ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 73/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

La

13 februarie 2010, Asociația de Proprietari M. din Pitești, județul Argeș, prin

reprezentant legal D.G., a formulat o plângere care a fost înaintată la mai

multe autorități și instituții publice, între care și Parchetului de pe lângă

Judecătoria Pitești, unde a fost înregistrată sub nr. 8007VIII/1 din 30 martie

2010, înaintându-se, apoi, spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, unde a fost înregistrată sub nr. 228/P/2010.

Din plângerea formulată de petentă a rezultat, în

esență, că aceasta este nemulțumită de faptul că magistrații de la Judecătoria

Pitești și Tribunalul Argeș, la cererea reclamanților S.M. și S.S., în

acțiunile civile introduse, au dispus obligarea asociației să devieze, prin

montarea unui inel exterior, o conductă de agent termic care traversează

pardoseala apartamentului reclamanților situat la parter, deoarece această

conductă, deteriorându-se în timp, a permis infiltrarea umezelii la nivelul

pardoselii și inundarea apartamentului reclamanților cu agent termic, fiind

nemulțumită, totodată, de cercetările penale într-un dosar penal, în care au

fost reclamați S.M. și S.S., care au înșelat instanțele prin fals în declarații

și uz de fals, în legătură cu litigiul ivit între aceștia și asociație.

În acest sens, din plângerea petentei a rezultat că

magistratul V.A. de la Judecătoria Pitești, fiind investită cu soluționarea

cauzei civile cu nr. 5957/280/2009, i-ar fi respins în mod nelegal și

netemeinic, prin sentința civilă nr. 145 din 11 ianuarie 2010, contestația la

executare împotriva formelor de executare întocmite în Dosarul de executare nr.

232/2009 de, executorul judecătoresc F.E. care, investit cu punerea în

executare a hotărârii prin care asociația a fost obligată să devieze conducta

de agent termic, în mod abuziv ar fi întocmit procesul verbal de situație din

11 mai 2009 și somația de plată din 14 mai 2009 și ar fi dispus înființarea

popririi asupra conturilor asociației, iar procurorul V.E. și ofițerul de

poliție judiciară M.M. ar tergiversa soluționarea Dosarului penal cu nr. 4953/P/2009,

privind pe numiții S.M., S.S. și V.S., cercetați într-o altă plângere a

petentei, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 art. 291, art. 260

și art. 249 C. pen.

Prin rezoluția nr. 228/P/2010 din 26 aprilie 2010,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus în baza art. 228 alin.

(1), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.:

- neînceperea urmăririi penale față de V.A.,

judecător la Judecătoria Pitești, F.E., executor judecătoresc, V.E., procuror

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, și M.M., ofițer de poliție

judiciară, cu gradul profesional de inspector principal de poliție la Poliția

Municipiului Pitești, Secția 5, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a se dispune astfel, s-au reținut, în esență, următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare din 18 iulie

2001, numiții S.M. și S.S. au devenit proprietari ai apartamentului de pe

strada M. din municipiul Pitești, județul Argeș.

Întrucât sub pardoseala apartamentului achiziționat

se afla amplasată o conductă de alimentare a blocului cu agent termic, care, în

timp, s-a deteriorat provocând infiltrarea umezelii la nivelul pardoselii și

prin inundarea apartamentului, aceștia au chemat în judecată, în calitate de pârâte

Asociația de proprietari și SC T. SA Pitești, solicitând instanței să fie

obligate să-și ridice conducta de agent termic sau să-i autorizeze pe ei să o

ridice, pe cheltuiala pârâtelor, și să le plătească contravaloarea

prejudiciului produs prin avarierea bunurilor.

