ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2508/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2508/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului penal de față;
Prin sentința
penală nr. 43 din 05 februarie 2010 a Tribunalului Constanta, în baza art. 174
raportat la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a
fost condamnat inculpatul M.C. la pedeapsa închisorii de 17 (șaptesprezece) ani
și 4 (patru) ani pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71
C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350
C. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului M.C.
În baza art. 88
C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și
arest preventiv, de la data de 25 august 2009 la zi.
S-a constatat
că nu s-au formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 189
C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 300 lei, se va vira
din fondul M.J., către Baroul de Avocați Constanța, pentru avocat N.A.
În baza art. 191
C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.C. la suma de 1600 lei, cu titlul de
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se
pronunțate în sensul celor menționate tribunalul a reținut următoarele;
La data de 23
august 2009, în jurul orelor 21,00 organele de poliție au fost anunțate prin
apel la numărul 112 de către numita M.E. care a observat că la gheenele de
gunoi din apropierea blocului aflat pe strada S.N.G. Constanța se află o
persoană decedată.
Deplasându-se
la locația comunicată de martoră, organele de poliție au constatat că la
intersecția străzilor S.N.G. și prelungirea L. din cartierul Kilometrul 4-5 al
Municipiului Constanța, se afla cadavrul numitului V.I. cunoscut drept "om
al străzii", în șezut pe un bidon de plastic de 60 de litri plin cu haine,
la fața locului aflându-se și personalul medical al ambulanței care constatase
decesul la ora 21,15, victima prezentând o înțepătură la piept, în dreptul
inimii, care la manevrele de resuscitare a sângerat.
Lângă victimă
se afla un alt "om al străzii", martorul B.D. care a relatat că
victima a avut un conflict cu un cetățean de etnie turco-rromă, acesta rugând
locatara să anunțe poliția telefonic.
În urma
efectuării constatării la fața locului s-a stabilit că victima își amenajase pe
platoul cu ghenele de lângă blocul X un culcuș împreună cu martorul B.D., prin
așezarea a două saltele în spațiul dintre cele II pubele și gradul din plasă
care mărginește grădinița blocului X.
În urma
efectuării necropsiei, potrivit raporHui de constatare medico-legală din 02
octombrie 2009 al Serviciului de Medicină Legală Constanța,s-a stabilit că
moartea victimei V.I. a fost violentă și s-a datorat insuficienței
cadrio-respiratorie acute consecutivă hemotoraxului și hemopericardului, ca
urmare a plăgii înjunghiate toracice cu interesarea aortei ascendente.
Medicul
legist a mai precizat că leziunile de violență au putut fi produse prin lovire
cu corp dur tăietor - înțepător, posibil cuțit cu dimensiunile de circa 1,5 cm
lățime și profunzimea de 5 cm, cu direcția anterior - posterior, ușor de sus
înjos și că au legătură directă cu decesul.
Victima mai
prezenta niște leziuni de violență la nivelul abdomenului (o echimoză gălbuie
supraombilicală) care ar fi putut fi produse cu 4,5 zile înainte și nu au
legătură cu decesul.
Martorul B.D.
a declarat că locuiește de doi ani pe stradă și împreună cu victima V.I. s-au
hotărât să improvizeze acel loc aflat între gheene unde practic locuiau, dormind
sub cerul liber. Pe data de 23 august 2009, în jurul orelor 18,00 pe când
stătea împreună cu victima V.I. au observat un cetățean care arunca un
televizor vechi la gunoi.
Acel obiect a
fost dorit atât de victimă cât și de alte trei persoane, acestea fiind
inculpatul M.C. (pe care martorul nu îl cunoștea după nume însă l-a descris
inițial ca fiind o persoană de etnie turcă-rromă, chior, de statură mică, pe
care de altfel l-a recunoscut în urma examinării fotografiilor judiciare
prezentate de poliție), concubina acestuia (descrisă de martor ca fiind o
femeie gravidă, identificată în persoana martorei Ș.N.), un inidivid
nominalizat ca I.I., poreclit C., persoană care nu a putut fi identificat
datorită datelor insuficiente și mult prea neclare oferite de martor și
inculpat. Victima și inculpatul au început să se certe și să se îmbrâncească
pentru a obține acel televizor și apoi M.C. a scos cuțitul din rucsacul sau
traista purtată în spate și a lovit în piept pe V.I. cu acel cuțit. După
altercație inculpatul a plecat cu televizorul iar victima a venit lângă martor,
așezându-se pe scaunul de lângă bidon, fără a mai putea vorbi datorită stării
în care se afla. Realizând că acesta nu se simte bine, martorul a alertat pe M.E.,
pentru a chema salvarea și poliția.
