ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3922/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1172, pronunțată la data de 27 noiembrie 2009, secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Timiș, a respins acțiunea principală,

având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul S.M., în contradictoriu cu

pârâta SC R.S. SRL; a admis, în parte, cererea reconvențională și, în

consecință, a constatat că pârâta - reclamantă reconvențională a solicitat

reclamantului - pârât reconvențional dividendele și dobânzile aferente unei

cote de participare a acestuia la beneficii de 4 %, inclusiv cota parte din

activul net în cuantum de 129.600 lei și a obligat pe reclamantul – pârât

reconvențional să plătească pârâtei – reclamantă reconvențională suma de

15.585,50 lei, cu titlu de taxă de timbru și onorarii experți și suma de 12.495

lei, cu titlu de onorariu avocațial.

Secția comercială a

Curții de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 106, pronunțată la data de 18

mai 2010, a admis apelul formulat de reclamantul - pârât reconvențional, S.M. împotriva

sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins,

în tot, cererea reconvențională formulată în cauză și a obligat pe pârâta -

reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.009,65 lei.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelantul S.M., fără a atașa acestei cereri, conform

cerințelor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., dovada achitării taxei

de timbru legal datorate.

Cu toate că recurentul a fost legal

citat cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.779 lei,

stabilită conform cerințelor art. 11 alin. (1) teza 2, raportat la art. 2 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată și completată

și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei, în considerarea art. 3 alin. (2)

teza ultimă din O.G. nr. 32/1995, modificată și completată, acesta nu a

îndeplinit obligația timbrării cererii sale de recurs de care a fost

încunoștiințat, astfel cum prevăd cerințele art. 20 alin. (2) din precizata

lege.

Așa fiind, în temeiul

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,

văzând și dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

formulat de reclamantul S.M., împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara nr. 106

din 18 mai 2010, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi,

17 noiembrie 2010.