ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 714/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova reclamanții C.I., C.O.M., A.G.V., A.M.M., prin Procurator C.I., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D., obligarea acestora pe calea unei hotărâri judecătorești la emiterea deciziei reprezentând titlurile de despăgubire aferente imobilului preluat abuziv, ce a fost situat în Craiova, jud. Dolj, conform dispoziției din 17 ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova. În motivarea acțiunii, reclamanții au menționat că pentru imobilul situat în Craiova, sub imperiul Legii nr. 10/2001, au fost formulate notificările nr. xxx și zzz, cu precizarea că imobilul aparținuse inițial societății în nume colectiv P.A., iar în anul 1949, odată cu radierea respectivei societăți, a intrat în patrimoniul celor doi asociați, frații P. și M.A.

(de la care a și fost preluat de Stat), în devălmășie. S-au solicitat măsuri reparatorii în echivalent în conformitate cu Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul, preluat de Stat în baza Decretului de Naționalizare nr. 92/1950, era imposibil de restituit în natură din cauze obiective. Au mai menționat reclamanții că în conformitate cu procesul-verbal din 12 mai 2003, întocmit de Primăria Municipiului Craiova, s-a constatat că în prezent construcția este demolată, iar terenul solicitat este domeniu public, fiind ocupat de blocuri de locuințe, zona verde a acestora, alei, utilități, trotuar etc. Ulterior, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2001, a fost emisă dispoziția din 17 ianuarie 2006 a Primarului Municipiului Craiova, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005, deoarece imobilul a fost considerat imposibil de restituit în natură, și dosarul de notificare a fost predat Secretariatului C.C.S.D.

din cadrul A.N.R.P. S-a arătat că dosarul reclamanților nu a fost analizat până în prezent, deoarece autoritatea respectivă nu a emis nici o decizie. La data de 28 aprilie 2010, pârâta C.C.S.D., a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj. De asemenea, la data de 29 aprilie 2010, pârâta A.N.R.P., a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C.I., C.O.M., A.G.V., A.M.M., prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. Prin Sentința nr. 280 din 27 mai 2010, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, în sensul că a obligat pârâta C.C.S.D.

să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, Județul Dolj, a respins acțiunea față de pârâta A.N.R.P., direcția pentru coordonarea aplicării Legii 10/2001 și a obligat pârâta C.C.S.D. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei. Examinând cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., invocată prin întâmpinare, instanța de fond a constatat că obligația legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri și cea anterioară, privind întocmirea raportului de evaluare, revin C.C.S.D. Faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 361/2005, A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea secretariatului C.C.S.D., nu îi conferă Autorității legitimare procesuală pasivă în acțiunile prin care se invocă refuzul nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, Curtea a reținut că dreptul acestora la măsuri reparatorii, în echivalent, a fost stabilit irevocabil prin dispoziția din 17 ianuarie 2006, emisă de Primăria Municipiului Craiova, în etapa evaluării și emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, C.C.S.D. neavând posibilitatea legală de a aprecia asupra calității de persoane îndreptățite la despăgubiri a reclamanților. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat, în esență că, reclamanții au început procedura de recuperare a bunului lor sau a contravalorii acestuia, prin formularea unei notificări, în anul 2001, autoritatea locală cu competența în materie emițând dispoziția în data de 17 ianuarie 2006. Întrucât documentația vizând acordarea măsurilor reparatorii a fost înregistrată la secretariatul C.C.S.D.

la data de 28 iunie 2006, dată de la care pârâta, în lipsa unor motive obiective, nu a demarat procedura reglementată de lege, în mod evident, în cauză a fost încălcat principiul duratei rezonabile. În consecință, instanța de fond a făcut aplicarea art. 6 din C.E.D.O., urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziției din 17 ianuarie 2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova. 2. Motivele de recurs înfățișate de pârâta C.C.S.D. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, în termen legal, a declarat recurs C.C.S.D. Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cu referire la art. 304 1 C. proc. civ., recurenta - pârâtă, a criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte: - în mod neîntemeiat instanța de fond a dispus emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj, fără a analiza dispoziția din 17 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, fără a fi observat că acesta a acordat numai în favoarea reclamantului C.I.: - în mod eronat instanța de fond a statuat în favoarea reclamanților, fără a ține cont de prevederile Deciziei C.C.S.D.