Martora B.D. a
arătat că îl știa pe V.I. de doi ani de zile,acesta fiind frate cu mama
fostului concubin Ș.S., îl știe și pe inculpat care îl vizita pe concubinul ei
și îi aducea spirt de băut, iar ea îl gonea din această cauză, mai ales că știa
că inculpatul obișnuiește să poarte asupra sa cuțit, ascuns "la brâu sau
la ciorap".
Martora a
explicat că în ziua de 23 august 2009, în jurul orelor 18,00, când se deplasa
pe lângă gheenele de gunoi, i-a văzut pe inculpat și victimă certându-se,
probabil pentru niște haine (de altfel, mai multe obiecte de îmbrăcăminte
împrăștiate au fost identificate în zona gheenelor de gunoi în cursul
cercetării la fața locului). După aceea martora a văzut-o pe victimă pregătind
mâncare la locuința gazdei ei, iar după ce victima a plecat să împartă mâncarea
gătită cu colegul său, adică martorul B.D., martora l-a auzit dinspre stradă pe
inculpat cum o amenința pe victimă cu expresia că "atunci când se
înserează tot îl face el", pentru ca peste circa două ore martora să afle
de la un colocatar că "V. este mort și că a fost înjunghiat în
inimă". De altfel și martora B.D. l-a indicat organelor de poliție pe
inculpat, recunoscându-l ca și celălalt martor din fotografiile prezentate.
Aceleași
respecte sunt redate și în declarația dată de martoră în fața instanței.
Martora Ș.N.,
concubina inculpatului și din aceeași etnie cu acesta a declarat că are patru
copii împreună cu inculpatul și că este din nou gravidă, iar că la data de 23
august 2009 au venit împreună de la Cobadin în municipiul Constanța, cu trei
dintre copii, pentru a aduna de la gunoaie fier vechi, bronz sau cupru, iar că
atunci când se însera au ajuns în cartierul lan 4-5, unde au pregătit niște
cartofi, curățați cu un cuțit mic (cuțit aruncat probabil de copii într-un loc
necunoscut, așa cum a menționat martora), apoi la tomberoane inculpatul s-a
certat cu "doi bărbați români" pentru un televizor vechi, iar
concubinul ei și unul dintre cei doi "români" s-au și împins. Martora
a susținut că nu a văzut ca inculpatul să fi avut cuțit, însă ea i-a atras
acestuia atenția "să nu se certe că altfel merge la pușcărie", după
care concubinul ei a luat televizorul, pe care l-a și spart pentru a scoate
cuprul, apoi s-au deplasat spre cartierul A., unde au dormit.
Audiată în
cursul cercetării judecătorești, aceasta s-a exprimat cu foarte mare
dificultate, reușind să susțină că inculpatul cu care se află în relații de
concubinaj a lovit în data de 23 august 2009 de două ori un bărbat cu un cuțit
în piept și în față. Cei doi s-au certat pentru un televizor abandonat la
gunoi. Martora s-a speriat și a fugit.
Fiind audiat,
inculpatul M.C. a tăgăduit săvârșirea faptei și a declarat că în ziua de 23
august 2009 a consumat circa un litru de spirt medicinal, iar în jurul orelor
1900 - 2000, împreună cu concubina sa și o cunoștință pe nume I.I., zis C.
(despre care a explicat că nu poate da alte relații, deoarece este om al
străzii și care de altfel nici nu a putut fi identificat în cursul
cercetărilor), s-a deplasat în cartierul lan 4-5 din Constanța, pentru a căuta
materiale refolosibile, precum fier vechi, cupru și altele asemenea. La ghene
s-a întâlnit cu un bărbat șchiop (identificat ca fiind martorul B.D., care
poartă baston) și cu un altul mai tânăr (despre care a afirmat că ar avea vreo
20 de ani) și care i-au reproșat că el le-ar fi furat niște haine, apoi cel
tânăr l-a și înjurat că umblă la acele tomberoane. în acest timp un cetățean a
aruncat la gunoi un televizor stricat, pe care el l-a luat cu gândul de a-l
sparge să extragă materialul din cupru, însă dintre cei doi cu care se certa
cel mai tânăr și care îl înjurase mai devreme a venit spre el și l-a lovit cu
pumnul în partea dreaptă a feței. Atunci el și cu C. au fugit de lângă
tomberoane, lăsând acolo televizorul, însă la țipetele concubinei sale ar fi
apărut "trei băieți români" necunoscuți pe stradă, care l-au certat
pe cel care îl lovise și de aceea el s-a întors și a luat televizorul de jos și
a plecat, fără a mai avea vreo altercație cu individul care îl lovise. A dus
televizorul în spatele unei cârciumi, unde l-a spart și a extras cuprul, apoi
împreună cu concubina și cunoștința sa au revenit în cartierul A. Inculpatul a
negat că ar purta tot timpul cuțit asupra sa, astfel cum a susținut martora B.D.
