ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2508/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2508/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința

penală nr. 43 din 05 februarie 2010 a Tribunalului Constanta, în baza art. 174

raportat la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a

fost condamnat inculpatul M.C. la pedeapsa închisorii de 17 (șaptesprezece) ani

și 4 (patru) ani pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71

C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350

C. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului M.C.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și

arest preventiv, de la data de 25 august 2009 la zi.

S-a constatat

că nu s-au formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 189

C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 300 lei, se va vira

din fondul M.J., către Baroul de Avocați Constanța, pentru avocat N.A.

În baza art. 191

C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.C. la suma de 1600 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se

pronunțate în sensul celor menționate tribunalul a reținut următoarele;

La data de 23

august 2009, în jurul orelor 21,00 organele de poliție au fost anunțate prin

apel la numărul 112 de către numita M.E. care a observat că la gheenele de

gunoi din apropierea blocului aflat pe strada S.N.G. Constanța se află o

persoană decedată.

Deplasându-se

la locația comunicată de martoră, organele de poliție au constatat că la

intersecția străzilor S.N.G. și prelungirea L. din cartierul Kilometrul 4-5 al

Municipiului Constanța, se afla cadavrul numitului V.I. cunoscut drept "om

al străzii", în șezut pe un bidon de plastic de 60 de litri plin cu haine,

la fața locului aflându-se și personalul medical al ambulanței care constatase

decesul la ora 21,15, victima prezentând o înțepătură la piept, în dreptul

inimii, care la manevrele de resuscitare a sângerat.

Lângă victimă

se afla un alt "om al străzii", martorul B.D. care a relatat că

victima a avut un conflict cu un cetățean de etnie turco-rromă, acesta rugând

locatara să anunțe poliția telefonic.

În urma

efectuării constatării la fața locului s-a stabilit că victima își amenajase pe

platoul cu ghenele de lângă blocul X un culcuș împreună cu martorul B.D., prin

așezarea a două saltele în spațiul dintre cele II pubele și gradul din plasă

care mărginește grădinița blocului X.

În urma

efectuării necropsiei, potrivit raporHui de constatare medico-legală din 02

octombrie 2009 al Serviciului de Medicină Legală Constanța,s-a stabilit că

moartea victimei V.I. a fost violentă și s-a datorat insuficienței

cadrio-respiratorie acute consecutivă hemotoraxului și hemopericardului, ca

urmare a plăgii înjunghiate toracice cu interesarea aortei ascendente.

Medicul

legist a mai precizat că leziunile de violență au putut fi produse prin lovire

cu corp dur tăietor - înțepător, posibil cuțit cu dimensiunile de circa 1,5 cm

lățime și profunzimea de 5 cm, cu direcția anterior - posterior, ușor de sus

înjos și că au legătură directă cu decesul.

Victima mai

prezenta niște leziuni de violență la nivelul abdomenului (o echimoză gălbuie

supraombilicală) care ar fi putut fi produse cu 4,5 zile înainte și nu au

legătură cu decesul.

Martorul B.D.

a declarat că locuiește de doi ani pe stradă și împreună cu victima V.I. s-au

hotărât să improvizeze acel loc aflat între gheene unde practic locuiau, dormind

sub cerul liber. Pe data de 23 august 2009, în jurul orelor 18,00 pe când

stătea împreună cu victima V.I. au observat un cetățean care arunca un

televizor vechi la gunoi.

Acel obiect a

fost dorit atât de victimă cât și de alte trei persoane, acestea fiind

inculpatul M.C. (pe care martorul nu îl cunoștea după nume însă l-a descris

inițial ca fiind o persoană de etnie turcă-rromă, chior, de statură mică, pe

care de altfel l-a recunoscut în urma examinării fotografiilor judiciare

prezentate de poliție), concubina acestuia (descrisă de martor ca fiind o

femeie gravidă, identificată în persoana martorei Ș.N.), un inidivid

nominalizat ca I.I., poreclit C., persoană care nu a putut fi identificat

datorită datelor insuficiente și mult prea neclare oferite de martor și

inculpat. Victima și inculpatul au început să se certe și să se îmbrâncească

pentru a obține acel televizor și apoi M.C. a scos cuțitul din rucsacul sau

traista purtată în spate și a lovit în piept pe V.I. cu acel cuțit. După

altercație inculpatul a plecat cu televizorul iar victima a venit lângă martor,

așezându-se pe scaunul de lângă bidon, fără a mai putea vorbi datorită stării

în care se afla. Realizând că acesta nu se simte bine, martorul a alertat pe M.E.,

pentru a chema salvarea și poliția.

