ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 73/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: La 13 februarie 2010, Asociația de Proprietari M. din Pitești, județul Argeș, prin reprezentant legal D.G., a formulat o plângere care a fost înaintată la mai multe autorități și instituții publice, între care și Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, unde a fost înregistrată sub nr. 8007VIII/1 din 30 martie 2010, înaintându-se, apoi, spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, unde a fost înregistrată sub nr. 228/P/2010. Din plângerea formulată de petentă a rezultat, în esență, că aceasta este nemulțumită de faptul că magistrații de la Judecătoria Pitești și Tribunalul Argeș, la cererea reclamanților S.M.

și S.S., în acțiunile civile introduse, au dispus obligarea asociației să devieze, prin montarea unui inel exterior, o conductă de agent termic care traversează pardoseala apartamentului reclamanților situat la parter, deoarece această conductă, deteriorându-se în timp, a permis infiltrarea umezelii la nivelul pardoselii și inundarea apartamentului reclamanților cu agent termic, fiind nemulțumită, totodată, de cercetările penale într-un dosar penal, în care au fost reclamați S.M. și S.S., care au înșelat instanțele prin fals în declarații și uz de fals, în legătură cu litigiul ivit între aceștia și asociație. În acest sens, din plângerea petentei a rezultat că magistratul V.A.

de la Judecătoria Pitești, fiind investită cu soluționarea cauzei civile cu nr. 5957/280/2009, i-ar fi respins în mod nelegal și netemeinic, prin sentința civilă nr. 145 din 11 ianuarie 2010, contestația la executare împotriva formelor de executare întocmite în Dosarul de executare nr. 232/2009 de, executorul judecătoresc F.E. care, investit cu punerea în executare a hotărârii prin care asociația a fost obligată să devieze conducta de agent termic, în mod abuziv ar fi întocmit procesul verbal de situație din 11 mai 2009 și somația de plată din 14 mai 2009 și ar fi dispus înființarea popririi asupra conturilor asociației, iar procurorul V.E. și ofițerul de poliție judiciară M.M. ar tergiversa soluționarea Dosarului penal cu nr. 4953/P/2009, privind pe numiții S.M., S.S.

și V.S., cercetați într-o altă plângere a petentei, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 art. 291, art. 260 și art. 249 C. pen. Prin rezoluția nr. 228/P/2010 din 26 aprilie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus în baza art. 228 alin. (1), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.: - neînceperea urmăririi penale față de V.A., judecător la Judecătoria Pitești, F.E., executor judecătoresc, V.E., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, și M.M., ofițer de poliție judiciară, cu gradul profesional de inspector principal de poliție la Poliția Municipiului Pitești, Secția 5, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a se dispune astfel, s-au reținut, în esență, următoarele: Prin contractul de vânzare-cumpărare din 18 iulie 2001, numiții S.M. și S.S. au devenit proprietari ai apartamentului de pe strada M. din municipiul Pitești, județul Argeș. Întrucât sub pardoseala apartamentului achiziționat se afla amplasată o conductă de alimentare a blocului cu agent termic, care, în timp, s-a deteriorat provocând infiltrarea umezelii la nivelul pardoselii și prin inundarea apartamentului, aceștia au chemat în judecată, în calitate de pârâte Asociația de proprietari și SC T. SA Pitești, solicitând instanței să fie obligate să-și ridice conducta de agent termic sau să-i autorizeze pe ei să o ridice, pe cheltuiala pârâtelor, și să le plătească contravaloarea prejudiciului produs prin avarierea bunurilor.

Cu privire la V.A. - judecător la Judecătoria Pitești s-a reținut că aspectele sesizate de petent si imputate magistratului vizând fondul litigiului, legalitatea si temeinicia unei hotărâri pronunțate de instanța de judecată, nu pot îmbrăca forma juridică a unei infracțiuni de abuz în serviciu și nu intră in sfera de competentă a organelor de urmărire penală întrucât acestea nu au atribuții de a verifica, analiza sub aspectul temeiniciei sau legalității hotărâri judecătorești și cu atât mai puțin, de a le reforma, deoarece judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, astfel că soluțiile pronunțate de aceștia prin hotărâri judecătorești nu pot fi analizate, cenzurate sau reformate, sub aspectul legalității și temeiniciei lor, decât prin mijlocirea căilor de atac, prevăzute de lege și exercitate în condițiile legii.

Cu privire le executorul judecătoresc F.E. s-a reținut că petenta - Asociația de Proprietari M. din Pitești Județul Argeș - la 21 octombrie 2009, a mai formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru aceeași faptă, dispunându-se prin rezoluția nr. 441/P/2009 din 1 aprilie 2010, neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii reclamate. Cu privire la V.E. - procuror M.M. - ofițer de poliție judiciară - s-a reținut că aceștia au soluționat Dosarul penal nr. 4953/P/2009 într-un termen rezonabil, la 18 martie 2010, și că fapta imputată acestora nu pote îmbrăca forma juridică a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Împotriva acestei rezoluții petiționara a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, plângere care i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 359/II121 2010 din 16 iunie 2010. Nemulțumită, petiționara s-a adresat instanței, potrivit art. 278 1 C. proc. pen. Pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost înregistrat Dosarul nr. 897/46/2010 având ca obiect plângerea formulată de petenta Asociația de Proprietari M. împotriva rezoluției nr. 228/P/2010. La termenul de judecată din 28 septembrie 2010, când au avut loc dezbaterile, reprezentantul petentei - P.R.C. a precizat că înțelege să se judece doar cu intimații F.E.