Cu privire la V.A. - judecător la Judecătoria Pitești

s-a reținut că aspectele sesizate de petent si imputate magistratului vizând

fondul litigiului, legalitatea si temeinicia unei hotărâri pronunțate de

instanța de judecată, nu pot îmbrăca forma juridică a unei infracțiuni de abuz

în serviciu și nu intră in sfera de competentă a organelor de urmărire penală

întrucât acestea nu au atribuții de a verifica, analiza sub aspectul

temeiniciei sau legalității hotărâri judecătorești și cu atât mai puțin, de a

le reforma, deoarece judecătorii sunt independenți și se supun numai legii,

astfel că soluțiile pronunțate de aceștia prin hotărâri judecătorești nu pot fi

analizate, cenzurate sau reformate, sub aspectul legalității și temeiniciei

lor, decât prin mijlocirea căilor de atac, prevăzute de lege și exercitate în

condițiile legii.

Cu privire le executorul judecătoresc F.E. s-a

reținut că petenta - Asociația de Proprietari M. din Pitești Județul Argeș - la

21 octombrie 2009, a mai formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești pentru aceeași faptă, dispunându-se prin rezoluția nr. 441/P/2009

din 1 aprilie 2010, neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii

infracțiunii reclamate.

Cu privire la V.E. - procuror M.M. - ofițer de poliție

judiciară - s-a reținut că aceștia au soluționat Dosarul penal nr. 4953/P/2009

într-un termen rezonabil, la 18 martie 2010, și că fapta imputată acestora nu

pote îmbrăca forma juridică a infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor.

Împotriva acestei rezoluții petiționara a formulat

plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, plângere care i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 359/II121

2010 din 16 iunie 2010.

Nemulțumită, petiționara s-a adresat instanței,

potrivit art. 278

1

C. proc. pen.

Pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a fost înregistrat Dosarul nr. 897/46/2010

având ca obiect plângerea formulată de petenta Asociația de Proprietari M.

împotriva rezoluției nr. 228/P/2010.

La termenul de judecată din 28 septembrie 2010, când

au avut loc dezbaterile, reprezentantul petentei - P.R.C. a precizat că

înțelege să se judece doar cu intimații F.E. și M.M., întrucât petenta a

renunțat la judecata cu intimatele V.A. și V.E.

În motivarea plângerii, petenta a solicitat

desființarea rezoluției parchetului, cu privire la făptuitorii F.E. și M.M., iar

pe fond, restituirea cauzei în vederea continuării cercetărilor împotriva

acestora, solicitând condamnarea executorului judecătoresc F.E. la o pedeapsă

cu suspendare, iar pentru M.M., aplicarea unei amenzi administrative.

Prin sentința penală nr. 91/ F din 5 octombrie 2010,

Curtea de Apel, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins

ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției nr. 228/P/2010

din 26 aprilie 2010 a Parchetului d epe lângă Curte de Apel Pitești, rezoluție

care a fost menținută.

Totodată petenta a fost obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

Petru a se hotărî astfel, s-au reținut în esență,

următoarele:

Întrucât petenta a susținut că numai făptuitorii F.E.

și M.M. sunt vinovați de faptele penale reclamate, iar nu și magistrații V.A.,

judecător, și V.E., procuror, instanța de fond, având în vedere această

susținere s-a limitat a analiza plângerea, în condițiile art. 278 C. proc. pen.

- plângere asimilată unei căi de atac - și nu a mai analizat rezoluția atacată,

în privința acestora, limitându-se numai la făptuitorii menționați F.E.,

executor judecătoresc și M.M., ofițer de poliție judiciară, pentru care petenta

a solicitat expres tragerea la răspundere penală.

S-a reținut că din cuprinsul actelor premergătoare

efectuate în cauză de către procuror, sub aspectul reținerii răspunderii penale

a executorului judecătoresc F.E., cu privire la infracțiunile reclamate - de

abuz săvârșit în exercițiul atribuțiilor de serviciu- nu rezultă existența unor

date sau indicii temeinice cu privire la comiterea unor astfel de fapte penale,

astfel că, în mod correct, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale.

S-a mai menționat că, de altfel, executorul

judecătoresc F.E. a mai fost cercetat pentru aceleași fapte, cât și pentru

altele, și în Dosarul nr. 441/P/2009, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești a dispus, prin rezoluția din 1 aprilie 2010, neînceperea urmăririi

penale, atât în privința executorului judecătoresc, cât și în privința

numiților S.M. și S.S., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 215, art. 246 art. 248

1

, art. 249 și art. 292 C.

pen.

