ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3674/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3674/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prima instanță.

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta R.A.D.E.T.,

a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.E., obligarea pârâtei să modifice

art. 2 al Deciziei nr. 1464 din 28 septembrie 2007, în sensul ca articolele

rămase în divergentă, respectiv art. 11, art. 12 alin. (4) și art. 13 alin. (1),

din Propunerea de contract de vânzare-

cumpărare

nr. 1/2007, să rămână în formularea propusă de R.A.D.E.T.

Prin sentința

civila nr. 2024 din 2 iulie 2008 a acestei instanțe s-a admis

acțiunea

formulată de reclamanta R.A.D.E.

T. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.E.,

s-a anulat art. 2 al Deciziei

nr. 1464 din 28 septembrie 2007 a Președintelui

A.N.R.E. si a fost obligată pârâta să

modifice art. 2 al deciziei contestate, în sensul că

articolele rămase în

divergență, respectiv art.

11, art. 12 alin. (4), art. 13 alin. (1) alin. (1) din Propunerea de

contract

de vânzare - cumpărare să rămână în formularea propusă de R.A.D.E.T.

Reclamanta a

invocat în susținerea cererii sale că după desfășurarea de

negocieri s-a întocmit contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1/2006 de către SC E.B. SA și R.A.D.E.T., contract având

ca obiect vânzarea-cumpărarea  energiei  termice din sistemul de alimentare

centralizată, astfel cum a fost reglementat prin

decizia A.N.R.E. nr. 4/2000.

î

ntrucât cu ocazia negocierilor s-au

ivit divergențe privind o

clauză

contractuală, s-a declanșat, potrivit Ordinului Președintelui A.N.R. nr. 31/2002,

procedura de soluționare a acestor neînțelegeri, pe

parcursul acestora

rămânând în divergență art. 11, și 12 alin. (4), și art. 13 alin. (1), din

propunerea de contract de vânzare-cumpărare a articolelor menționate.

S-a arătat că

SC E.B. SA a propus ca variantă de

formulare a articolelor menționate art. 11: „corespunzător

tipului de tarif reglementat, vânzătorul va emite factură în prima zi

lucrătoare a lunii de facturare, reprezentând contravaloarea a jumătate din

consumul de energie termică contractat în luna de facturare”, art. 12 alin. (4):

„vânzătorul emite factura de regularizare conform procesului verbal menționat

la art. 12 alin. (3) în termen de 7 zile lucrătoare de la finele perioadei de

facturare”; art. 13 alin. (1)

alin. (1)

„cumpărătorul va achita în termen de 15 zile calendaristice de la data

primirii,

contravaloarea facturilor emise de vânzător, conform art. 11, art. 12 alin. (4)

și art. 22”.

Varianta de

formulare a acelorași articole propuse de R.A.D.E.T. a fost

următoarea: art.

11 - se elimină, art. 12 alin. (4) „vânzătorul emite factura conform

procesului

verbal menționat la art. 12 alin. (3)”; art. 13 alin. (1)

alin. (1):

„factura se emite

cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a

fost efectuată.

Cumpărătorul va achita în termen de 15 zile lucrătoare de la

data

primirii, contravaloarea facturilor emise de vânzător, conform art. 12 alin.

(4). Data emiterii se înscrie pe factură. Termenul

de scadentă privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii

facturii”.

Prin art. 2 din

Decizia nr. 1464 din 29 septembrie 2007, A.N.R.E. a stabilit că

articolele

rămase în divergență rămân în varianta propusă de SC E.S.,

dispoziție apreciată de reclamantă ca

fiind contrară dispozițiilor Legii nr. 325/2006, Legii nr. 51/2006 și

reglementărilor A.N.

R.S.C. de utilități

publice, întrucât,

conform art. 42 alin. (9) din

l

egea nr. 51/2006, factura pentru serviciile furnizate

sau prestate se emite cel mai târziu până la data

de 15 a lunii în care prestația

a

fost efectuată, iar utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane

fizice

sau juridice, sunt obligați să

achite facturile reprezentând contravaloarea

serviciilor furnizate sau

prestate, în termenul de scadență de 15 zile

lucrătoare

de la data primirii facturilor; data emiterii facturii se înscrie pe

factură;

termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data

primirii facturii.

Reclamanta a

mai arătat că A.N.R.E. face referire la contractul cadru

aprobat prin decizia Președintelui A.N.R.E.

nr. 4/2000, contract elaborat

potrivit

dispozițiilor O.U.G. nr. 63/1998.

În consecință,

se impunea ca dispozițiile menționate din contractul de

vânzare-cumpărare

nr. 1/2007 să fie încheiate cu respectarea dispozițiilor

art. 42 din Legea nr. 51/2006.

În drept, cererea

a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 13/2007, Legii nr.

51/2006, Legea nr. 325/2006.

Prin

întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că,

potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) și alin. (2) lit. f) din Legea nr. 13/2007,

A.N.R.E. stabilește

conținutul contractului cadru de vânzare-cumpărare a

energiei termice, contract care conține trei categorii de clauze:

minimale sau obligatorii, opționale sau disponibile pentru negociere și clauze

noi pe care

părțile convin să le exprime în contract, cu rezerva de a nu

contravenii clauzelor minimale.