ori că în seara respectivă ar fi amenințat-o pe victimă și chiar a încercat să
acrediteze ideea că nici măcar nu a avut conflict cu victima, ci cu o totul
altă persoană. De asemenea, a motivat relatarea martorului ocular B.D. prin
aceea că martorul respectiv îl bănuia că i-a furat niște îmbrăcăminte, deși tot
el a precizat că și cu o zi în urmă trecuse pe la gheenele de gunoi și îi
întâlnise pe martor și victimă, dar că nu se certase cu ei.
Audiat de
instanță, inculpatul a negat de asemenea că ar fi înjunghiat pe victimă și
chiar existența vreunui conflict cu aceasta. A susținut că doar a luat acel
televizor de la tomberoane unde fusese lăsat de proprietar și nu a intrat cu
nimeni în vreun conflict.
Nu ar fi real
nici ceea ce declară martora B. că poartă cuțit asupra sa. Consideră că cele
spuse de Ș.N. în declarația dată la parchet se datorează presiunilor exercitate
de politie.
În ultimul
cuvânt a susținut că de fapt concubina sa împreună cu o altă persoană a omorât
pe victimă.
Având în
vedere declarațiile martorilor Ș.N., B.D. și B.D., certificatul medical de
necropsie, procesul-verbal de cercetare la fața locului, rezultatul testului
poligraf, instanța apreciază că aceste probe se coroborează în sensul
existenței unui conflict spontan între victima V.I. și inculpatul M.C., la data
de 23 august 2009, pentru un televizor vechi aruncat la gunoi pe care ambii
vroiau să ii obțină, care a degenerate prin lovirea de către inculpate cu
cuțitul în zona stângă a pieptului victimei și i-a provocat astfel leziuni incompatibile
cu viata.
În drept, fapta
inculpatului M.C., care la data de 23 august 2009, în jurul orelor 2000, pe
platoul cu gheene de gunoi de la intersecția străzilor S.N.G. și P.L. din
cartierul km 4-5 al municipiului Constanța, pe fondul consumului de băuturi
alcoolice, în cursul unui conflict spontan generat de cearta pentru
revendicarea unui televizor aruncat la gunoi de un cetățean, a ucis-o pe
victima V.I., de 51 de ani, pe care a înjunghiat-o cu un cuțit în partea stângă
a pieptului și i-a provocat o plagă înțepată-tăiată cu interesarea aortei
ascendente, ce a dus la moarte, prin insuficiență cardiorespiratorie acută,
consecutivă hemotoraxului și hemopericardului, întrunește elementele
constitutive ale in fracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art.
175 lit. i) C. pen.
La alegerea
și individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile generale
prevăzute de art .72 C. pen.: dispozițiile părții generale ale C. pen.,
limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială de la 15 la 25 ani, pericolul
social concret reflectat de modalitatea în care a fost comisă fapta (în urma
unui conflict spontan, pentru a câștiga un televizor aruncat la gunoi;
inculpatul obișnuia să poarte cuțit asupra sa), precum și de persoana
inculpatului (are 32 de ani, necăsătorit, 4 copii rezultați din concubinaj, își
câștigă mijloacele de subzistență valorificând obiecte aruncate la gunoi; devine
agresiv pe fondul consumului de alcool; trecutul infracțional reflectat de cele
cinci condamnări menționate în fișa de cazier, pentru infracțiuni împotriva
patrimoniului dar și a persoanei,a fost eliberat la data de 21 martie 2008), atitudinea
manifestată de acesta - explicațiile contradictorii și mincinoase oferite din
dorința de a se disculpa, valorile sociale lezate prin fapta comisă de inculpat
privind viața unei persoane.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.C., criticând-o
pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu greșita sa condamnare.
În esență,
inculpatul apelant a susținut că nu el este autorul faptei de omor și că
probatoriul administrat în cauză nu face dovada faptului că el este persoana
care a înjunghiat-o pe victimă.
