ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 714/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova reclamanții C.I., C.O.M., A.G.V., A.M.M., prin Procurator C.I., au

solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D., obligarea

acestora pe calea unei hotărâri judecătorești la emiterea deciziei reprezentând

titlurile de despăgubire aferente imobilului preluat abuziv, ce a fost situat

în Craiova, jud. Dolj, conform dispoziției din 17 ianuarie 2006, emisă de

Primarul Municipiului Craiova.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au menționat că pentru imobilul situat în Craiova, sub

imperiul Legii nr. 10/2001, au fost formulate notificările nr. xxx și zzz, cu

precizarea că imobilul aparținuse inițial societății în nume colectiv P.A., iar

în anul 1949, odată cu radierea respectivei societăți, a intrat în patrimoniul

celor doi asociați, frații P. și M.A. (de la care a și fost preluat de Stat),

în devălmășie.

S-au solicitat măsuri

reparatorii în echivalent în conformitate cu Legea nr. 10/2001, deoarece

imobilul, preluat de Stat în baza Decretului de Naționalizare nr. 92/1950, era

imposibil de restituit în natură din cauze obiective.

Au mai menționat

reclamanții că în conformitate cu procesul-verbal din 12 mai 2003, întocmit de

Primăria Municipiului Craiova, s-a constatat că în prezent construcția este

demolată, iar terenul solicitat este domeniu public, fiind ocupat de blocuri de

locuințe, zona verde a acestora, alei, utilități, trotuar etc.

Ulterior, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2001, a fost emisă dispoziția din 17

ianuarie 2006 a Primarului Municipiului Craiova, prin care s-a propus acordarea

de despăgubiri în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005, deoarece

imobilul a fost considerat imposibil de restituit în natură, și dosarul de

notificare a fost predat Secretariatului C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P.

S-a arătat că dosarul

reclamanților nu a fost analizat până în prezent, deoarece autoritatea

respectivă nu a emis nici o decizie.

La data de 28 aprilie

2010, pârâta C.C.S.D., a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

calității procesuale active a reclamanților cu privire la acordarea de măsuri

reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj.

De asemenea, la data

de 29 aprilie 2010, pârâta A.N.R.P., a depus întâmpinare la cererea de chemare

în judecată formulată de reclamanții C.I., C.O.M., A.G.V., A.M.M., prin care

s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P.

Prin Sentința nr. 280

din 27 mai 2010, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanți, în sensul că a obligat pârâta C.C.S.D. să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, Județul

Dolj, a respins acțiunea față de pârâta A.N.R.P., direcția pentru coordonarea aplicării

Legii 10/2001 și a obligat pârâta C.C.S.D. la plata cheltuielilor de judecată

în cuantum de 1.000 lei.

Examinând cu

prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., invocată

prin întâmpinare, instanța de fond a constatat că obligația legală de emitere a

deciziei reprezentând titlu de despăgubiri și cea anterioară, privind

întocmirea raportului de evaluare, revin C.C.S.D.

Faptul că, în

conformitate cu dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 361/2005, A.N.R.P. asigură

organizarea și funcționarea secretariatului C.C.S.D., nu îi conferă Autorității

legitimare procesuală pasivă în acțiunile prin care se invocă refuzul

nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, Curtea a reținut

că dreptul acestora la măsuri reparatorii, în echivalent, a fost stabilit

irevocabil prin dispoziția din 17 ianuarie 2006, emisă de Primăria Municipiului

Craiova, în etapa evaluării și emiterii deciziei reprezentând titlu de

despăgubire, C.C.S.D. neavând posibilitatea legală de a aprecia asupra

calității de persoane îndreptățite la despăgubiri a reclamanților.

În ceea ce privește

fondul cauzei, instanța a constatat, în esență că, reclamanții au început

procedura de recuperare a bunului lor sau a contravalorii acestuia, prin

formularea unei notificări, în anul 2001, autoritatea locală cu competența în

materie emițând dispoziția în data de 17 ianuarie 2006.

Întrucât documentația

vizând acordarea măsurilor reparatorii a fost înregistrată la secretariatul C.C.S.D.

la data de 28 iunie 2006, dată de la care pârâta, în lipsa unor motive

obiective, nu a demarat procedura reglementată de lege, în mod evident, în

cauză a fost încălcat principiul duratei rezonabile.

În consecință,

instanța de fond a făcut aplicarea art. 6 din C.E.D.O., urmând ca autoritatea

pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor

privitoare la imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziției din

17 ianuarie 2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova.

înfățișate de pârâta C.C.S.D.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond, în termen legal, a declarat recurs C.C.S.D.