Cu referire la ofițerul de poliție judiciară M.M.,

pentru care, de asemenea, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală, instanța

de fond a constat că, în cauză, cercetările în Dosarul penal nr. 4953/P/2009,

privind pe numiții S.M., S.S. și V.S., expert, reclamați pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 291, art. 260 și art. 249 C. pen.,

nu au fost tergiversate, așa cum se susține, cauza fiind soluționată la data de

18 martie 2010, de asemenea, din dosarul instrumentat de către ofițerul de

poliție, sub supravegherea procurorului de caz V.E., nerezultând date sau

indicii cu privire la săvârșirea unei astfel de infracțiuni reclamate în

privința acestui ofițer de poliție judiciară.

Împotriva sus- arătatei sentințe, în termen legal, a

declarat recurs petiționara Asociația de proprietari M., solicitând prin

reprezentant Dl. P.R.C., admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond,

admiterea plângerii formulate de petentă și condamnarea executorului

judecătoresc F.E. la o pedeasă a cărei executare să fie suspendată, iar în ce

îl privește pe ofițerul de poliție judiciară, M.M. aplicarea unei amenzi

administrative.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 278

1

alin. (7) C. proc.

pen., instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată,

pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror

înscrisuri noi prezentate.

Împrejurarea că petiționara este nemulțumită de

soluțiile adoptate în cauză de V.A. judecător și V.E. procuror - nu poate

conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe

care acesta a indicat-o în plângerea sa.

Soluțiile dispuse de judecători sau procurori pot fi

nelegale sau netemeinice însă, pentru reformarea lor, sunt prevăzute căi de

atac specifice.

Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părțile au

dreptul să exercite căile de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greșeli,

acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca

adoptarea unei soluții să poată fi considerată, prin ea însăși, o infracțiune.

Dacă s-ar admite ca, împotriva magistraților care au

adoptat o soluție sau au dat o hotărâre judecătorească să se poată face

plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de

lege, ceea ce este inadmisibil.

Soluționând cauzele în care petiționara a fost parte

și a adoptat o soluție- întâmplător care, nu a mulțumit-o pe petentă - intimații

nu au făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte date în

competența lor prin lege, motiv pentru care în sarcina acestora nu se poate

reține săvârșirea vreunei fapte penale.

Cu privire la executorul judecătoresc F.E., Înalta Curte

constată că din actele existente la dosar nu rezultă că acesta și-ar fi

încălcat atribuțiile de serviciu.

Nici ofițerul de poliție judiciară M.M. nu a săvârșit

acte sau fapte care pot îmbrăca forma infracțiunii reclamate.

Solicitarea reprezentantului recurentei de a fi

condamnat executorul judecătores la o pedeapsă a cărei executare să poată fi

suspendată și de aplicare a unei amenzi administrative ofițerului de poliție

este inadmisibilă.

În procedura prevăzută de art. 278

1

C.

proc. pen., așa cum s-a arătat, instanța, care judecă plângerea, verifică

rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, pronunțând una din

soluțiile expres și limitative prevăzut ede lege.

Cererea petentei de condamnare poate fi formulată

numai în cadrul unui proces penal în care, inculpații au fost trimiși în

judecată prin Rechizitoriu sau în ipoteza reglamentată de art. 278

1

alin.

(8) lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte, procedând la examinarea sentinței

atacate în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar și cu susținerile

reprezentantului petiționarei, precum și din oficiu, sub toate aspectele de

legalitate și temeinicie, constată că aceasta este temeinică și legală, soluția

de neîncepere a urmăririi penale față de intimații V.A., F.E., V.E. și M.M. confirmată,

cu justificat temei, de prima instanță, fiind întru totul corectă, din moment

ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunii reclamate, care să

poată fi imputate intimaților.

Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive

care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință,

desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara Asociația de proprietari

M.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara Asociația de proprietari M. împotriva sentinței penale nr. 91/ F

din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2011.