Martora B.D. a

arătat că îl știa pe V.I. de doi ani de zile,acesta fiind frate cu mama

fostului concubin Ș.S., îl știe și pe inculpat care îl vizita pe concubinul ei

și îi aducea spirt de băut, iar ea îl gonea din această cauză, mai ales că știa

că inculpatul obișnuiește să poarte asupra sa cuțit, ascuns "la brâu sau

la ciorap".

Martora a

explicat că în ziua de 23 august 2009, în jurul orelor 18,00, când se deplasa

pe lângă gheenele de gunoi, i-a văzut pe inculpat și victimă certându-se,

probabil pentru niște haine (de altfel, mai multe obiecte de îmbrăcăminte

împrăștiate au fost identificate în zona gheenelor de gunoi în cursul

cercetării la fața locului). După aceea martora a văzut-o pe victimă pregătind

mâncare la locuința gazdei ei, iar după ce victima a plecat să împartă mâncarea

gătită cu colegul său, adică martorul B.D., martora l-a auzit dinspre stradă pe

inculpat cum o amenința pe victimă cu expresia că "atunci când se

înserează tot îl face el", pentru ca peste circa două ore martora să afle

de la un colocatar că "V. este mort și că a fost înjunghiat în

inimă". De altfel și martora B.D. l-a indicat organelor de poliție pe

inculpat, recunoscându-l ca și celălalt martor din fotografiile prezentate.

Aceleași

respecte sunt redate și în declarația dată de martoră în fața instanței.

Martora Ș.N.,

concubina inculpatului și din aceeași etnie cu acesta a declarat că are patru

copii împreună cu inculpatul și că este din nou gravidă, iar că la data de 23

august 2009 au venit împreună de la Cobadin în municipiul Constanța, cu trei

dintre copii, pentru a aduna de la gunoaie fier vechi, bronz sau cupru, iar că

atunci când se însera au ajuns în cartierul lan 4-5, unde au pregătit niște

cartofi, curățați cu un cuțit mic (cuțit aruncat probabil de copii într-un loc

necunoscut, așa cum a menționat martora), apoi la tomberoane inculpatul s-a

certat cu "doi bărbați români" pentru un televizor vechi, iar

concubinul ei și unul dintre cei doi "români" s-au și împins. Martora

a susținut că nu a văzut ca inculpatul să fi avut cuțit, însă ea i-a atras

acestuia atenția "să nu se certe că altfel merge la pușcărie", după

care concubinul ei a luat televizorul, pe care l-a și spart pentru a scoate

cuprul, apoi s-au deplasat spre cartierul A., unde au dormit.

Audiată în

cursul cercetării judecătorești, aceasta s-a exprimat cu foarte mare

dificultate, reușind să susțină că inculpatul cu care se află în relații de

concubinaj a lovit în data de 23 august 2009 de două ori un bărbat cu un cuțit

în piept și în față. Cei doi s-au certat pentru un televizor abandonat la

gunoi. Martora s-a speriat și a fugit.

Fiind audiat,

inculpatul M.C. a tăgăduit săvârșirea faptei și a declarat că în ziua de 23

august 2009 a consumat circa un litru de spirt medicinal, iar în jurul orelor

1900 - 2000, împreună cu concubina sa și o cunoștință pe nume I.I., zis C.

(despre care a explicat că nu poate da alte relații, deoarece este om al

străzii și care de altfel nici nu a putut fi identificat în cursul

cercetărilor), s-a deplasat în cartierul lan 4-5 din Constanța, pentru a căuta

materiale refolosibile, precum fier vechi, cupru și altele asemenea. La ghene

s-a întâlnit cu un bărbat șchiop (identificat ca fiind martorul B.D., care

poartă baston) și cu un altul mai tânăr (despre care a afirmat că ar avea vreo

20 de ani) și care i-au reproșat că el le-ar fi furat niște haine, apoi cel

tânăr l-a și înjurat că umblă la acele tomberoane. în acest timp un cetățean a

aruncat la gunoi un televizor stricat, pe care el l-a luat cu gândul de a-l

sparge să extragă materialul din cupru, însă dintre cei doi cu care se certa

cel mai tânăr și care îl înjurase mai devreme a venit spre el și l-a lovit cu

pumnul în partea dreaptă a feței. Atunci el și cu C. au fugit de lângă

tomberoane, lăsând acolo televizorul, însă la țipetele concubinei sale ar fi

apărut "trei băieți români" necunoscuți pe stradă, care l-au certat

pe cel care îl lovise și de aceea el s-a întors și a luat televizorul de jos și

a plecat, fără a mai avea vreo altercație cu individul care îl lovise. A dus

televizorul în spatele unei cârciumi, unde l-a spart și a extras cuprul, apoi

împreună cu concubina și cunoștința sa au revenit în cartierul A. Inculpatul a

negat că ar purta tot timpul cuțit asupra sa, astfel cum a susținut martora B.D.