și M.M., întrucât petenta a renunțat la judecata cu intimatele V.A. și V.E. În motivarea plângerii, petenta a solicitat desființarea rezoluției parchetului, cu privire la făptuitorii F.E. și M.M., iar pe fond, restituirea cauzei în vederea continuării cercetărilor împotriva acestora, solicitând condamnarea executorului judecătoresc F.E. la o pedeapsă cu suspendare, iar pentru M.M., aplicarea unei amenzi administrative. Prin sentința penală nr. 91/ F din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției nr. 228/P/2010 din 26 aprilie 2010 a Parchetului d epe lângă Curte de Apel Pitești, rezoluție care a fost menținută.

Totodată petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei. Petru a se hotărî astfel, s-au reținut în esență, următoarele: Întrucât petenta a susținut că numai făptuitorii F.E. și M.M. sunt vinovați de faptele penale reclamate, iar nu și magistrații V.A., judecător, și V.E., procuror, instanța de fond, având în vedere această susținere s-a limitat a analiza plângerea, în condițiile art. 278 C. proc. pen. - plângere asimilată unei căi de atac - și nu a mai analizat rezoluția atacată, în privința acestora, limitându-se numai la făptuitorii menționați F.E., executor judecătoresc și M.M., ofițer de poliție judiciară, pentru care petenta a solicitat expres tragerea la răspundere penală.

S-a reținut că din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză de către procuror, sub aspectul reținerii răspunderii penale a executorului judecătoresc F.E., cu privire la infracțiunile reclamate - de abuz săvârșit în exercițiul atribuțiilor de serviciu- nu rezultă existența unor date sau indicii temeinice cu privire la comiterea unor astfel de fapte penale, astfel că, în mod correct, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale. S-a mai menționat că, de altfel, executorul judecătoresc F.E. a mai fost cercetat pentru aceleași fapte, cât și pentru altele, și în Dosarul nr. 441/P/2009, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus, prin rezoluția din 1 aprilie 2010, neînceperea urmăririi penale, atât în privința executorului judecătoresc, cât și în privința numiților S.M.

și S.S., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215, art. 246 art. 248 1 , art. 249 și art. 292 C. pen. Cu referire la ofițerul de poliție judiciară M.M., pentru care, de asemenea, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală, instanța de fond a constat că, în cauză, cercetările în Dosarul penal nr. 4953/P/2009, privind pe numiții S.M., S.S. și V.S., expert, reclamați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 291, art. 260 și art. 249 C. pen., nu au fost tergiversate, așa cum se susține, cauza fiind soluționată la data de 18 martie 2010, de asemenea, din dosarul instrumentat de către ofițerul de poliție, sub supravegherea procurorului de caz V.E., nerezultând date sau indicii cu privire la săvârșirea unei astfel de infracțiuni reclamate în privința acestui ofițer de poliție judiciară.

Împotriva sus- arătatei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționara Asociația de proprietari M., solicitând prin reprezentant Dl. P.R.C., admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, admiterea plângerii formulate de petentă și condamnarea executorului judecătoresc F.E. la o pedeasă a cărei executare să fie suspendată, iar în ce îl privește pe ofițerul de poliție judiciară, M.M. aplicarea unei amenzi administrative. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Împrejurarea că petiționara este nemulțumită de soluțiile adoptate în cauză de V.A.

judecător și V.E. procuror - nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe care acesta a indicat-o în plângerea sa. Soluțiile dispuse de judecători sau procurori pot fi nelegale sau netemeinice însă, pentru reformarea lor, sunt prevăzute căi de atac specifice. Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părțile au dreptul să exercite căile de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greșeli, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca adoptarea unei soluții să poată fi considerată, prin ea însăși, o infracțiune. Dacă s-ar admite ca, împotriva magistraților care au adoptat o soluție sau au dat o hotărâre judecătorească să se poată face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

Soluționând cauzele în care petiționara a fost parte și a adoptat o soluție- întâmplător care, nu a mulțumit-o pe petentă - intimații nu au făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte date în competența lor prin lege, motiv pentru care în sarcina acestora nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale. Cu privire la executorul judecătoresc F.E., Înalta Curte constată că din actele existente la dosar nu rezultă că acesta și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu. Nici ofițerul de poliție judiciară M.M. nu a săvârșit acte sau fapte care pot îmbrăca forma infracțiunii reclamate. Solicitarea reprezentantului recurentei de a fi condamnat executorul judecătores la o pedeapsă a cărei executare să poată fi suspendată și de aplicare a unei amenzi administrative ofițerului de poliție este inadmisibilă.

În procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., așa cum s-a arătat, instanța, care judecă plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, pronunțând una din soluțiile expres și limitative prevăzut ede lege. Cererea petentei de condamnare poate fi formulată numai în cadrul unui proces penal în care, inculpații au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriu sau în ipoteza reglamentată de art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. Înalta Curte, procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar și cu susținerile reprezentantului petiționarei, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații V.A., F.E., V.E.

și M.M. confirmată, cu justificat temei, de prima instanță, fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunii reclamate, care să poată fi imputate intimaților. Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara Asociația de proprietari M. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara Asociația de proprietari M. împotriva sentinței penale nr. 91/ F din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2011.