținerile inculpatului sunt contrazise însă de alte mijloace de probă,respectiv declarațiile martorilor B.D., B.D. și Ș.N., care confirmă fie altercația dintre inculpat și victimă, însoțită de o amenințare adresată acesteia de către inculpat (martora B.), fie chiar uciderea victimei de către acesta din urmă (martorii B. și Ș., ultima fiind concubina inculpatului). La aceste mijloace de probă se adaugă concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în faza de urmărire penală în urma testării inculpatului cu tehnica de tip poligraf, potrivit cărora pentru răspunsurile date de acesta la întrebările relevante (și care se referă la implicarea sa în uciderea victimei), există indici cerți ai comportamentului simulat.

Pe de altă parte.este de observat că susținerile inculpatului potrivit cărora fapta ar fi fost comisă de către concubina sa și de o altă persoană (a cărei identificare nu a fost posibilă), au fost făcute abia în fața instanței de apel (și reiterate în memoriul de declarare a recursului), după ce concubina sa l-a indicat ca autor al faptei, în condițiile în care anterior explicase declarațiile acuzatoare ale martorei Ș. prin presiunile la care aceasta ar fi fost supusă din partea organelor de anchetă; or, este de observat că atitudinea incriminatoare a martorei la adresa inculpatului nu s-a manifestat în faza de urmărire penală, ci ulterior, când aceasta a fost ascultată de către instanța de fond.

Prin urmare, Curtea apreciază că probatoriul administrat în cauză a fost corect perceput și evaluat atât de către instanța de fond, cât și de către cea de apel, fiind suficient pentru a răsturna prezumția de nevinovăție de care inculpatul a beneficiat potrivit legii,astfel încât critica referitoare la greșita reținere a vinovăției sale este neîntemeiată. Nici sub aspectul individualizării pedepsei recursul nu este fondat.Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 17 ani închisoare, cu 2 ani peste minimul special, în condițiile în care a comis o infracțiune gravă, este recidivist postexecutoriu (condamnat de 5 ori anterior pentru infracțiuni de furt calificat și tâlhărie), a avut o atitudine nesinceră și lipsită de orice urmă de regret pentru fapta săvârșită.

În consecință, Curtea apreciază că nu există niciun motiv pentru care inculpatul să beneficieze de clemență din partea instanței de recurs, pedeapsa fiind aptă prin cuantumul său să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind totodată o constrângere proporțională cu gravitatea faptei comise și circumstanțele sale personale. Așa fiind, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b), cu deducerea prevenției la zi conform art. 88 C. pen. și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea căii sale de atac conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat M.C. împotriva Deciziei penale nr. 42/ P din 2 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și a arestării preventive de la 25 august 2009 la 24 iunie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică,azi 24 iunie 2010.