În concluzie,
apelantul inculpat M.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii
de fond și urmare rejudecării, după completarea probatorului, să se dispună
achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10
lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală
nr. 42/ R din 2 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și
pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul
inculpatului.
S-a dedus
prevenția la zi și s-a meținut starea de arest a inculpatului.
A fost
obligat apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Examinând
hotărârea apelată, în raport de critica din apelul inculpatului M.C., a
probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371
C. proc. pen. curtea a constatat că este legală și temeinică iar apelul
nefondat pentru următoarele considerente;
Așa cum a
reținut și instanța de fond, pe baza declarațiilor martorilor oculari B.D. și Ș.N.,
coroborate cu declarațiile martorei B.D., cu certificatul medical de necropsie
a victimei, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu raportul de
constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat a
inculpatului, la data de 23 august 2009, la intersecția străzilor S.N.G. și P.L.
din cartierul KM 4-5 al Municipiului Constanța, pe fondul consumului în exces
de alcool și în urma unui conflict spontan, inculpatul M.C. l-a înjunghiat pe
victima V.I., provocându-i în partea stângă a pieptului o plagă înțepată tăiată
ce i-a provocat decesul.
Apărarea
inculpatului apelant, în sensul că nu a fost probată vinovăția sa este neîntemeiată,
câtă vreme întregul material probator menționat anterior îl identifică fără
nici un dubiu ca fiind acela care i-a aplicat lovitura de cuțit victimei,
urmare conflictului născut spontan între ei pentru a-și apropia un televizor
aruncat la gunoi în scopul valorificării de la acesta a componentelor de cupru.
Apelantul
inculpat M.C. a mai susținut că, declarațiile martorei Ș.N., concubina sa, nu
trebuie reținute în condițiile în care aceasta a fost determinată de organele
de poliție să îl indice pe el ca autor al faptei și că, în realitate autorii
sunt concubina sa și numitul I.I. zis C.
Afirmațiile
apelantului-inculpat făcute la momentul audierii sale de către instanța de apel
nu pot fi primite deoarece nu sunt probate cu nici un mijloc de probă și mai
mult decât atât, sunt în mod evident contrazise de probele administrate în
cauză.
Din situația
de fapt reținută pe baza probatoriului menționat anterior, rezultă că
inculpatul a aplicat victimei I.V. o singură lovitură de cuțit, iar obiectul
vulnerant nu a mai fost găsit.
În lipsa
obiectului vulnerant (cuțit) cu care a acționat inculpatul expertiza A.D.N
solicitată de acesta nu a putut fi administrată, motivat de inexistența unor
urme de referință.
În privința
audierii martorului I.I. zis C., aceasta a fost imposibilă, întrucât
demersurile de identificare au rămas fără rezultat. De altfel, declarațiile
martorilor oculari exclud posibilitatea ca acesta să fie persoana care l-ar fi
în junghiat pe victimă, aspecte ce confirmă o dată în plus netemeinicia apărărilor
formulate de inculpatul-apelant.
Netemeinicia
apărărilor pe care Ie-a formulat apelantul inculpat este evidențiată și de
faptul că, potrivit raportului de constatare tehnic-științifică privind
detecția comportamentului simulat la întrebările esențiale inculpatul a avut
reacțiile specifice unei persoane care încearcă disimularea adevărului, astfel
că prin respectivul raport s-a concluzionat că inculpatul M.C. nu a fost
sincer.
Raportat la
cele ce preced curtea constată că, în cauză vinovăția inculpatului-apelant M.C.
a fost temeinic probată și că nu se mai impune administrarea altor probe, așa
cum nejustificat a solicitat acesta.
Legătura de
cauzalitate între lovitura de cuțit aplicată de inculpatul M.C. și decesul
victimei V.I. este stabilită prin concluziile raportului de necropsie nr. 580/2
din 02 octombrie 2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală
Constanța, potrivit cărora moartea victimei a fost violentă și s-a datorat
insuficienței cardio-respiratorii acute prin hemotorax și hemopericard,
consecutiv unei plăgi înjunghiate toracale cu interesarea aortei.
Pentru
considerentele expuse, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a reținut
o situație de fapt corectă și că a dat o încadrare juridică legală atunci când
a stabilit că fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută de instanță
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat,
prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
Raportat la
cele cinci condamnări anterioare suferite de inculpatul apelant, așa cum
rezultă ele din fișa de cazier judiciar, în mod corect s-a reținut și starea de
recidivă post executorie a inculpatului M.C., în conformitate cu prevederile art.
37 lit. b) C. pen.