ori că în seara respectivă ar fi amenințat-o pe victimă și chiar a încercat să

acrediteze ideea că nici măcar nu a avut conflict cu victima, ci cu o totul

altă persoană. De asemenea, a motivat relatarea martorului ocular B.D. prin

aceea că martorul respectiv îl bănuia că i-a furat niște îmbrăcăminte, deși tot

el a precizat că și cu o zi în urmă trecuse pe la gheenele de gunoi și îi

întâlnise pe martor și victimă, dar că nu se certase cu ei.

Audiat de

instanță, inculpatul a negat de asemenea că ar fi înjunghiat pe victimă și

chiar existența vreunui conflict cu aceasta. A susținut că doar a luat acel

televizor de la tomberoane unde fusese lăsat de proprietar și nu a intrat cu

nimeni în vreun conflict.

Nu ar fi real

nici ceea ce declară martora B. că poartă cuțit asupra sa. Consideră că cele

spuse de Ș.N. în declarația dată la parchet se datorează presiunilor exercitate

de politie.

În ultimul

cuvânt a susținut că de fapt concubina sa împreună cu o altă persoană a omorât

pe victimă.

Având în

vedere declarațiile martorilor Ș.N., B.D. și B.D., certificatul medical de

necropsie, procesul-verbal de cercetare la fața locului, rezultatul testului

poligraf, instanța apreciază că aceste probe se coroborează în sensul

existenței unui conflict spontan între victima V.I. și inculpatul M.C., la data

de 23 august 2009, pentru un televizor vechi aruncat la gunoi pe care ambii

vroiau să ii obțină, care a degenerate prin lovirea de către inculpate cu

cuțitul în zona stângă a pieptului victimei și i-a provocat astfel leziuni incompatibile

cu viata.

În drept, fapta

inculpatului M.C., care la data de 23 august 2009, în jurul orelor 2000, pe

platoul cu gheene de gunoi de la intersecția străzilor S.N.G. și P.L. din

cartierul km 4-5 al municipiului Constanța, pe fondul consumului de băuturi

alcoolice, în cursul unui conflict spontan generat de cearta pentru

revendicarea unui televizor aruncat la gunoi de un cetățean, a ucis-o pe

victima V.I., de 51 de ani, pe care a înjunghiat-o cu un cuțit în partea stângă

a pieptului și i-a provocat o plagă înțepată-tăiată cu interesarea aortei

ascendente, ce a dus la moarte, prin insuficiență cardiorespiratorie acută,

consecutivă hemotoraxului și hemopericardului, întrunește elementele

constitutive ale in fracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art.

175 lit. i) C. pen.

La alegerea

și individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile generale

prevăzute de art .72 C. pen.: dispozițiile părții generale ale C. pen.,

limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială de la 15 la 25 ani, pericolul

social concret reflectat de modalitatea în care a fost comisă fapta (în urma

unui conflict spontan, pentru a câștiga un televizor aruncat la gunoi;

inculpatul obișnuia să poarte cuțit asupra sa), precum și de persoana

inculpatului (are 32 de ani, necăsătorit, 4 copii rezultați din concubinaj, își

câștigă mijloacele de subzistență valorificând obiecte aruncate la gunoi; devine

agresiv pe fondul consumului de alcool; trecutul infracțional reflectat de cele

cinci condamnări menționate în fișa de cazier, pentru infracțiuni împotriva

patrimoniului dar și a persoanei,a fost eliberat la data de 21 martie 2008), atitudinea

manifestată de acesta - explicațiile contradictorii și mincinoase oferite din

dorința de a se disculpa, valorile sociale lezate prin fapta comisă de inculpat

privind viața unei persoane.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.C., criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu greșita sa condamnare.

