ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6824/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 17 august 2001 reclamanta P.M. a înregistrat o notificare - în temeiul Legii nr. 10/2001 - prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Buziaș, înscris în CF Buziaș, imobil trecut în proprietatea statului, cererea fiind formulată în calitatea sa de fostă coproprietară tabulară, dar și ca moștenitoare legală a coproprietarilor tabulari ai imobilului, anterior trecerii abuzive a acestuia în proprietatea statului român (respectiv părinții acesteia - numiții W.M. și W.E.). Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 19 ianuarie 2009, reclamanta P.M.

a chemat în judecată pe pârâții Primarul Orașului Buziaș și Statul Român prin Consiliul Local al orașului Buziaș solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună soluționarea pe fond a notificării; să se constate trecerea abuzivă a imobilului în proprietatea statului român; să se dispună restituirea în natură a imobilului; să se dispună rectificarea cărții funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate a statului român și restabilirea situației anterioare de carte funciară, înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra întregului imobil, cu titlu de restituire - ca fost proprietar și respectiv, ca moștenitoare a foștilor proprietari tabulari.

În motivare, reclamanta a arătat că imobilul a aparținut în coproprietate reclamantei și respectiv, părinților săi defuncți, că în anul 2001, prin notificarea depusă, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului, însă până în prezent pârâtul Primarul orașului Buziaș nu și-a îndeplinit obligația de emitere a dispoziției motivate în forma stabilită de lege. Tribunalul a apreciat ca întemeiată excepția invocată prin întâmpinare privitoare la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al Orașului Buziaș, motivat de faptul că, din cartea funciară actualizată Buziaș, rezultă că imobilele revendicate au fost preluate de către statul român prin confiscare, motiv pentru care actualul proprietar nu poate fi decât statul care ar fi reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice dacă bunul ar prezenta interes național, ceea ce nu este cazul, sau de unitatea administrativ-teritorială, anume Municipiul Timișoara prin Primar.

Excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale active invocate prin întâmpinare au fost apreciate ca neîntemeiate, pentru că, entității învestite cu soluționarea notificării îi este recunoscută competența de soluționare, însă soluția poate fi verificată de instanța de judecată în temeiul dreptului de acces la instanță, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, după cum înstrăinarea imobilului revendicat în baza Legii nr. 112/1995 și dispozițiile art. 7 alin. (1) indice 1 și alin. (5) din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată de Legea nr. 1/2009 reprezintă o chestiune de temeinicie a acțiunii de revendicare, iar nu de admisibilitate. Prin Sentința civilă nr. 828 din 30 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al Orașului Buziaș, fiind respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.

Instanța de fond a admis în parte acțiunea, a constatat că imobilul a trecut în proprietatea statului român în mod abuziv, a dispus restituirea în natură către reclamantă a cotei de 1/2 din imobilele cu nr. top… și ..., a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei, cu titlu de restituire în baza Legii nr. 10/2001 și moștenire și a dispus acordarea de despăgubiri reclamantei în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de 1/2 din imobilele cu nr. top… , ..., ..., înscrise în cartea funciară 2267 Buziaș și cartea funciară 2642 Buziaș. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut faptul că reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la cota de 6/12 din imobilele înscrise în CF Buziaș, nr. top ..., ..., ..., ..., ce a aparținut acesteia și autorilor săi.

Din Sentința civilă nr. 1599 din 26 mai 1959 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Lugoj Regiunea Timișoara, s-a reținut faptul că nr. top ... și ... au trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001. Deși în hotărârea judecătorească figurează doar două numere topografice, în cartea funciară la poziția 39 s-a înscris preluarea în baza sentinței menționate a tuturor numerelor revendicate de reclamantă. Cu toate acestea, modalitatea de reparare a prejudiciului a fost stabilită în mod diferit, pentru că nu toate bunurile se mai află în proprietatea statului, o parte fiind înstrăinate, cum este cazul construcțiilor de la nr. top ..., în baza Legii nr. 112/1995, sau restituite altor persoane, cum este cazul nr. top ..., ..., așa cum reiese din CF Buziaș.

