ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3674/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță. Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta R.A.D.E.T., a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.E., obligarea pârâtei să modifice art. 2 al Deciziei nr. 1464 din 28 septembrie 2007, în sensul ca articolele rămase în divergentă, respectiv art. 11, art. 12 alin. (4) și art. 13 alin. (1), din Propunerea de contract de vânzare- cumpărare nr. 1/2007, să rămână în formularea propusă de R.A.D.E.T. Prin sentința civila nr. 2024 din 2 iulie 2008 a acestei instanțe s-a admis acțiunea formulată de reclamanta R.A.D.E. T. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.E., s-a anulat art. 2 al Deciziei nr. 1464 din 28 septembrie 2007 a Președintelui A.N.R.E.

si a fost obligată pârâta să modifice art. 2 al deciziei contestate, în sensul că articolele rămase în divergență, respectiv art. 11, art. 12 alin. (4), art. 13 alin. (1) alin. (1) din Propunerea de contract de vânzare - cumpărare să rămână în formularea propusă de R.A.D.E.T. Reclamanta a invocat în susținerea cererii sale că după desfășurarea de negocieri s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare nr. 1/2006 de către SC E.B. SA și R.A.D.E.T., contract având ca obiect vânzarea-cumpărarea energiei termice din sistemul de alimentare centralizată, astfel cum a fost reglementat prin decizia A.N.R.E. nr. 4/2000. î ntrucât cu ocazia negocierilor s-au ivit divergențe privind o clauză contractuală, s-a declanșat, potrivit Ordinului Președintelui A.N.R.

nr. 31/2002, procedura de soluționare a acestor neînțelegeri, pe parcursul acestora rămânând în divergență art. 11, și 12 alin. (4), și art. 13 alin. (1), din propunerea de contract de vânzare-cumpărare a articolelor menționate. S-a arătat că SC E.B. SA a propus ca variantă de formulare a articolelor menționate art. 11: „corespunzător tipului de tarif reglementat, vânzătorul va emite factură în prima zi lucrătoare a lunii de facturare, reprezentând contravaloarea a jumătate din consumul de energie termică contractat în luna de facturare”, art. 12 alin. (4): „vânzătorul emite factura de regularizare conform procesului verbal menționat la art. 12 alin. (3) în termen de 7 zile lucrătoare de la finele perioadei de facturare”; art. 13 alin. (1) alin. (1) „cumpărătorul va achita în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii, contravaloarea facturilor emise de vânzător, conform art. 11, art. 12 alin. (4) și art. 22”.

Varianta de formulare a acelorași articole propuse de R.A.D.E.T. a fost următoarea: art. 11 - se elimină, art. 12 alin. (4) „vânzătorul emite factura conform procesului verbal menționat la art. 12 alin. (3)”; art. 13 alin. (1) alin. (1): „factura se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Cumpărătorul va achita în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii, contravaloarea facturilor emise de vânzător, conform art. 12 alin. (4). Data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadentă privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii”. Prin art. 2 din Decizia nr. 1464 din 29 septembrie 2007, A.N.R.E. a stabilit că articolele rămase în divergență rămân în varianta propusă de SC E.S., dispoziție apreciată de reclamantă ca fiind contrară dispozițiilor Legii nr. 325/2006, Legii nr. 51/2006 și reglementărilor A.N.

R.S.C. de utilități publice, întrucât, conform art. 42 alin. (9) din l egea nr. 51/2006, factura pentru serviciile furnizate sau prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii în care prestația a fost efectuată, iar utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate sau prestate, în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii facturii se înscrie pe factură; termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii. Reclamanta a mai arătat că A.N.R.E. face referire la contractul cadru aprobat prin decizia Președintelui A.N.R.E.

nr. 4/2000, contract elaborat potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 63/1998. În consecință, se impunea ca dispozițiile menționate din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1/2007 să fie încheiate cu respectarea dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 51/2006. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 13/2007, Legii nr. 51/2006, Legea nr. 325/2006. Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) și alin. (2) lit. f) din Legea nr. 13/2007, A.N.R.E. stabilește conținutul contractului cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice, contract care conține trei categorii de clauze: minimale sau obligatorii, opționale sau disponibile pentru negociere și clauze noi pe care părțile convin să le exprime în contract, cu rezerva de a nu contravenii clauzelor minimale.