În esență,

inculpatul apelant a susținut că nu el este autorul faptei de omor și că

probatoriul administrat în cauză nu face dovada faptului că el este persoana

care a înjunghiat-o pe victimă.

În concluzie,

apelantul inculpat M.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii

de fond și urmare rejudecării, după completarea probatorului, să se dispună

achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen.

Prin Decizia penală

nr. 42/ R din 2 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul

inculpatului.

S-a dedus

prevenția la zi și s-a meținut starea de arest a inculpatului.

A fost

obligat apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Examinând

hotărârea apelată, în raport de critica din apelul inculpatului M.C., a

probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371

C. proc. pen. curtea a constatat că este legală și temeinică iar apelul

nefondat pentru următoarele considerente;

Așa cum a

reținut și instanța de fond, pe baza declarațiilor martorilor oculari B.D. și Ș.N.,

coroborate cu declarațiile martorei B.D., cu certificatul medical de necropsie

a victimei, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu raportul de

constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat a

inculpatului, la data de 23 august 2009, la intersecția străzilor S.N.G. și P.L.

din cartierul KM 4-5 al Municipiului Constanța, pe fondul consumului în exces

de alcool și în urma unui conflict spontan, inculpatul M.C. l-a înjunghiat pe

victima V.I., provocându-i în partea stângă a pieptului o plagă înțepată tăiată

ce i-a provocat decesul.

Apărarea

inculpatului apelant, în sensul că nu a fost probată vinovăția sa este neîntemeiată,

câtă vreme întregul material probator menționat anterior îl identifică fără

nici un dubiu ca fiind acela care i-a aplicat lovitura de cuțit victimei,

urmare conflictului născut spontan între ei pentru a-și apropia un televizor

aruncat la gunoi în scopul valorificării de la acesta a componentelor de cupru.

Apelantul

inculpat M.C. a mai susținut că, declarațiile martorei Ș.N., concubina sa, nu

trebuie reținute în condițiile în care aceasta a fost determinată de organele

de poliție să îl indice pe el ca autor al faptei și că, în realitate autorii

sunt concubina sa și numitul I.I. zis C.

Afirmațiile

apelantului-inculpat făcute la momentul audierii sale de către instanța de apel

nu pot fi primite deoarece nu sunt probate cu nici un mijloc de probă și mai

mult decât atât, sunt în mod evident contrazise de probele administrate în

cauză.

Din situația

de fapt reținută pe baza probatoriului menționat anterior, rezultă că

inculpatul a aplicat victimei I.V. o singură lovitură de cuțit, iar obiectul

vulnerant nu a mai fost găsit.

În lipsa

obiectului vulnerant (cuțit) cu care a acționat inculpatul expertiza A.D.N

solicitată de acesta nu a putut fi administrată, motivat de inexistența unor

urme de referință.

În privința

audierii martorului I.I. zis C., aceasta a fost imposibilă, întrucât

demersurile de identificare au rămas fără rezultat. De altfel, declarațiile

martorilor oculari exclud posibilitatea ca acesta să fie persoana care l-ar fi

în junghiat pe victimă, aspecte ce confirmă o dată în plus netemeinicia apărărilor

formulate de inculpatul-apelant.

Netemeinicia

apărărilor pe care Ie-a formulat apelantul inculpat este evidențiată și de

faptul că, potrivit raportului de constatare tehnic-științifică privind

detecția comportamentului simulat la întrebările esențiale inculpatul a avut

reacțiile specifice unei persoane care încearcă disimularea adevărului, astfel

că prin respectivul raport s-a concluzionat că inculpatul M.C. nu a fost

sincer.

Raportat la

cele ce preced curtea constată că, în cauză vinovăția inculpatului-apelant M.C.

a fost temeinic probată și că nu se mai impune administrarea altor probe, așa

cum nejustificat a solicitat acesta.

Legătura de

cauzalitate între lovitura de cuțit aplicată de inculpatul M.C. și decesul

victimei V.I. este stabilită prin concluziile raportului de necropsie nr. 580/2

din 02 octombrie 2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală

Constanța, potrivit cărora moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

insuficienței cardio-respiratorii acute prin hemotorax și hemopericard,

consecutiv unei plăgi înjunghiate toracale cu interesarea aortei.

Pentru

considerentele expuse, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a reținut

o situație de fapt corectă și că a dat o încadrare juridică legală atunci când

a stabilit că fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută de instanță

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat,

prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Raportat la

cele cinci condamnări anterioare suferite de inculpatul apelant, așa cum

rezultă ele din fișa de cazier judiciar, în mod corect s-a reținut și starea de

recidivă post executorie a inculpatului M.C., în conformitate cu prevederile art.