Dovedindu-se
fără echivoc faptul că inculpatul-apelant M.C. este autorul faptei de omor
asupra victimei V.I., condamnarea acestuia la pedea.esa închisorii în regim de
detenție este temeinică și legală.
În privința
individualizării pedepsei aplicată inculpatului-apelant de instanța de fond,
curtea constată că este judicioasă, în consens cu toate criteriile de
individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen.
Examinând din
oficiu, hotărâre a de fond, Curtea de Apel a constată că nu există motive
pentru o eventuală reformare a acesteia.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs inculpatul M.C., susținând atât printr-un memoriu
depus la dosar, cât și în ultimul cuvânt acordat de către Înalta Curte că nu el
este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnatei concubina sa S.N. și
numitul I.I.
Cu ocazia
dezbaterilor, prin apărătorul desemnat din oficiu s-a solicitat
reindividualizarea pedepsei.
Examinând
hotărârea atacat prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în
care acestea se încadrează,respectiv art. 385
9
pct. 14 și 18 C. proc.
pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele și
lucrările dosarului rezultă că inculpatul M.C. a negat în mod constant că ar fi
ucis victima; deși inițial a recunoscut că a avut totuși o altercație cu
victima în legătură cu însușirea unui televizor stricat aruncat la ghena de
gunoi, ulterior a negat și acest aspect.
Susținerile
inculpatului sunt contrazise însă de alte mijloace de probă,respectiv
declarațiile martorilor B.D., B.D. și Ș.N., care confirmă fie altercația dintre
inculpat și victimă, însoțită de o amenințare adresată acesteia de către
inculpat (martora B.), fie chiar uciderea victimei de către acesta din urmă (martorii
B. și Ș., ultima fiind concubina inculpatului).
La aceste
mijloace de probă se adaugă concluziile raportului de constatare
tehnico-științifică întocmit în faza de urmărire penală în urma testării
inculpatului cu tehnica de tip poligraf, potrivit cărora pentru răspunsurile
date de acesta la întrebările relevante (și care se referă la implicarea sa în
uciderea victimei), există indici cerți ai comportamentului simulat.
Pe de altă
parte.este de observat că susținerile inculpatului potrivit cărora fapta ar fi
fost comisă de către concubina sa și de o altă persoană (a cărei identificare
nu a fost posibilă), au fost făcute abia în fața instanței de apel (și
reiterate în memoriul de declarare a recursului), după ce concubina sa l-a
indicat ca autor al faptei, în condițiile în care anterior explicase
declarațiile acuzatoare ale martorei Ș. prin presiunile la care aceasta ar fi
fost supusă din partea organelor de anchetă; or, este de observat că atitudinea
incriminatoare a martorei la adresa inculpatului nu s-a manifestat în faza de
urmărire penală, ci ulterior, când aceasta a fost ascultată de către instanța
de fond.
Prin urmare, Curtea
apreciază că probatoriul administrat în cauză a fost corect perceput și evaluat
atât de către instanța de fond, cât și de către cea de apel, fiind suficient
pentru a răsturna prezumția de nevinovăție de care inculpatul a beneficiat
potrivit legii,astfel încât critica referitoare la greșita reținere a
vinovăției sale este neîntemeiată.
Nici sub
aspectul individualizării pedepsei recursul nu este fondat.Inculpatul a fost
condamnat la o pedeapsă de 17 ani închisoare, cu 2 ani peste minimul special,
în condițiile în care a comis o infracțiune gravă, este recidivist
postexecutoriu (condamnat de 5 ori anterior pentru infracțiuni de furt
calificat și tâlhărie), a avut o atitudine nesinceră și lipsită de orice urmă
de regret pentru fapta săvârșită.
În
consecință, Curtea apreciază că nu există niciun motiv pentru care inculpatul
să beneficieze de clemență din partea instanței de recurs, pedeapsa fiind aptă
prin cuantumul său să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii
de noi infracțiuni, fiind totodată o constrângere proporțională cu gravitatea
faptei comise și circumstanțele sale personale.
Așa fiind, recursul
inculpatului va fi respins ca nefondat conform art. 385
15
pct. 1 lit.
b), cu deducerea prevenției la zi conform art. 88 C. pen. și obligarea
recurentului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea căii
sale de atac conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondat recursul declarat de recurentul inculpat M.C. împotriva Deciziei penale
nr. 42/ P din 2 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și
pentru cauze penale cu minori și de familie.
Deduce din
pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și a arestării
preventive de la 25 august 2009 la 24 iunie 2010.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică,azi 24 iunie 2010.