Prin decizia nr. 1615 din 20 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ si fiscal, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecată. S-a reținut că hotărârea atacată nu este motivată, nefiind analizate apărările pârâtei. S-a mai arătat ca la rejudecare instanța de fond trebuie să aibă în vedere prevederile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 în sensul de a pune în discuția părților și introducerea în cauză a SC E.S. SA ca parte a contractului de vânzare cumpărare în raport de care a luat naștere divergenta soluționată prin decizia contestată ce formează obiectul controlului judiciar. În fond după casare nu au mai fost administrate alte probe.

La termenul din 4 noiembrie 2009 instanța a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauza a SC E.S. SA conform dispozițiilor deciziei de casare și ale art. 16 1 din legea contenciosului administrativ. Reclamanta s-a opus introducerii în cauza în calitate de pârâtă a societății sus indicată. Prin sentința nr. 4177 din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de R.A. D.E.T. București, în contradictoriu cu pârâta A.N.R. E . Pentru a pronunța această sentință, Curtea de apel a reținut că reclamanta s-a opus introducerii în cauză SC E. SA, așa încât acțiunea este inadmisibilă, nefiind chemată în judecată partea interesată sau afectată de actul administrativ, așa că nu s-a mai analizat pe fond cauza.

S-a mai apreciat că în lipsa chemării în judecată a tuturor părților la care se referă actul administrativ s-ar încălca dreptul de apărare al unei părți implicate în contract precum și dreptul la un proces echitabil. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs R.A.D.E.T. București. În motivele de recurs s-au adus ample explicații pe fondul litigiului, criticându-se decizia nr. 1464/2007 a A.N.R.E., în sensul că aceasta este contrară dispozițiilor Legii nr. 325/2006, Legii nr. 51/2006 și reglementărilor A.N.R.S.C. A.N.R.E. a formulat Întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, întrucât nu s-au formulat critici cu privire la sentința Curții de apel, ci s-au reluat apărările din acțiune.

De asemenea, s-a arătat că litigiul a rămas fără obiect, întrucât contractul nr. 1/2007 nu mai este în vigoare, fiind încheiat contractul nr. 1/2009. S-a precizat că sentința primei instanțe este legală și temeinică, în raport de refuzul reclamantei de a chema în judecată ca pârâtă pe SC E. SA. Din analiza motivelor de recurs, a întâmpinării, a acțiunii și probelor cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Motivele de recurs formulate de reclamantă se referă exclusiv la fondul pretențiilor, care însă nu au format obiectul analizei judiciare. În baza art. 304 1 C. proc. civ., instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele, astfel că nu se poate reține excepția nulității recursului.

Soluția instanței de fond este legală și temeinică, deoarece potrivit principiului disponibilității reclamantul este cel care stabilește limitele judecății. În speță, reclamanta a refuzat să ceară introducerea în cauză în calitate de pârât a SC E. SA, care era parte a contractului de vânzare - cumpărare, în raport de care a luat naștere divergența soluționată prin Decizia nr. 1464 din 28 septembrie 2007 a Președintelui A.N.R.E. Având în vedere că reclamanta s-a opus expres introducerii în cauză a unei părți a contractului, în mod evident prima instanță nu putea statua legal asupra deciziei A.N.R.E., motiv pentru care soluția adoptată este legală și temeinică. Instanța de recurs nu poate proceda la analiza motivelor de fond invocate, întrucât obiectul cenzurii instanței de recurs îl constituie hotărârea primei instanțe.

Or, în speță, Curtea de Apel a reținut că acțiunea este informă, nefiind chemată în judecată cealaltă parte contractantă și că în aceste condiții nu se poate judeca pe fond litigiul, întrucât s-ar nesocoti două principii fundamentale ale procesului civil, acela al contradictorialității și cel al procesului echitabil. În raport de poziția reclamantei, Înalta Curte arată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. În ceea ce privește apărarea intimatei privind lipsa de obiect a pricinii, se constată că aceasta este nefondată. Existența obiectului cauzei se apreciază în raport de data sesizării instanței. Ori, la data de 2 noiembrie 2007, când s-a introdus acțiunea obiectul cauzei, respectiv decizia nr. 1464 din 28 septembrie 2007 era în ființă.

Împrejurarea privind încheierea unui alt contract în anul 2009, este ulterioară introducerii acțiunii, astfel încât nu produce consecințe sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată și al obiectului acțiunii. Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului și excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, ca neîntemeiate. Respinge recursul declarat de R.A.D.E.T. București împotriva sentinței civile nr. 4177 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.