37 lit. b) C. pen.

Dovedindu-se

fără echivoc faptul că inculpatul-apelant M.C. este autorul faptei de omor

asupra victimei V.I., condamnarea acestuia la pedea.esa închisorii în regim de

detenție este temeinică și legală.

În privința

individualizării pedepsei aplicată inculpatului-apelant de instanța de fond,

curtea constată că este judicioasă, în consens cu toate criteriile de

individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen.

Examinând din

oficiu, hotărâre a de fond, Curtea de Apel a constată că nu există motive

pentru o eventuală reformare a acesteia.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul M.C., susținând atât printr-un memoriu

depus la dosar, cât și în ultimul cuvânt acordat de către Înalta Curte că nu el

este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnatei concubina sa S.N. și

numitul I.I.

Cu ocazia

dezbaterilor, prin apărătorul desemnat din oficiu s-a solicitat

reindividualizarea pedepsei.

Examinând

hotărârea atacat prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în

care acestea se încadrează,respectiv art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpatul M.C. a negat în mod constant că ar fi

ucis victima; deși inițial a recunoscut că a avut totuși o altercație cu

victima în legătură cu însușirea unui televizor stricat aruncat la ghena de

gunoi, ulterior a negat și acest aspect.

Susținerile

inculpatului sunt contrazise însă de alte mijloace de probă,respectiv

declarațiile martorilor B.D., B.D. și Ș.N., care confirmă fie altercația dintre

inculpat și victimă, însoțită de o amenințare adresată acesteia de către

inculpat (martora B.), fie chiar uciderea victimei de către acesta din urmă (martorii

B. și Ș., ultima fiind concubina inculpatului).

La aceste

mijloace de probă se adaugă concluziile raportului de constatare

tehnico-științifică întocmit în faza de urmărire penală în urma testării

inculpatului cu tehnica de tip poligraf, potrivit cărora pentru răspunsurile

date de acesta la întrebările relevante (și care se referă la implicarea sa în

uciderea victimei), există indici cerți ai comportamentului simulat.

Pe de altă

parte.este de observat că susținerile inculpatului potrivit cărora fapta ar fi

fost comisă de către concubina sa și de o altă persoană (a cărei identificare

nu a fost posibilă), au fost făcute abia în fața instanței de apel (și

reiterate în memoriul de declarare a recursului), după ce concubina sa l-a

indicat ca autor al faptei, în condițiile în care anterior explicase

declarațiile acuzatoare ale martorei Ș. prin presiunile la care aceasta ar fi

fost supusă din partea organelor de anchetă; or, este de observat că atitudinea

incriminatoare a martorei la adresa inculpatului nu s-a manifestat în faza de

urmărire penală, ci ulterior, când aceasta a fost ascultată de către instanța

de fond.

Prin urmare, Curtea

apreciază că probatoriul administrat în cauză a fost corect perceput și evaluat

atât de către instanța de fond, cât și de către cea de apel, fiind suficient

pentru a răsturna prezumția de nevinovăție de care inculpatul a beneficiat

potrivit legii,astfel încât critica referitoare la greșita reținere a

vinovăției sale este neîntemeiată.

Nici sub

aspectul individualizării pedepsei recursul nu este fondat.Inculpatul a fost

condamnat la o pedeapsă de 17 ani închisoare, cu 2 ani peste minimul special,

în condițiile în care a comis o infracțiune gravă, este recidivist

postexecutoriu (condamnat de 5 ori anterior pentru infracțiuni de furt

calificat și tâlhărie), a avut o atitudine nesinceră și lipsită de orice urmă

de regret pentru fapta săvârșită.

În

consecință, Curtea apreciază că nu există niciun motiv pentru care inculpatul

să beneficieze de clemență din partea instanței de recurs, pedeapsa fiind aptă

prin cuantumul său să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, fiind totodată o constrângere proporțională cu gravitatea

faptei comise și circumstanțele sale personale.

Așa fiind, recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b), cu deducerea prevenției la zi conform art. 88 C. pen. și obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea căii

sale de atac conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de recurentul inculpat M.C. împotriva Deciziei penale

nr. 42/ P din 2 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din

pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și a arestării

preventive de la 25 august 2009 la 24 iunie 2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică,azi 24 iunie 2010.