S-a constatat că imobilele cu nr. top ... și ..., pot fi restituite în natură, câtă vreme în prezent aceste imobile se află în proprietatea statului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul orașului Buziaș susținând că prima instanță în mod nelegal a dispus restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilele înscrise în CF Buziaș nr. top… și ..., hotărârea fiind în contradicție cu prevederile art. 7 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 1/2009, care reglementează faptul că nu se restituie în natură imobilele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 și nici terenurile aferente acestora.

Prin Decizia civilă nr. 384 A din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a fost respins apelul declarat de pârât, instanța reținând că, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în situația în care se află la data depunerii cererii de restituire. Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 precizează în articolul 9.1 că sintagma „indiferent în posesia cui se află în prezent" înseamnă, pe de o parte, că incidența legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deținătorului și, pe de ală parte, are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care deține imobilul la data intrării în vigoare a legii.

Împotriva deciziei menționate, în termen legal a declarat recurs pârâtul Primarul orașului Buziaș, pe care l-a încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate și respingerea capătului de cerere referitor la restituirea în natură a imobilului. Se susține că instanța a aplicat în mod eronat principiul prevalenței restituirii în natură, fără a se ține seama că în speță sunt incidente excepțiile de la această regulă, respectiv art. 7 alin. (1 1 ) și art. 5 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 1/2009. De asemenea, cererea de restituire trebuia respinsă și pe considerentul poziționării imobilului față de întregul teren aferent apartamentelor înstrăinate.

Examinând criticile deduse judecății prin intermediul recursului, Înalta Curte constată următoarele: Cu toate că recurentul a invocat drept temei al criticilor formulate, atât cazul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., cât și pe cel deschis de pct. 9 al aceluiași art. 304 C. proc. civ., se constată din dezvoltarea motivelor de recurs că este incident doar cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., neobservându-se nicio susținere de natură a fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, "imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de sarcini". În speță, imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin Decretul nr. 111/1951, act normativ care în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, nu reprezintă un titlu valabil.

Prin urmare, problema nevalabilității titlului statului a fost stabilită și constatată, în mod just, de prima instanță, iar apoi menținută de către instanța de apel (din Sentința civilă nr. 1599 din 26 mai 1959 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Lugoj Regiunea Timișoara, rezultă că nr. top ... și ... au trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951). Potrivit art. 9.1 din H.G.

nr. 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, „Sintagma indiferent în posesia cui se află în prezent are semnificația, pe de o parte, că incidența legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deținătorului (minister, primărie, instituție publică, societate comercială cu capital de stat, organizație cooperatistă și altele asemenea) și, pe de altă parte, are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care deținea imobilul respectiv la data intrării în vigoare a legii. În sprijinul aceleiași idei pledează și prevederile art. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 potrivit cărora constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, faptul că imobilul ce face obiectul procedurii de restituire se regăsește în patrimoniul statului sau al unității administrativ-teritoriale, cum este în cazul de față.

Deși recurentul induce ideea exceptării de la restituirea în natură, se observă că reclamantei i s-a restituit cota parte de 1/2 din imobilele-terenuri înscrise sub nr. top ... și ... situate în intravilanul orașului Buziaș, și nu imobilele-construcții ce au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995. În ce privește terenurile aferente imobilelor înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că imobilele nr. top ... și ... sunt proprietate a statului, iar obiect al contractului de vânzare-cumpărare l-a constituit doar înstrăinarea apartamentelor 1 și 2, nu și terenul ce a rămas la stat.

Față de aceste considerente, în mod corect instanțele au dispus restituirea în natură a imobilelor-teren solicitat, dând eficiență principiului prevalenței restituirii în natură, instituit de Legea nr. 10/2001 prin prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 și art. 9. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia atacată a fost pronunțată cu respectarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie, examinate în precedent, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul orașului Buziaș împotriva Deciziei civile nr. 384 A din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.