nr. 2815/2008 care stabilește ordinea în care vor fi soluționate, adoptată tocmai pentru a nu fi încălcat principiul egalizării în drepturi al persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la secretariatul C.C.S.D., principiu statuat și în dreptul comunitar și nu practica instanțelor; - instanța de fond nu a reținut situația de fapt a dosarului de despăgubire din cauză, ignorând faptul că acesta nu este complet, împrejurare dovedită cu solicitarea adresată A.N.R.P. Prin cererea de recurs, recurenta în mod distinct, a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției din 17 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, arătând, în esență, că se impune a se reține nelegalitatea acestui act administrativ în contextul examinării calității procesuale pasive al celorlalți reclamanți, alții decât C.I., care potrivit certificatului de moștenitor este singurul care moștenește dreptul numai după domnul A.P.

3. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul este fondat în sensul și pentru considerentele în continuare arătate. Prin sentința recurată, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților - intimați C.I., C.O.M., A.G.V. și A.M.M. și a obligat pârâta - recurentă la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj, apreciind ca neîntemeiată excepția calității procesuale active invocată cu privire la ultimii trei reclamanți. Prima instanță și-a fundamentat soluția, în esență, exclusiv pe prevederile art. 6 din C.E.D.O., în condițiile în care a reținut că reclamanții au început procedura de recuperare a activului sau a contravalorii acestuia, în anul 2001, documentația vizând acordarea măsurilor reparatorii fiind înregistrată la secretariatul C.C.S.D.

la data de 28 iunie 2006. Calitatea procesuală activă a fost stabilită prin raportare la dispoziția din 17 ianuarie 2006, cu motivarea că în etapa de evaluare, C.C.S.D. nu are posibilitatea legală de a aprecia asupra calității de persoane îndreptățite la despăgubiri a reclamanților. Raportat la conținutul înscrisurilor aflate la dosar, cu precădere cel al dispoziției din 17 ianuarie 2006 (fila 31 dosar) prin care se propune acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 numai către numitul C.I., pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Craiova, potrivit modificărilor depuse, Înalta Curte apreciază că este incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., coroborat cu prevederile art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., în sensul că modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe noi. Astfel, Înalta Curte reține că hotărârea lipsită de temei legal în sensul că din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată. Referirea succintă a judecătorului fondului numai la conținutul dispoziției din 17 ianuarie 2006 în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active ce a fost invocată, apare a fi cel puțin insuficientă, în condițiile în care în cuprinsul acestui document, astfel cum s-a arătat, singurul indicat, ca persoană îndreptățită, este menționat reclamantul C.I.

Drept urmare, cu ocazia rejudecării cauzei, pentru a nu lipsi părțile de dublul grad de jurisdicție, excepția invocată cu referire la calitatea procesuală activă a părților urmează a fi reanalizată față de susținerile părților, de actele dosarului și raportat, desigur, la prevederile legale incidente atrase de obiectul cererii formulate. Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond urmează a reanaliza și fondul cererii reclamanților, în contextul în care stabilirii motivate, cu prioritate a cadrului procesual, făcând referire și la prevederile Legii nr. 247/2005, valorificând în acest mod, în condițiile art. 129 alin. (4) și 9 C. proc. civ. și apărările recurentei - pârâte C.C.S.D. În acest sens, instanța de fond va putea ordona administrarea oricăror probe pe care le apreciază ca fiind pertinente și relevante exercitându-și rolul activ și respectând principiul contradictorialității.

În fine, cu ocazia rejudecării cauzei, pe temeiul legal sus-arătat instanța de fond urmează a soluționa și a se pronunța și asupra excepției de nelegalitate a Dispoziției din 17 ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova, invocată în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, de recurenta-pârâtă, direct în etapa recursului. Față de cele mai sus arătat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu referire la art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul de față și va casa sentința atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea fondului dar și a excepțiilor de procedură invocate de părți, în condițiile art. 137 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 280 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 februarie 2011.