ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1439/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 4260 pronunțată în

data de 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Administrația

Națională a îmbunătățirilor Funciare R.A, în contradictoriu cu parata Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 219 din 25 august

2010, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de

Administrare a Marilor Contribuabili, până la pronunțarea sentinței de fond.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea înregistrată la această

instanță reclamanta Administrația Națională a îmbunătățirilor Funciare R.A, a

chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a solicitat

suspendarea executării Deciziei nr. 219 din 25 august 2010 privind obligațiile

fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală, în urma

întocmirii Raportului de inspecție fiscală nr. 35924 din 19 august 2010, până

la pronunțarea instanței de fond.

In susținerea cererii, reclamanta

arată, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004, atât în ceea ce privește formularea unei

contestații împotriva deciziei, cât și în ceea ce privește cazul temeinic

justificat și paguba iminentă, având în vedere că echipa de control nu și-a întemeiat

constatările pe actele normative in vigoare si pe înscrisuri doveditoare,

bazându-se pe interpretări personale neîntemeiate.

In ceea ce privește paguba iminentă,

reclamanta a arătat că prejudiciul material viitor și previzibil pe care l-ar

suporta prin executarea sumelor, îl constituie imposibilitatea de funcționare a

Administrației Naționale de îmbunătățiri Funciare RA și, în consecință,

imposibilitatea realizării scopului pentru care aceasta a fost înființată prin H.G.

nr. 1309/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a

Administrației Naționale a îmbunătățirilor Funciare.

Se susține în acest sens că

Administrația Națională de îmbunătățiri Funciare RA este persoana juridica de

interes public național în sectorul îmbunătățirilor funciare, cu statut de

regie autonoma, care funcționează în subordinea Ministerului Agriculturii si

Dezvoltării Rurale, pe baza de gestiune economică și autonomie financiară și a

fost înființată în scopul realizării obiectivelor îmbunătățirilor funciare

stabilite prin Legea îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004.

A mai susținut reclamata că executarea

măsurilor dispuse de Agenția Națională de Administrare Fiscală ar avea un

impact negativ asupra funcționării Administrației Naționale de îmbunătățiri

Funciare RA, întrucât suma reprezentând obligațiile suplimentare de plată la

bugetul statului este în valoare totală de 27.126.470 lei (inclusiv majorările

de întârziere), ceea ce înseamnă 15% din bugetul Administrației Naționale de

îmbunătățiri Funciare RA pe un an de zile.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A arătat instanța că în situația în

care un act administrativ este contestat înaintea unei autorități

jurisdicționale, iar aceasta nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea sa,

reclamantul are posibilitatea de a cere aceleiași autorități jurisdicționale

sau unei alte autorități jurisdicționale competente să decidă măsuri de

protecție provizorie în legătură cu actul administrativ. Autoritatea

jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia

în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Asemenea măsuri

pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ

este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care

există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului

administrativ."

Pornind de la aceste principii,

instanța a reținut că reclamanta a invocat, atât în contestația administrativă,

cât și în fața instanței de judecată, faptul că în ceea ce privește contestarea

TVA in suma de 12.491.662 lei (pentru perioada 01 februarie 2007 - 31 august

2008), plus majorări de întârziere în sumă de 11.906.426 lei, reclamanta invocă

contrarietatea încadrării activității desfășurate de Administrația Națională de

îmbunătățiri Funciare SA de către echipa de control în raport cu concluziile

echipei de control care a verificat luna ianuarie 2007, existând diferențe de

interpretare a legislației de către cele două echipe de control.

Fără a antama fondul, instanța a mai

arătat că ,în contextul în care se invocă reținerea eronată a unor sume care au

fost achitate la bugetul de stat, faptul că nu se datorează anumite

contribuții, contrarietatea încadrării activității desfășurate de Administrația

Națională de îmbunătățiri Funciare SA de către echipa de control în raport cu

concluziile echipei de control care a verificat luna ianuarie 2007, existând

diferențe de interpretare a legislației de către cele două echipe de control,

faptul că sumele contestate a fi venituri suplimentare și cheltuieli

nedeductibile, care conduc la creșterea impozitului pe profit au fost preluate

de procesul-verbal nr. 3443 din 15 aprilie 2009 încheiate de Curtea de Conturi,

sume ce au fost contestate sau soluționate între timp, iar pe de altă parte, se

contestă pentru fiecare sucursală teritorială în parte caracterul nedeductibil

a unor categorii de cheltuieli, toate aceste aspecte constituie argumente

juridice aparent valabile referitoare la legalitatea deciziei contestate, în

concordanță cu principiile la care face referire Recomandarea nr. R 89 adoptată

de Comitetul de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei.

Împotriva sentinței sus-menționată a

declarat recurs pârâta Agenția Națională de administrare Fiscală, criticând-o

ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a motivat recursul prin aceea că nu

au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

cazul bine justificat și paguba iminentă, condiții fără de care o instanță de

judecată nu poate suspenda actul administrativ în litigiu.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând actele dosarului, motivele

de recurs și în raport de prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Suspendarea unui act administrativ

este o procedură pusă la dispoziția instanței de judecată pentru fi respectat

principiul legalității. Recomandarea R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri

din cadrul Consiliului Europei prevede o protecție jurisdicțională provizorie,

tocmai pentru a se preveni prin executarea actelor administrativ un prejudiciu

ireparabil.

Referitor la condițiile exprese impuse

de art. 14 din Legea nr. 554/2004 se rețin următoarele:

Reclamanta are de plătit ca urmare a

Deciziei nr. 219/2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 35924/2010, sume

mari de bani, ea invocând contrarietatea încadrării activității desfășurate de

către organele de control care au verificat luna ianuarie 2007, existând

diferențe de interpretare a legislației de către cele 2 echipe de control.

O serie de sume imputate intimatei au

fost contestate sau chiar s-au dat soluții prin procese-verbale ale Curții de

Conturi, deci nu mai pot intra în discuție, întrucât sunt reținute eronat și

vărsate la bugetul de stat.

Sunt aspecte care fără a antama

fondul, conduc la o îndoială puternică în ceea ce privește legalitatea actelor

administrative contestate și susțin cazul bine justificat impus de art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Deasemenea, se susține și paguba

iminentă, întrucât prejudiciul este mare și previzibil prin executarea sumelor

care conduce la imposibilitatea realizării scopului pentru care Administrația

Națională de îmbunătățiri Funciare RA a fost înființată.

Desigur, virarea la buget a sumei de

27.126.470 lei este fără dubiu de natură să ducă la oprirea activității

intimatei-reclamante.

Prin urmare, avându-se în vedere

aceste considerente, se apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile

imperative de art. 14 din Legea nr. 554/2004, sentința pronunțată de Curtea de

Apel fiind legală și temeinică.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare

Fiscală, ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 4260 din 2

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

10 martie 2011.