ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1656/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, reclamanta P.E.V. a contestat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bacău,

Hotărârea nr. 1308 din 22 februarie 2011 emisă de către autoritatea pârâtă și a

solicitat instanței să constate că îndeplinește condițiile pentru a beneficia

de prevederile Legii nr. 189/1999.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a redat situația de fapt potrivit căreia, la sfârșitul lunii

februarie 1944, părinții săi au fost nevoiți să părăsească orașul Vaslui,

motivul acestei strămutări fiind ocupația sovietică, iar familia sa a locuit

într-o magazie până în aprilie 1945, când s-au întors în Vaslui și au găsit

casa bombardată și devastată de ocupația sovietică.

Reclamanta a susținut

că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și a

precizat că frații săi beneficiază de drepturile solicitate în condițiile

aceleiași legi.

Soluția instanței de

fond

Prin sentința nr. 84/2011

din 24 mai 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată contestația formulată de

reclamanta P.E.V., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bacău, având ca obiect

refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță, examinând dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2)

din O.G. nr. 105/1999, actele și lucrările dosarului, a reținut că, întrucât

armata sovietică s-a apropiat de granițele țării noastre, familia petentei

(părinții și patru copii minori, printre care și reclamanta) a fost mutată

într-o zonă a țării, neafectată de ofensiva care se preconiza (Slatina), însă

această mutare a unor familii de cetățeni români într-o zonă ferită de

pericolul războiului nu poate constitui decât o măsură de ocrotire din partea

Statului Român, nicidecum o persecuție pe motive etnice, atât petenta, cât și

familia sa fiind de origine etnică română.

Prin urmare, a

apreciat judecătorul fondului, chiar dacă în speță a fost vorba, în fapt, de o

strămutare, aceasta nu a fost dictată de motive etnice, ci de o cauză

obiectivă, respectiv apropierea frontului de locul unde locuia în aprilie 1944

familia petentei, astfel încât lipsesc condițiile esențiale cerute de lege

pentru acordarea drepturilor.

Pe de altă parte,

Curtea a înlăturat argumentul reclamantei în sensul că ceilalți frați ai săi

beneficiază de aceleași drepturi obținute în considerarea aceleiași situații de

fapt, în condițiile în care orice cerere se apreciază prin prisma condițiilor

cerute de lege în momentul formulării sale, tempus regit actum, iar la momentul

analizării cererii petentei, legea impunea condiția restrictivă ca suferința

aferentă strămutării să fie rezultatul persecuției pe motive etnice.

Totodată, nici

interpretarea nerestrictivă dată de alte instanțe în aplicarea aceluiași text

de lege nu a fost reținută de către prima instanță, în considerarea faptului că

nu s-a promovat un recurs în interesul legii și nu s-a admis o excepție de

neconstituționalitate care să arate că textul de lege privește orice suferință

aferentă strămutărilor, indiferent dacă cetățeanul român a fost persecutat prin

această măsură și indiferent de originea sa etnică.

Recursul

Împotriva sentinței nr.

84/2011 din 24 mai 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta P.E.V., care

a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că recurenta

nu poate beneficia de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Arată recurenta în

mod detaliat cum a fost strămutată împreună cu familia în anul 1944 - din

orașul Vaslui către o destinație necunoscută, ulterior stabilindu-se la familia

R. din Slatina.

Mai precizează recurenta

că fratele său P.A. și sora P.G. (căsătorită M.) au primit hotărâri favorabile și

beneficiază de dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

S-a mai arătat că

martorii care au dat declarații pentru recurentă s-au refugiat de asemenea în

alte localități și sunt beneficiari ai legii.

În dovedirea cererii

de recurs, recurenta - reclamantă a depus înscrisuri în conformitate cu

prevederile art. 305 C. proc. civ.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, înscrisurile

doveditoare depuse de recurentă, Înalta Curte constată că este întemeiată

pentru următoarele considerente:

În conformitate cu

prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000 „

Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după

cum urmează:

…c)

a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”

Alin.

(2) „De aceleași drepturi beneficiază, la cerere, și persoanele care aveau

domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești vremelnic

ocupate de către alte state, indiferent dacă localitatea în care au fost

refugiate, expulzate sau strămutate se afla sub administrație românească ori

sub administrația acelor state, ale căror cereri anterioare au fost soluționate

prin hotărâri de respingere ale comisiei prevăzute la art. 7 alin. (1) și alin.

(11)”.

Instanța de fond a făcut

o apreciere eronată a circumstanțelor în care a fost strămutată recurenta -

reclamantă împreună cu familia sa.

Din înscrisurile

depuse de recurentă rezultă că aceasta împreună cu familia sa a fost strămutată

din localitatea Vaslui datorită înaintării ocupației sovietice, stabilindu-se

într-un final în orașul Slatina.

De subliniat faptul

că s-a făcut dovada că sora recurentei este beneficiară a dispozițiilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000. Ori fiind strămutați împreună întreaga familie,

recurenta are cel puțin o speranță legitimă că îi vor fi recunoscute drepturile

de care frații săi, aflați în aceeași situație, beneficiază (cauza B. contra

României) (f.14 recurs).

De asemenea s-au

depus alături de declarațiile extra-notariale de martori și înscrisul tablou de

funcționari ce urmează a fi evacuați unde la poziția 9 figurează și P.E. tatăl

recurentei - împreună cu 5 membrii (fila 11 dosar recurs).

În consecință,

constatând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica sentința în sensul că

se va admite acțiunea și se va anula hotărârea nr. 1308 din 22 februarie 2011

emisă de pârâtă, de asemenea, va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre prin

care să recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, art.

1 lit. c) pentru perioada iunie 1944 - martie 1945, în favoarea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de P.E.V. împotriva sentinței nr. 84/2011 din 24 mai 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite acțiunea reclamantei și în consecință:

Anulează hotărârea nr.

1308 din 22 februarie 2011 emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să

emită o nouă hotărâre prin care să recunoască calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada iunie 1944 -

martie 1945, în favoarea reclamantei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2012.