Prin decizia nr. 1615 din 20 martie 2009,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ si fiscal,

a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecată.

S-a reținut că hotărârea atacată nu

este motivată, nefiind analizate apărările pârâtei.

S-a mai arătat ca la rejudecare

instanța de fond trebuie să aibă în vedere prevederile art. 16

1

din

Legea nr. 554/2004 în sensul de a pune în

discuția

părților și introducerea în cauză a SC E.S. SA ca parte a

contractului de vânzare cumpărare în raport de

care a luat naștere divergenta soluționată prin decizia contestată ce formează

obiectul controlului judiciar.

În fond după

casare nu au mai fost administrate alte probe.

La termenul din 4 noiembrie 2009

instanța a pus în discuția părților

necesitatea

introducerii în cauza a SC E.S. SA conform dispozițiilor deciziei de casare și

ale art. 16

1

din legea contenciosului administrativ.

Reclamanta s-a opus introducerii în

cauza în calitate de pârâtă a societății sus indicată.

Prin sentința nr. 4177 din 25

noiembrie 2009, Curtea de Apel București a respins,

ca

inadmisibilă, acțiunea formulată de R.A.

D.E.T. București,

în contradictoriu cu pârâta

A.N.R.

E

.

Pentru a pronunța această sentință,

Curtea de apel a reținut că reclamanta s-a opus introducerii în cauză SC E. SA,

așa încât acțiunea este inadmisibilă, nefiind chemată în judecată partea interesată

sau afectată de actul administrativ, așa că nu s-a mai analizat pe fond cauza.

S-a mai apreciat că în lipsa

chemării în judecată a tuturor părților la care se referă actul administrativ

s-ar încălca dreptul de apărare al unei părți implicate în contract precum și

dreptul la un proces echitabil.

Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs R.A.D.E.T. București.

În motivele de recurs s-au adus

ample explicații pe fondul litigiului, criticându-se decizia nr. 1464/2007 a A.N.R.E.,

în sensul că aceasta este contrară dispozițiilor Legii nr. 325/2006, Legii nr. 51/2006

și reglementărilor A.N.R.S.C.

A.N.R.E. a formulat Întâmpinare prin

care a invocat excepția nulității recursului, întrucât nu s-au formulat critici

cu privire la sentința Curții de apel, ci s-au reluat apărările din acțiune.

De asemenea, s-a arătat că litigiul

a rămas fără obiect, întrucât contractul nr. 1/2007 nu mai este în vigoare,

fiind încheiat contractul nr. 1/2009.

S-a precizat că sentința primei

instanțe este legală și temeinică, în raport de refuzul reclamantei de a chema

în judecată ca pârâtă pe SC E. SA.

Din analiza motivelor de recurs, a întâmpinării,

a acțiunii și probelor cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Motivele de recurs formulate de

reclamantă se referă exclusiv la fondul pretențiilor, care însă nu au format

obiectul analizei judiciare.

În baza art. 304

1

C.

proc. civ., instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele, astfel că nu

se poate reține excepția nulității recursului.

Soluția instanței de fond este

legală și temeinică, deoarece potrivit principiului disponibilității reclamantul

este cel care stabilește limitele judecății.

În speță, reclamanta a refuzat să

ceară introducerea în cauză în calitate de pârât a SC E. SA, care era parte a

contractului de vânzare - cumpărare, în raport de care a luat naștere

divergența soluționată prin Decizia nr. 1464 din 28 septembrie 2007 a Președintelui A.N.R.E.

Având în vedere că reclamanta s-a

opus expres introducerii în cauză a unei părți a contractului, în mod evident

prima instanță nu putea statua legal asupra deciziei A.N.R.E., motiv pentru

care soluția adoptată este legală și temeinică.

Instanța de recurs nu poate proceda

la analiza motivelor de fond invocate, întrucât obiectul cenzurii instanței de

recurs îl constituie hotărârea primei instanțe.

Or, în speță, Curtea de Apel a

reținut că acțiunea este informă, nefiind chemată în judecată cealaltă parte

contractantă și că în aceste condiții nu se poate judeca pe fond litigiul, întrucât

s-ar nesocoti două principii fundamentale ale procesului civil, acela al

contradictorialității și cel al procesului echitabil.

În raport de poziția reclamantei,

Înalta Curte arată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

În ceea ce privește apărarea

intimatei privind lipsa de obiect a pricinii, se constată că aceasta este

nefondată.

Existența obiectului cauzei se

apreciază în raport de data sesizării instanței.

Ori, la data de 2 noiembrie 2007,

când s-a introdus acțiunea obiectul cauzei, respectiv decizia nr. 1464 din 28

septembrie 2007 era în ființă.

Împrejurarea privind încheierea unui

alt contract în anul 2009, este ulterioară introducerii acțiunii, astfel încât

nu produce consecințe sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată și

al obiectului acțiunii.

Având în vedere considerentele

prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului și excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, ca neîntemeiate.

Respinge recursul declarat de R.A.D.E.T.

București împotriva sentinței civile nr. 4177 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2010.