Invocând motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 304

1

C.

proc. civ., recurenta - pârâtă, a criticat hotărârea primei instanțe sub

următoarele aspecte:

- în mod neîntemeiat

instanța de fond a dispus emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire

pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj, fără a analiza dispoziția din

17 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, fără a fi observat că

acesta a acordat numai în favoarea reclamantului C.I.:

- în mod eronat

instanța de fond a statuat în favoarea reclamanților, fără a ține cont de

prevederile Deciziei C.C.S.D. nr. 2815/2008 care stabilește ordinea în care vor

fi soluționate, adoptată tocmai pentru a nu fi încălcat principiul egalizării în

drepturi al persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la secretariatul

C.C.S.D., principiu statuat și în dreptul comunitar și nu practica instanțelor;

- instanța de fond nu

a reținut situația de fapt a dosarului de despăgubire din cauză, ignorând

faptul că acesta nu este complet, împrejurare dovedită cu solicitarea adresată

A.N.R.P.

Prin cererea de

recurs, recurenta în mod distinct, a invocat excepția de nelegalitate a

Dispoziției din 17 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova,

potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, arătând, în esență, că se impune

a se reține nelegalitatea acestui act administrativ în contextul examinării

calității procesuale pasive al celorlalți reclamanți, alții decât C.I., care

potrivit certificatului de moștenitor este singurul care moștenește dreptul numai

după domnul A.P.

soluția instanței de recurs

Recursul este fondat în

sensul și pentru considerentele în continuare arătate.

Prin sentința

recurată, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților - intimați C.I.,

C.O.M., A.G.V. și A.M.M. și a obligat pârâta - recurentă la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, județul

Dolj, apreciind ca neîntemeiată excepția calității procesuale active invocată

cu privire la ultimii trei reclamanți.

Prima instanță și-a

fundamentat soluția, în esență, exclusiv pe prevederile art. 6 din C.E.D.O., în

condițiile în care a reținut că reclamanții au început procedura de recuperare

a activului sau a contravalorii acestuia, în anul 2001, documentația vizând

acordarea măsurilor reparatorii fiind înregistrată la secretariatul C.C.S.D. la

data de 28 iunie 2006. Calitatea procesuală activă a fost stabilită prin

raportare la dispoziția din 17 ianuarie 2006, cu motivarea că în etapa de

evaluare, C.C.S.D. nu are posibilitatea legală de a aprecia asupra calității de

persoane îndreptățite la despăgubiri a reclamanților.

Raportat la

conținutul înscrisurilor aflate la dosar, cu precădere cel al dispoziției din

17 ianuarie 2006 (fila 31 dosar) prin care se propune acordarea despăgubirilor în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 numai către numitul C.I., pentru

imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Craiova, potrivit

modificărilor depuse, Înalta Curte apreciază că este incident în cauză motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu

prevederile art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., în sensul că

modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară casarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe noi.

Astfel, Înalta Curte

reține că hotărârea lipsită de temei legal în sensul că din modul în care este

redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect

aplicată. Referirea succintă a judecătorului fondului numai la conținutul

dispoziției din 17 ianuarie 2006 în soluționarea excepției lipsei calității

procesuale active ce a fost invocată, apare a fi cel puțin insuficientă, în

condițiile în care în cuprinsul acestui document, astfel cum s-a arătat, singurul

indicat, ca persoană îndreptățită, este menționat reclamantul C.I.

Drept urmare, cu

ocazia rejudecării cauzei, pentru a nu lipsi părțile de dublul grad de jurisdicție,

excepția invocată cu referire la calitatea procesuală activă a părților urmează

a fi reanalizată față de susținerile părților, de actele dosarului și raportat,

desigur, la prevederile legale incidente atrase de obiectul cererii formulate.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, instanța de fond urmează a reanaliza și fondul cererii reclamanților, în

contextul în care stabilirii motivate, cu prioritate a cadrului procesual,

făcând referire și la prevederile Legii nr. 247/2005, valorificând în acest

mod, în condițiile art. 129 alin. (4) și 9 C. proc. civ. și apărările recurentei

- pârâte C.C.S.D.

În acest sens, instanța

de fond va putea ordona administrarea oricăror probe pe care le apreciază ca

fiind pertinente și relevante exercitându-și rolul activ și respectând

principiul contradictorialității.

În fine, cu ocazia

rejudecării cauzei, pe temeiul legal sus-arătat instanța de fond urmează a

soluționa și a se pronunța și asupra excepției de nelegalitate a Dispoziției din

17 ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova, invocată în temeiul art.

4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, de recurenta-pârâtă, direct în

etapa recursului.

Față de cele mai sus

arătat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu

referire la art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte

va admite recursul de față și va casa sentința atacată cu consecința trimiterii

cauzei spre rejudecarea fondului dar și a excepțiilor de procedură invocate de părți,

în condițiile art. 137 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 280 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2011.